Atunci când le-a venit ideea să suspende pentru o lună şi jumătate aplicarea Legii Administraţiei Publice Locale, ca să poată profita din plin de nestatornicia politicienilor români, cei din PSD şi-au luat câteva măsuri de precauţie. Una dintre ele poartă un nume cu rezonanţă aparte: Victor Ciorbea.
Actualul Avocat al Poporului este criminalul perfect al celei mai simple căi legale de a opri efectele devastatoare ale Ordonanţei nr. 55, a primarilor traseişti: contestarea la Curtea Constituţională. Ceea ce poate fi făcut într-un ceas sau în cel mult o zi, durează deja nepermis de mult.
OUG 55, probabil cea mai mare măgărie politică a guvernului Ponta, e o manevră perversă. E ca un virus care făcut nu ca să stea o veşnicie în computerul infestat, ci doar atât cât să-şi facă treaba. Tot astfel, iniţiatorii OUG ştiu foarte bine că ordonanţa va fi desfiinţată de Curtea Constituţională şi/sau în instanţe, pentru că e neconstituţională, dar acest lucru nu va mai conta după ce vor fi trecut alegerile şi după ce se va fi terminat sezonul de migraţie politică.
Căci, în condiţiile în care puterea preşedintelui Traian Băsescu e tot mai mică şi Parlamentul este controlat autoritar de majoritatea PSD–PC-UDMR-UNPR (1 şi 2), singura instituţie care s-ar fi putut opune legalizării traseismului politic era Avocatul Poporului.
Or, Victor Ciorbea este, pentru Ponta, Dragnea şi ai lor, omul potrivit la momentul potrivit. Îl recomandă nu atât biografia, cât felul de a fi. Probabil cel mai puţin carismatic personaj din prim-planul politicii româneşti post-decembriste, Victor Ciorbea a făcut ce a făcut şi s-a aflat mai mereu la conducerea a ceva. A ştiut mereu să fie aproape de unele din cele mai importante personaje ale zilei, dând dovadă de un real talent în aleasa artă a oportunismului. Recent, a sărit cu graţie (neoficial) din barca PNL în cea pesedistă, vrăjit de aroma Sinecurii: întâi la ASF, apoi, când s-a constatat neconstiţionalitatea mişcării, s-a oprit să se odihnească puţin în straiele de Avocat al Poporului.
Fireşte, nici Nadia Comăneci nu ar putea executa aşa salturi măiastre dacă nu s-ar bucura de sprijinul interesat al partidului aflat la putere. Chiar dacă am miza pe totala bună credinţă a lui Victor Ciorbea, pe dreapta lui şiră a spinării şi pe o anumită latură a orgoliului lui nemăsurat, aceea care, vecină cu conştiinţa, i-ar susura în ureche că trebuie să fie corect şi în folosul semenilor, omul nostru tot rămâne criminalul perfect al bunelor intenţii.
Cea mai de preţ calitate a lui Victor Ciorbea (pentru PSD, în actualul context), este lentoarea. Vorba lui tărăgănată, chiar şi atunci când se enervează, trădează un mod de a lua lucrurile: uşor şi pe-ndelete, că doar nu-i grabă
Pentru că, alături de alte merite înşirate deja, cea mai de preţ calitate a lui Victor Ciorbea (pentru PSD, în actualul context), este lentoarea. Vorba lui tărăgănată, chiar şi atunci când se enervează, trădează un mod de a lua lucrurile: uşor şi pe-ndelete, că doar nu-i grabă. A exersat modelul în perioada în care, premier fiind, a prezidat cele mai lungi şedinţe de guvern. Membrii Cabinetului său şi jurnaliştii care aşteptau briefiengul de final, care avea loc târziu, în noapte, după ore şi ore de discuţii nesfârşite, erau exasperaţi.
„Ciorbea preschimbase ședințele de guvern în maratoane ale trăncănelii și certei. Lui Ciorbea îi trebuia o jumătate de oră ca să spună un lucru ce poate fi spus foarte bine și în trei minute, așa că fie își începea ședințele cu tirade fără de capăt, fie tăcea mâlc pe parcursul întregii ședințe, privind pasiv ca un spectator”, îşi amintea Radu Vasile, cel care i-a luat locul la Palatul Victoria.
Prin urmare, nimic mai natural pentru Victor Ciorbea să ceară răgaz de o săptămână ca să se prindă ce e cu Ordonanţa 55, din cauza căreia fierbe ţara de la mijlocul lunii august încoace. Aşadar, vorba bancului, Avocatul Poporului n-are decât să şadă. Săritul dintr-o barcă în alta, altfel sport naţional în toată regula, se face, în aceste zile, fără de lege. Dacă, după ce va şade, din interes sau fiindcă aşa îi este felul, Victor Ciorbea va şi cugeta şi, cine ştie, va face contestaţia la Curtea Constituţională, va fi deja târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu