Teo în reluare

Programele TV din vremea lui Ceauşescu rareori aduceau ceva nou. Telejurnalele începeau, invariabil, cu „Bună seara, stimaţi telespectatori. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu... blabla”. Reluări oficiale erau însă puţine (de pildă, celebrele „Dacă doriţi să revedeţi” post-Revelion).
Azi, vorbim despre reluări strategice. După ce i-a pierdut pe Divertişi, în dauna Pro TV, Antena 1 reia emisiunile cu Divertis difuzate în trecut. Iar Pro Cinema le reia pe cele cu Teo Trandafir (acum deputată) difuzate live de Pro TV înainte ca Teo-realizatoarea să fi părăsit trustul lui Adrian Sârbu.
Schema fusese folosită şi în cazul Vacanţa Mare, după ce Garcea&Co. plecase la Kanal D. Mici războaie, mari victorii? Poate. Dar, în orice caz, premise pentru telespectatori bulversabili.

NOTĂ. Asta e tableta TV de azi.

Amintire de la grevă

Cum tocmai treceam prin fata Spitalului de Urgente Floreasca, m-am oprit câteva minute să fotografiez greva cadrelor medicale de acolo. Cred că evenimentul era mai important decât au constientizat participantii la el. Oricum, sunt de remarcat culorile.

P.S. Dar, asa cum se întâmplă de obicei, nu-i după cum îti faci planul, ci după cum se nimereste la fata locului: adevăratul cadru e altul!

Uraniu si aur

Am primit de la nea Costache o provocare la care răspund acum doar că rămân preocupat de problema Rosia Montană si voi căuta să fac niste săpături.

Pentru că lucrurile expuse de el sunt mari grozăvii:

- zăcămîntul de la RM conţine „500 tone de aur dispers, dar, probabil, de 7-8 ori mai mult aur în filoane şi vîltori” (de aici ideea exploatării distructive, si nu în galerii, care înseamnă epuizarea zăcământului)
- miza ar fi zăcământul de uraniu
- prevederi secrete din contractul cu RMGC le-ar acorda canadienilor nu doar aurul de la Rosia Montană, ci si restul zăcămintelor de „uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu”.

Totul ar apărea într-o notă SRI si lucrurile astea le-ar cunoaste foarte bine Berceanu si Videanu, principalii sustinători din guvern ai proeictului.

Hai să vedem ce si cum!

Asteriscul lui Boc

Asadar, au apărut primele asteriscuri ale luptei cu criza, ceea ce am anticipat deja încă de la marele anunt al lui Traian Băsescu.
Pensiile militarilor vor scădea ele ce vor scădea, dar nu sub 3.000 de lei (să trăiască domnu Oprea!), venitul minim garantat rămâne ca până acum, iar indemnizatiile pt cresterea copilului scad doar cu 15%, si nu cu 25% (să trăiască si Marian Sârbu! Lavinia Sandru crede că efortul ei a contat...), pensia minim garantată rămâne si ea neschimbată (să trăiască voturile UDMR!).
Ce ziceti, va mai creste nitel asteriscul? Dacă e mare riscul ca Boc să fie trântit rău, creste si asteriscul!

UPDATE.
L-am urmărit adineauri pe Daniel Funeriu la o confe­rin­tă de presă transmisă de OTV (ei, bine, da!), anun­tând c-a găsit bani pentru  pro­­fesorii care vor asista/examina la bacalaureat (275 până la 600 de lei, „în functie de res­pon­sabilități”). Deci, se poate!:)

Cine va fi prezidentiabilul PDL?

În timpul peregrinărilor mele prin Shanghai si prin aeroporturile prin care am trecut înspre si dinspre, am avut de a face cu un tip foarte simpatic, care însă m-a asasinat cu întrebarea, devenită obsesivă, „Cine va fi prezidentiabilul PDL?”.

Avea si un răspuns: Elena Udrea.

Eu i-am zis că nu stiu si că, din câte cunosc, nici măcar cei din PDL nu au încă o solutie. Au nevoie de un personaj credibil, bătăios, cu măcar o brumă de notorietate, puternic dar loial 100% lui Traian Băsescu. Cine să fie, cine să fie?

