Ali Baba si cei 40 de hoti

De la înălțimea funcției sale de consilier prezidențial, Sebastian Lăzăroiu lansează, din când în când, petarde politice, după principiul prostului care aruncă o piatră în apă și cei zece înțelepți  care se chinuie s-o scoată. Ultima e găselinita cu partidele de poveste, cu nume precum Albă ca zăpada, Mos Crăciun, Scufita rosie, Capra cu trei iezi sau Fetita cu chibrituri. El dă niste procente, face niste cimilituri, astfel încât să ne dea de rontăit, nouă, băgătorilor de seamă, si să pună pe jar politicienii (din PSD si mai ales din PDL), care s-or întreba: „Măi, oare ce-o vrea să spună?”.
Ca să-i cânt în strună, cred că a botezat gresit unul dintre partide. Trebuia să-i spună Ali Baba si cei 40 de hoti (desi sunt mai multi).

UPDATE. Am scris si un editorial în EVZ pe chestia asta.
Vedeti aici un interviu al lui Lăzăroiu, dacă vă interesează subiectul.

Domnul ministru Diaconescu

Cică Cristian Diaconescu este alintat de apropiati cu „domnul ministru”. Nu, nu e vorba de faptul că omul a fost ministru la viata lui, ci despre promisiuni făcute partidului însăilat de Gabriel Oprea cu ocazia remanierii ce va să vină. Pentru că Diaconescu, desi roseste de plăcere, îi trage de mânecă pe cei care-i spun „domnule ministru” si le spune „lăsati, lăsati, haideti să vedem întâi”.

Povestea are, după părerea mea, două părti slabe:
1) UNPR are ca si acontat si ministerul Muncii (Marian Sârbu face tusa de multicel, că nu degeaba a lăsat el PSD-ul), deci cei din PDL vor socoti că „partenerii” lor sunt prea lacomi, naiba să-i ia!
2) Mai precis, Cristi Diaconescu e alintat cu „domnule ministrul de Justitie”. Dar actualul titular al Justitiei e, cum se spune, ca apa sfintită; mai mult, e considerat om de încredere al lui Traian Băsescu si al Elenei Udrea, ceea ce-l face intangibil. Ar exista, în acest caz, două variante:
                           a) Cătălin Predoiu să urce prim-ministru (stiu, pare aberant, dar mentionez această variantă pentru că a vehiculat-o Sutu, la un moment dat; eu am zis că n-are fată de premier!)
                           b) Diaconescu să meargă, totusi, la Externe, că tot se dă Baconschi mare lider de platformă crestin-democrată.

Ei?

Martirizarea mitocanilor

Constrâns de spatiul tabletei TV, am încercat să concentrez câteva gânduri despre ideea Codului de conduită în mediul online, despre care Mihnea (aici si aici), Lars si altii au scris deja pe îndelete.

 Sf. Martir Postac 
 
 Aşa cum pe stradă eşti liber să te dai în stambă, dacă atât te duce capul, aşa eşti liber s-o faci şi pe net. Da, sunt destui mitocani ce sar calul pe forumuri, anonimi, mai abitir decât ar face-o pe stradă. (Printre ei, postacii partidelor.) Că jurnalist şi că autor de blog, am de a face zilnic cu oameni talentaţi, inteligenţi şi cu bun simţ, dar şi cu prea mulţi mitocani. Primii mă încântă, ultimii mă dezgustă. Pe aceştia trebuie să-i laşi să piară, împreună cu frustrările lor, nu să-i transformi în martiri, interzicându-i. Mă mir că deputati liberali, precum Alina Gorghiu sau Cristina Pocora, cred într-o societate în care mediul online poate fi reglementat/cenzurat. Mitocănii vor găsi mereu cum să înjure ocolind filtrele. Şi la TV şi online. Cenzura e din alt film.

Bumerangul neozeelandez

Excursia jurnalistilor în Noua Zeelandă, organziată de Rosia Montană Gold Corporation (primul care a scris despre asta este Petrisor Obae) ar putea fi un bumerang. OK, Noua Zeelandă nu e Australia, dar e ati prins ideea. Ce vreau să spun este că RMGC a încercat să joace în fortă, ca de obicei. Si-a asumat riscul unui scandal (cu sigurantă, nimeni de acolo nu si-a imaginat că nu se va afla tărăsenia), dar a considerat că folosul (îngăduinta unor personaje-cheie din mass-media română) va fi mai mare. Mai ales că, deja, faza dezbaterii publice părea usor depăsită si RMGC a depus proiectul minei si studiul de impact, iar declaratiile ministrului Borbely sunt neasteptat de rezervate (detalii aici).
Deci, pare că merge bine.

De ce cred, totusi, că e vorba despre un bumerang? Pentru că reactiile (în unele ziare, în media online, pe bloguri) sunt neasteptat de virulente. Consider definitoriu un fragment din editorialul lui Grigore Cartianu (cu care am avut mai multe discutii despre Rosia Montană si care a fost, mereu, mai degrabă rezervat în a spune da sau ba):

„Acum, când am văzut câţi bani „investeşte" Gold Corporation în lobby-ul pentru Roşia Montană, cumpărând conştiinţe care păreau de necumpărat, mi-am format, în sfârşit, o părere fermă: proiectul propus de „canadieni" este o mare porcărie. Atunci când umbli cu mita la vedere, şi o faci ostentativ, agresiv, chiar cinic, nu mai poţi fi considerat industriaş de bună-credinţă. Dacă ai pus la bătaie sute de mii de euro pentru a mitui ziarişti la vedere, câţi bani oi fi „investit" în politicieni, discret, pe sub masă?”

Dragii mei, suntem contemporani cu probabil cea mai mare grozăvie postdecembristă! Afacerile Petromidia, Petrom, BCR samd îmi par măruntisuri. (Nu pun în aceeasi oală mineriadele, sunt din alt film. Apropo, americanii ar scoate un film tare, cu spionaj, mafioti, politicieni corupti, gulere albe si tot tacâmul.)
Eu cred că, neputând să ne cumpere chiar pe toti, RMGC va avea surpriza să constate că în partea cealaltă se află încă destui. Si cred că politicienilor le va fi prea frică să spună DA pe fată, oricât de nesimtiti se spune despre unii că ar fi.

P.S. Floriana Jucan explică de ce s-a dus în excursia plătită de RMGC si apoi pune câteva întrebări tari, dincolo de care ar trebui să se vadă că unii dintre cei care critică deplasarea au beneficiat, în trecut, de diferite deplasări asemănătoare.
O observatie: poate că unii dintre cei care critică sunt si ei mânjiti, mai mult sau mai putin. Dar nu toti sunt mânjiti. Si asta nici nu contează. Ca idee, e mai important dacă e adevărat ceea ce se spune, nu cine o spune. Dar Floriana Jucan stie foarte bine lucrul ăsta. A arăta cu degetul spre altii, în ideea că toti sunt cu bube si, dacă te enervează, spui tot e o tactică folosită îndelung de ilustri oameni de vază, precum Corneliu Vadim Tudor.  

NOTĂ. Recomand, aici, o postare întâlnită pe blogul lui zvoner, care a făcut o excursie la Rosia Montană.

Trăiască birocratia românească!

Premierul Emil Boc aduce tot mai mult cu un lider comunist: îţi spune în faţă că e alb ceea ce tu vezi negru. De­claratia* cum că nu există cozile de la ghişeele caselor de sănătate, de pensii şi ale agenţiilor de şomaj e rostogolită de televiziuni, pe bună dreptate, laolaltă cu imagini ale unor cozi foarte reale.
La fel de reale sunt formularele ce trebuie completate, lunar, de aproximativ un milion de oameni (estimare EVZ). Trei formulare a câte trei pagini fiecare, la trei ghişee. În total, cel puţin nouă milioane de coli A4 şi câteva mii de funcţionari care să fie plătiţi numai pentru a prelua aceste formulare 8 ore/zi, lună de lună. Plus alţii ca să le prelucreze.
Situaţia nu există. Nici aparatul birocratic supradimensionat. Bine că există Boc, altfel trebuia inventat.


