Dosul de palmă prezidentială

Nu stiu dacă Traian Băsescu (sef de stat) i-a dat un dos de palmă lui Dan Chitic (avocat). Dar pare plauzibil. Ideea e că atunci când băile de multime nu-ti mai ies, e semn că te afli pe tobogan. De la ultimele inundatii încoace, lui Traian Băsescu nu-i mai ies.
În cazul tuturor presedintilor cu care am fost contemporan, acesta a fost un semn naspa. Ceausescu a avut mitingul din 21 decembrie 1989. Iliescu a avut secventa „Măi, animalule!” Emil Constantinescu l-a avut pe Faur Isaia. La prima vedere, Chitic nu e din acelasi film. La a doua, e.

Amintire de la Timisoara... Da, stiu, Faur ăla nu avea toti boii acasă. Dar această imagine a rămas...

NOTĂ. Am scris şi un editorial EVZ pornind de la această păţanie.

Caut oameni de stat

Ioana Lupea vorbeste azi, în Evz, despre oameni de stat. Despre lipsa lor. În România.
Am convenit adineauri, într-o discutie cu ea, că probabil singurii oameni de stat români postdecembristi au fost Corneliu Coposu si Emil Constantinescu. Coposu by default. Emil Constantinescu - pentru că, până la urmă, si-a sacrificat cariera politică pentru binele public. Regimul Constantinescu a fost nu doar unul onest, de bună credintă - a fost Cotitura.
Azi e greu de vorbit despre Cotituri. Azi, sistemul functionează fără gres si resemnarea e uriasă. Între cele două lucruri e o legătură mai strânsă decât pare. (Vorbeam duminică, la Bookfest, cu niste amici supărati că românii nici să se mai revolte n-au chef. Poate e de la caniculă).

NOTĂ.
Am scris ceva înainte de motiune. Nu mă trage ata să aprofundez acum... :(

Salvarea Basarabiei prin Nato

Chisinăul nu are de ales, dacă vrea să se smulgă din băltire. Asta se poate doar printr-o optiune clară pentru Nato. Trăim într-o epocă în care neutralitatea nu e un lux, e o prostie. Noii lideri trebuie să mute curajos, în fortă. Să citească atent si mesajul lui Biden, nu doar chemarea la ordine a Moscovei.

Îmi amintesc cât de înjurat a fost ex-presedintele Emil Constantinescu atunci când, pe răspunderea lui, a decis ca România să sprijine actiunea SUA în Kosovo. Si, totusi, a fost o decizie istorică, determinantă pentru evolutia ulterioară a României. Celor care se grăbesc să spună că, acum cel putin, direstia e gresită, le spun: imaginati-vă cât de puturoasă ar fi fost situatia dacă n-am fi fost primiti în Nato si în UE!

Am scris un editorial în Evz despre asta. Aici pot răspunde la eventuale întrebări, poat da eventuale replici.