Stiu că varianta Elena Udrea a apărut încă din perioada Cotroceni, când distinsa doamnă era consilier prezidential. Ultimele evolutii - vezi, de exemplu, fazele cu desfiintarea CNI, sula (sanchi!) în coastele politicienilor afaceristi, aparitiile aproape decente la teveuri samd - arată că se cam pregăteste, totusi. Mă rog, pregătirile sunt mai vechi, dovadă stând campania electorală pentru „la o adică” din piete, târguri, malul mării si Bucovina.

De ce cred eu că o eventuală candidatura a Elenei Udrea ar fi o eroare? Pentru că, în ciuda impresiei pe care a lăsat-o câtorva („spre deosebire de Berceanu sau Videanu, măcar s-a zbătut!” - nu zău?), mai puternică e impresia de Vuitton si de blonda fâsneată din intimitatea presedintelui. Oricât de tare ar fi în verb si-n replică, Elenei Udrea îi lipseste credibilitatea. În schimb, are ceva în plus, un ceva la care, mă gândesc, românii vor fi mai atenti în 2014: cam multe informatii top secret, dacă întelegeti ce vreau să spun.  

Cum m-a păcălit Elena Udrea

M-a impresionat cam mult, se vede treaba, activitatea din ultima vreme a Elenei Udrea si aparitiile ei publice devastatoare (înteleg că diseară va fi la Nasul). Am apreciat inclusiv vestimentatia distinsei. Am o interpretare pe care am exprimat-o cât am putut de concis în tableta TV* de mâine.

M-am înselat nitel când am privit cadrele strânse. În captura de mai sus observ că rochia e cam rochită (oare unde se uită Răzvan Dumitrescu?) si tocurile cam lungi. As fi ipocrit dacă as spune că imaginea e dezagreabilă. Dar nu mai e chiar atât de sobră, totusi. Părerea mea.

*Noua Elena Udrea

 

Cea mai aşteptată apariţie teve a sezonului le-a adus telespectatori un gust bizar. 

Cei cărora le era dor de teribilul roz al doamnei Elena Udrea, căci despre ea este vorba, vor fi fost dezamăgiţi: a apărut foarte discret fardată, înveşmântată într-un negru spălăcit (până şi nasturii erau îmbrăcaţi în pânză de culoarea sacoului, nu sclipeau deloc!) şi cu abia ascunse cearcăne. 

Alţii se vor fi bucurat, desigur, că femeia fatală a politicii româ­nesti a devenit femeia de serviciu public aprigă şi cam prezidentiabila. 

Jos pălăria în faţa consilierilor de imagine ai Elenei Udrea care, de la bileţelul roz încoace (ca să nu ne referim la perioada Cotroceni), au purtat-o ba desculţă prin Deltă, ba încălţată pe la târguri, ca s-o arate acum gata să cureţe societatea de toate relele!

A murit Jean Constantin

 

Redau o stire care, îmi spune Feri, e confirmată 100%: a murit Jean Constantin...
Primul gând e la Ismail, din „Toate pânzele sus”...
Avea 81 de ani.

UPDATE.
Stirea a apărut si pe Mediafax...

Neprihănita neamului

Tare interesantă (si previzibilă) miscarea PDL, via Elena Udrea, prin care bogatii din partid sunt chemati să fie solidari (sanchi!) cu amărâtii, de dragul luptei cu criza.

Sunt curios cine va pune botul (scuzati expresia!) la apeluri de genul „toţi cei care au funcţii publice şi au afaceri cu statul să opteze între calitatea de politician şi cea de om de afaceri”.

Credeti că va cădea cineva? Se tot vehiculează numele prietenului Vasile Blaga. Adevărul e că Traian Băsescu are nevoie de cel putin un „sacrificat”. În afară de faptul că se autoalimentează cu sânge, de când îl stiu, poporul însusi are nevoie de sânge. Si nu e oare mai întelept să-i oferi tu victima decât să si-o aleagă singur?

Oricum, îmi place că Elena Udrea apare tot mai mult în postura de om bun, responsabil, prezidentiabil, la o adică...

O motiune cu final asteptat

Cel mai bun lucru care i s-ar putea întâmpla guvernului Boc ar fi să treacă motiunea de cenzură. Am explicat de ce în editorialul de azi.
Am zis să-l mentionez si aici.