NOTĂ. Am calculat tone de hârtie, număr de functionari si ore de lucru. Noroc că îndeamnă Ghinea la grevă fiscală, că s-ar bloca naibii aparatul birocratic.

P.S. Recomad analiza lui Cristian Pantazi.

* „Atâta vreme cât situaţia nu există, este doar o afirmaţie... Oamenii stau la cozi, dar nu pentru situaţia pe care mi-o incovaţi... Va trebui să vină oamenii cu o analiză cerută, pentru că o asemenea afirmaţie pe care aţi auzit-o nu s-a confirmat” (Emil Boc)

UPDATE. Am fost întrebat de unde am scos un milion de contribuabili. Am dat link la articolul din EVZ. Redau pasajul cu pricina:

„Este vorba despre peste 386.500 persoane fizice autorizate, 105.000 de deţinători de contracte şi convenţii civile şi aproape 60.000 de oameni care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală, potrivit datelor Fiscului valabile la sfârşitul lunii aprilie.

Adică aproximativ 550.000 de persoane, la care se mai adaugă şi agenţii de vânzări şi de asigurări, dar şi reprezentanţii profesiilor liberale, precum arhitecţii şi contabilii. Astfel, potrivit estimărilor EVZ, un total de aproximativ un milion de persoane trebuie să plătească noi taxe către vistieria statului.”

Viermii de la Ciresica

Scandalul de la restaurantul Ciresica a scos în evidentă, încă o dată, multă murdărie. Nu mă refer doar la comentariile, anonime sau nu, de pe forumuri. Din nou, observ: oamenii sunt preocupati să ciupească detalii, interesat sau din prostie, în loc să fie atenti la Însemnătate (adică si rostogolirea interesată a incidentului si contraatacul furibund si murdar). Din nou, observ: ne pierdem vremea cu nimicuri.

Cu sigurantă, Dan Chitic a provocat. Nu stiu dacă prietenia cu Sorin Rosca Stănescu (principalul cap de acuzare folosit acum de băsescieni) e pricina; nu stiu dacă incidentul a fost plănuit sau dacă, poate, asa cum spune si CTP în editorialul de azi (scris mai la rece decât am avut eu prilejul s-o fac), Chitic „a dorit "să-şi facă damblaua", nescontând vreo reacţie a preşedintelui, ca să poată povesti apoi cum "i-a zis-o" şi l-a lăsat fără grai pe Băsescu”.
Relatările dinspre SPP, citate de Adevărul, trebuie si ele privite cu rezeve, dar aduc câteva detalii. Dacă e cineva interesat să afle ce s-a întâmplat acolo în realitate trebuie să tină cont de toate perspectivele.
Cu sigurantă, Traian Băsescu a reactionat. A fost sau nu contact fizic? Nici nu mai contează. Dar am spus deja: pe Traian Băsescu îl va trăda, începe deja să-l trădeze, Traian Băsescu.

P.S. Da, mi se pare definitoriu numele restaurantului unde se tot întâmplă lucuri. Lui Traian Băsescu pare că i se potriveste mai mult Ciresica decât Golden Blitz. 

NOTĂ. Apreciez postarea lui Mihnea.

Dosul de palmă prezidentială

Nu stiu dacă Traian Băsescu (sef de stat) i-a dat un dos de palmă lui Dan Chitic (avocat). Dar pare plauzibil. Ideea e că atunci când băile de multime nu-ti mai ies, e semn că te afli pe tobogan. De la ultimele inundatii încoace, lui Traian Băsescu nu-i mai ies.
În cazul tuturor presedintilor cu care am fost contemporan, acesta a fost un semn naspa. Ceausescu a avut mitingul din 21 decembrie 1989. Iliescu a avut secventa „Măi, animalule!” Emil Constantinescu l-a avut pe Faur Isaia. La prima vedere, Chitic nu e din acelasi film. La a doua, e.

