Politicienii PNŢCD cică renasc pentru mine

Vedere dn Bucureşti. Panou preelectoral amplasat lângă ASE Bucureşti. Foto cu telefonul: Călin Hera

Am fotografiat (cu telefonul) un panou al PNŢCD amplasat lângă ASE Bucureşti. O grămadă de Aşa NU-uri:
- Fotografia se vrea frumoasă, dar nu e (deşi copilul e drăguţ - dar i-au dat cu prea mult ruj).
- Lanurile de grâu şi costumul popular al fetiţei ar trebui, probabil, să ne ducă cu gândul la rural, ţărănesc (e PNŢCD, nu?), idilic. Ieftin tertip.
- Gestul fetei e atât de "lucrat" încât nu are nicio urmă de naturaleţe în el. Îmi pare rău de biata copilă, cred că au muncit-o mult pentru nimic...
- Pâinea arată OK, e singurul lucru reuşit.
- Sloganul... Am tot amânat să mă refer la el, dar trebuie. "Renaştem pentru România ta!". Vezi-Doamne, toată suflarea aştepta să renască partidul ţărănesc! OK, eu am nostalgia PNŢCD, dar nu cred că mai suntem prea mulţi (iar când îi văd pe actualii lideri îmi trece instantaneu). Dar să presupunem că există o aşteptare, poate au oamenii sondaje. Dar de ce trebuia să facă, într-un slogan de patru cuvinte, o delimitare atât de cară între ei, politicienii, cei care "renasc", şi noi, poporul - cum ar veni -, respectiv România noastră. De ce nu e şi a lor? Şi de ce trebuie să mă tutuiască? În limba română îi şade încă frumos pronumelui de politieţe. Eu spun că inventivii consilieri de imagine/comunicatori politici ar trebui să mai reflecteze un pic asupra diferenţei dintre marketingul online, comercial, şi cel politic.
- în rest e bine

Exerciţiu de resetare. Ce urmează după "Jos Iliescu!"?

Un meci de fotbal pe Arena Naţională adună multă lume şi aproape tot atâtea steaguri tricolore. Oamenii speră aiurea să fie ceva mai fericiţi 90 de minute mai târziu. Foto: Călin Hera

O spun din capul locului: nu îmi plac revoluţiile. Am participat la una, pe care am considerat-o necesară atunci şi în care am crezut, dar cantitatea uriaşă de manipulare, mecanismele prin care lucrurile s-au reaşezat încă din timpul fenomenului, cinismul dindărăt şi prea multa candoare dinăuntru, plus violenţa şi vieţile care s-au pierdut la propriu şi la figurat mă determină să spun: nu-mi plac revoluţiile, oricum ar arăta ele.

În acelaşi timp, simt şi eu, ca mai toată lumea, nevoia unei resetări a ceea ce înseamnă a face politică în România. Sună naiv, ştiu, dar mă întreb cum ar arăta societatea, scumpa noastră ţărişoară, dacă la butoane nu ar mai fi eternii combinagii şi paiaţele lor minunate (te minunezi dacă le priveşti mai bine). Aici e problema, că butoanele nu li le poţi lua decât în două moduri: fie violent, prin "revoluţie", fie democratic, prin alegeri.

Aşa cum am spus de la început, partea cu revoluţia îmi repugnă şi nici nu oferă garanţii rezonabile pentru o schimbare în bine. Rămâne partea cu alegerile. Aici intervine o nouă problemă: cine?

Moartea lui Radu Vasile a fost anunţată de Corneliu Vadim Tudor

Radu Vasile (1942-2013)

Ştirea care anunţă decesul lui Radu Vasile îl foloseşte ca sursă a informaţiei pe Corneliu Vadim Tudor, fostul lider al PRM, în calitatea lui de vecin (vezi ştirea aici - primii care au dat-o au fost cei de la Antena3). Ulterior, ştirea a fost confirmată de Aurelian Pavelescu, lider contestat al PNŢCD. Wikipedia a actualizat incredibil de rapid pagina dedicată fostului premier.

PNTCD - bucatele mici si vioaie

Am înteles de aici că noul presedinte al PNTCD ar fi Eugen Moiescu. Am încercat să aflu cine e. Am întrebat si la wikipedia. Mi s-a răspuns:

Click pe foto pentru imagine mărită! (e edificator...)

Cam atât. 

 

Pe de altă parte, am înteles că Ciorbea si Pavelescu (dat afară de gruparea Moiescu) fac un congres extraordinar de unificare pe 12 martie. 

Deci, rămâne cum am stabilit...