Amintire de la Timisoara... Da, stiu, Faur ăla nu avea toti boii acasă. Dar această imagine a rămas...

NOTĂ. Am scris şi un editorial EVZ pornind de la această păţanie.

Lamentare si drum bun

În tableta TV pe care am scris-o azi (o reproduc mai jos), am descris o întâmplare de telespectator de azi-dimineată. Cred sincer că românii se lamentează prea mult si că, de aceea, fac prea putin.
După ce am scris tableta, am făcut un pic blogging, ca să-i zic asa. Am descoperit, cu plăcere, că Medusa punea, la un moment dat, aceeasi întrebare (formulată ceva mai dur): „Cum e posibil ca românii să tolereze această stare, să nu iasă în stradă, să nu-i linşeze pe guvernanţi?”. Fac această precizare recomandându-vă întregul articol de pe Blogul Medusei.

Blânda societate civilă
Un jurnal de Ştiri difuzat ieri-dimineaţă de Realitatea TV tocmai prezenta o dezbatere pornită de la dezvăluirile din EVZ despre tragedia de la Maternitatea Giuleşti, când a apărut grafica „News alert”. Apoi a început să curgă titrajul despre un protest spontan. Nu, n-avea nicio legătură cu ceea ce a fost, probabil, cel mai teribil eveniment din România în această vară.
Protestul era al angajaţilor ADP Sector 1, care urmau să fie concediati. Pot fi de înţeles acei oameni. E greu să te mai intereseze altceva atunci când primeşti un salariu mai mic sau rămâi fără slujbă. Aproape toţi românii trec, în ultimele luni, prin momente dintre cele mai grele. Aproape toţi privesc viitorul cu îngrijorare.
Dar asta nu e o scuză. E simplu să blamăm „sistemul” din Romaânia, dar şi-a pus cineva problema să iasă în stradă, cu furie, să ceară socoteală vinovaţilor, de la asistentă la primar general şi guvern? Societate civilă înseamnă ceva mai mult decât nişte ONG-uri cu denumiri pompoase şi atât.

Barba jos, soldat!

Aflu din ziuaveche.ro că a intrat în vigoare ordinul SMG 87 „pentru aplicarea unor măsuri privind întărirea ordinei si disciplinei militare”. Ordinul îmi aminteste cele nouă luni de serviciu militar efectuat în timpul lui Ceausescu.

Citez (din ziuaveche.ro):

- militarii bărbaţi, pe timpul executării serviciului sau atunci când poartă uniforma militară, trebuie să aibă o frizură decentă, cu parul tuns scurt în regiunea cefei si a tâmplelor. Portul bărbii este interzis, iar portul mustăţii este facultativ.

- Militarilor români le-a fost interzis purtarea lănţişoarelor, colierelor, brăţărilor, ghiulurilor sau a altor obiecte de podoabă la vedere. De asemenea, machiajul strident, tatuajele şi portul piercing-urilor de orice fel a fost interzis cu desăvârşire.

-  Femeile militar trebuie să se tundă sau să-şi ţină podoaba capilară strânsă la ceafă. Ele nu au voie să stea cu părul lung despletit sau să şi-l vopsească în culori stridente. 

Rânduri despre Geoană

Cineva (Ion Iliescu)a spus despre Mircea Geoană că ar fi prostănac. Cineva (Victor Ponta) a spus despre Mircea Geoană că este imaginea eșecului... Asa începea editorialul de marti, pe care îl notez aici ca să fie. Am vrut să zic mai multe, dar, na, m-am luat cu altele....

P.S. Am constatat, din nou, că ori nu scriu eu prea limpede, ori sunt cativa care pur si simplu vânează, extrag din context si musca de fund...

Să ne trăiască franţuzoaica!

Fotografie realizată de Adi Pîclişan în satul Berini, jud. Timiş, la o familie de romi repatriată anul trecut din Franţa. Îmi place enorm acest cadru. Chiar dacă, probabil, n-are o vină mai mare ca altii, Valeriu Tabără, cu al lui banner electoral, dă multă culoare fotografiei! 

Întoarcerea romilor
Televiziunile se vor întrece astăzi să prezinte ştirea zilei: întoarcerea în România a unui lot numeros (79 de persoane) de cetăţeni de etnie romă repatriaţi din Franţa. Nu e prima oară când se întâmplă asta, dar acum preşedintele francez are mai mare nevoie ca oricând să urce în sondaje.
Poate de aceea evenimentul este urmărit îndeaproape de numeroase echipe de jurnalişti din Franţa, veniţi să facă reportaje de culoare.
Ca de obicei, vor ieşi la iveală lucruri spectaculoase, de care, eventual, unii românii se vor ruşina, iar alţii se vor indigna (comentariile nu vor fi măgulitoare).
Apoi, peste câteva zile, când va trece emoţia, problema, care e una socială şi nu ţine doar de România, va rămâne la fel de mare. Dar cui îi pasă? Show să fie!

De la Realitatea la turcescu.ro

Salut aparitia unui nou blog. Dacă se tine, într-adevăr, de cuvânt, Robert Turcescu va oferi un loc în care vom putea găsi lucruri intersante si, desigur, bine scrise.

Altfel, sunt curios ce se va alege de Realitatea FM (un proiect care mi se păruse onorabil). Si vom vedea încotro o va apuca Robert.

Oricum, peisajul media e trist...

Băsescu încasează o lovitură dinspre PDL

Apele PDL nu sunt deloc limpezi si, în niciun caz, linistite. Partidul crescut artificial e ca o gogoasă care s-a umflat prea mult si stă să facă poc! (Am evitat facilul joc de cuvinte legat de numele presedintelui partidului.)
Avem, pe de o parte, vocile unor Cristian Preda, Sever Voinescu sau Monica Macovei, văzuti ca portavoci ale lui Traian Băsescu. Sunt extrem de vocali, n-are rost să vorbim acum mai mult despre ei. Avem, pe de altă parte, grupul de rezistentă.

Cea mai puternică voce e suprinzătoare: Radu F. Alexandru, bătrân pedist. A iesit în fată, într-un interviu pe care i l-a acordat Andreei Pora pentru revista 22. Spicuiri:

- „sunt o mulţime de lucruri pe care Traian Băsescu le amendează cu perfectă motivaţie. Întrebarea care se pune este în ce calitate o face? De preşedinte al României? ... Care este relaţia normală dintre preşedintele ţării şi oricare partid de pe scena politică...? Lista serviciilor pe care preşedintele Traian Băsescu le-a făcut PD şi PDL este extrem de lungă, dar trebuie să ne uităm şi pe lista deserviciilor pe care preşedintele Băsescu le face PDL.”

- „În măsura în care eşti preşedinte jucător doar într-o echipă, toate sentimentele şi toate resentimentele scenei politice şi ale opiniei publice se canalizează şi se revarsă în avantajul sau dezavantajul acelui partid. Iar, pe de altă parte, conducerea acelui partid, a PDL în speţă, este anulată ca autoritate, ca drept de a avea ultimul cuvânt în decizia pe care o ia.”

- „Emil Boc este un om a cărui principală „vină“ este o loialitate desăvârşită faţă de Traian Băsescu... Traian Băsescu subminează autoritatea preşedintelui partidului.”

- „N-am auzit pe nimeni din partid să fi fost întrebat. Ne-am trezit că s-a găsit soluţia ca PDL să guverneze cu PSD. Care a fost bilanţul, care a fost „câştigul“ acestei coaliţii contra naturii ştim foarte bine”

- „Declaraţiile pe care le face public (Băsescu - n.mea) nişte proaste practici.”

- „PDL trebuie să se dovedească un partid de sine stătător, care îşi ia soarta în propriile mâini şi că nu este un partid prezidenţial care nu execută decât ce vine de la Cotroceni. Cred că singura cale a PDL, în momentul de faţă, este să fie lăsat să funcţioneze, cu câtă minte, cu cât har, cu câtă cinste, câtă competenţă are, să funcţioneze absolut de sine stătător. PDL are dreptul la o evoluţie şi o soartă proprie.”

Întreg interviul, aici.

Refacerea celor două Românii

Cele două Românii despre care vorbea Adrian Năstase sunt mai actuale ca niciodată. Dar și mai confuze. Dacă la alegerile trecute Băsescu a sterpelit, pentru el si pentru PDL, o parte din poporul PSD, aceia sensibili la lozinci socialiste se întorc la matcă. Bla-blaul specific e mai credibil în gura lui Ponta decât în a lui Boc.
Dacă în România asta lucrurile se clarifică, în cealaltă, care contează, rămân tulburi. Ce să faci? Să stai lângă Băsescu si Elena Udrea si Adriean Videanu si Radu Berceanu si să te uiti în gura unui Gheorghe Flutur? Sau să te lasi fermecat de discursul lui Crin Antonescu într-atât încât să zici că frătia cu Dan Voiculescu (sau Adrian Năstase sau Viorel Hrebenciuc sau eternul si fascinantul Ion Iliescu) e doar o conjuctură necesară? Ce gândeste omul de bună credintă?

Eu nu cred că o nouă constructie politică e o solutie realistă, asa cum zice Cristian. Nu cred nici într-o nouă garnitură PDL-istă reformatoare (cred că PDL si-a trăit traiul). Cred că PNL e partidul condamnat să ofere solutia si am senzatia că nu face suficient pentru asta.

NOTĂ. Am scris si un editorial in Evz. Unii cititori au văzut în acest text un sprijin pentru Băsescu-PDL.

* „La orice ma asteptam, dar nu si la defectarea spre BaSSoi a dlui Hera. Probabil ca presiunile sunt puternice si fiecare om are pretul sau” - zice Garfield.
* „Pai vezi Hera, ca poti sa si gandesti? Numai ca nu o noua formatiune de dreapta e solutia, ci O SINGURA formatiune de dreapta” - zice Limberalul.

Îi contrazic pe amândoi. Dacă n-am fost suficient de explicit în editorial si în textul de mai sus, e doar vina mea - voi mai scrie despre asta, mai limpede.
Dar un lucru vreau să subliniez: nu e treaba mea să fac politica PNL, să transmit mesaje pe placul PNL. Dacă îsi imaginează cineva asta, greseste. Nu sunt vector de imagine al nimănui, decât, bun-rău, a mea si a acestui blog. Scriu fix ce cred eu. Stiu că pare dificil lucrul ăsta în presa anului 2010, în România, dar încă mă mentin intact si n-am de gând să renunt la asta.

Tara lui Gigi-Pitzi

Antena 1 pune la cale o telenovelă "pe un scenariu al actorului argentinian Gabriel Corado".

Dar avem şi la noi, în România! Mă refer la eterna şi fascinanta Gigiromânie mică din Ghencea.

La micile războaie de doi lei şi restul j’de mii de euro (o fi refuzat Piţi o leafă de 50.000 de euro/lună??). Nu-i plâng de milă lui Piţurcă. El e prea bun, e din altă ligă. E atât de bun încât încă nu s-a născut clubul sau naţionala care să-l merite.

Nici pe Gigi Becali nu-l plâng. Şi el e prea bun, aţi văzut ce prieteni de soi are! De plâns e fotbalul românesc, captiv în tot soiul de telenovele cu patroni autosuficienţi şi cu fotbalişti şi antrenori plătiţi de parcă ar cânta la pian în timp ce scuipă şi înjură după un sprint de 30-40 de metri.

În rest, acasă lei, afară mieluşei.


NOTĂ. Asta e Tableta TV de azi.

Cine mai lucrează pentru Băsescu

L-am văzut aseară pe Dan Voiculescu la Realitatea TV (tandem cu Adrian Păunescu pentru bubuirea lui Traian Băsescu). Mi-am amintit de Dinu Patriciu, astă-toamnă, „dansând pe masă” cu caseta celebrei înregistrării „Pumnul lui Băsescu”. Si de senzationala dezvăluire a lui Sorin Ovidiu Vântu, care l-a dat în gât pe Mircea Geoană, după ce-l chemase la el „să se relaxeze” înainte de confruntarea cu Băse.
Cristian Preda spunea că Emil Boc lucrează pentru PSD. Oamenii ăstia (Voiculescu, Vântu, Patriciu) lucrează pentru Băsescu?

Am fost la Rosia Montană

Am fost la Rosia Montantă. Printre altele, si la îndemnul lui Dragos Tănase, bossul de la RMGC. Am văzut locuri minunate si foarte multă sărăcie. Octavian Goga n-a trebuit să inventeze celebrele versuri („Muntii nostri aur poartă/Noi cersim din poartă-n poartă”): le-a primit de-a gata, la fata locului... Am mai spus-o: cred că sărăcirea a fost o parte a strategiei.

Nu-ti trebuie prea mult timp să ghicesti măretia de odinioară, din urmă cu 100 de ani. Îti poti imagina lesne povesti cu căutători de aur si averi spulberate în târg, la jocuri de noroc, pe băutură sau pe femei.

Imagine care tronează în interiorul Muzeului Mineritului

Nu cred că erau necesare sume fabuloase pentru renovarea unor clădiri cum nu multe orase mai au în centrele lor vechi, câte au mai scăpat de buldozerele comuniste.(Un localnic ne-a spus, cu convingere, că RMGC a investit 140 de milioane de euro pentru renovarea unei clădiri, transformată în Muzeu al Mineriturlui, si dotarea  acestuia cu exponate si niste ecrane pe care rulează filme de prezentare... Da, asa a zis, 140 de milioane!)

Terasă în centrul asezării. Nu poti bea un suc aici, dar poti să-ti imaginezi cum ar fi dacă ar fi

Fatade în centrul localitătii (click pe fotografie pentru imagine mărită)

Pe site-ul RMGC e un capitol dedicat „viitoarei zone turistice”, unde se vorbeste despre turismul minier. Prea multi oamni din zonă văd în proiect „singura sansă”. Mi-au spus: „Aceia care sunt împotriva proiectului nu sunt de aici, nu stiu cum trăim noi”. Am aflat că, imediat după ce „mai trecem ultimul hop, acordul de mediu” (cu satisfactie), se va relansa turismul. „Vor vrea să vină foarte multi turisti, să vadă cum se face exploatarea, pentru că toată lumea a auzit de ea. Si dacă vin, unde să înopteze? Unde să bea un suc?”. 

Faptul că vizavi vor fi mutati munti cu camionul (23 de basculante de 150 t vor circula prin localitate 365 de zile pe an, 24 de ore din 24!), e doar un detaliu - ce le pasă turistilor de zgomot, de praf, de peisaje selenare? Iar după? „După ce se termina exploatarea, peste 10 ani (în realitate, 21-22 de ani - n.n.), vor veni si mai multi turisti, să vadă cum s-a făcut ecologizarea!”. 

Sincer, am fost dezarmat de atâta naivitate. 

NOTĂ. Am găsit pe cotidianul.ro un Raport serios al Grupului pentru salvarea RM din ASE - e de studiat! Am folosit mai sus câteva date. 

P.S.1 Salut decizia ziarului Adevărul, care renuntă la banii de publicitate de la RMGC. Cârcotasii vor spune că, da, Patriciu îsi permite să facă asta. Bravo lui!

P.S.2 Notez aici exelentul reportaj publicat anul trecut în EVZ de Dan C. Mihăilescu.

P.S.3 Aici e un editorial publicat în Evz.