Vize SUA mai scumpe

Ambasada SUA anuntă cresterea taxelor de viză, începând cu 4 iunie, după următoarea schemă:
Tipul de viza:

B1/B2 (Turist/Afaceri) 140$
E (Investitor) 390$
F (Student) 140$
J (Schimburi Culturale) 140$
K (Logodnic/Logodnica) 350$

Vize pe baza unor petitii :

H (Munca temporara) 150$
L (Transfer intra-companie) 150$
O (Persoane cu abilitati extraordinare) 150$
P (Sportiv sau artist) 150$
Q (Schimburi interculturale) 150$
R (Angajat religios) 150$

Toate celelalte texe, inclusiv cea pentru ziaristi, vor creste la 140 de dolari.
Explicatia: „modernizarea continuă a procesului de solicitare a vizelor si a sistemelor de securitate”, care face ca taxa actuala, de 131 USD, să nu acopere „costurile asociate procesarii vizelor temporare”.

E naspa că „imediat ce noile taxe intra in vigoare, solicitantii care au platit taxa anterioara vor trebui sa plateasca diferenta dintre cele doua taxe, in ziua interviului”. Aceasta diferenta de suma trebuie platita la casieria Sectiei Consulare inainte de interviu.

Naiv de-a binelea

În atenţia celor care ar putea zice, p-ormă: "Bine, mă, nu puteai spune dinainte?":
diseară, adică sâmbăta asta, de la 20.30, pe TVR Cultural, va fi emisiunea "Oameni de presă" despre mine. Se numeşte Naiv prin România. Habar n-am de ce :)

Să controleze Nicu Văcăroiu!

Mi-a plăcut de Constantin Nită în discutia cu sindicatele, cărora le-a propus să accepte programul PSD de iesire din criză.

„O altă măsură care vizează un mai bun control al cheltuirii banului public e trecerea controlului financiar preventiv de la Ministerul Finanţelor la Curtea de Conturi, în aşa fel încât să putem verifica cât mai bine dacă banii cheltuiţi sunt eficienţi şi direcţionaţi acolo unde trebuie", a spus Niţă.

Nu zău! Curtea de Conturi e cumva condusă de Nicu Văcăroiu? Măi, băieti, mai răsfirati!

O fotografie cât 100 de editoriale

E clar cine e în prim-plan, da? Altfel, seful Boc e un gentleman: îi lasă cale deschisă distinsei doamne Elena Udrea. Pentru că merită!

Fotografia a făcut-o Liviu Chirică (Mediafax) la Prefectura Iasi, în data de 17 martie, anul ăsta, si a apărut în EVZ de azi, 19 mai (poate si altcândva, altundeva; eu acum am văzut-o întâi).

Telespectator de Youtube

Redau mai jos Tableta TV, care, de mâine, se va numi Telespectator de nişă

Contra vântului

Televiziunile de ştiri vor fi difuzat deja filmuletul în care presedintele Viktor Ianukovici depunea o co­roana de flori în condiţii de vânt foarte puternic. Atât de puternic, încât, în timp se înclina, în respect faţă de memoria eroilor, coroană l-a izbit în cap.
Am primit filmuleţul la scurt timp după ce fusese urcat pe youtube şi, recunosc, mi s-a părut atât de amuzant (n-a fost nimeni rănit!) încât l-am postat pe blog.
Am aflat că stafful presedintelui ucrainean a reuşit să editeze înregistrarea şi a făcut presiuni ca incidentul să nu fie difuzat, pentru ca imaginea lui Iuscenko să nu fie afectată.
Cenzura a ţinut două zile şi i-a prilejuit lui Cătălin Striblea (Realitatea FM) o remarcă la care subscriu: la noi e mai greu de cenzurat; teveurile sunt mai libere. Ba unele, ba altele!

Otevizare-culturalizare

Cică e criză. Cică, în mass-media, e criză a culturii. Eu zic că e. Dar am si o viziune optimistă: tot răul spre bine. Cu putin sârg, poti găsi lucruri bune. Totul e să stii să cauti. E ca si cum ti-ai alcătui un blogroll de suflet. Hai, că se poate!
Asa le-am zis azi elevilor de la Colegiul Tehnic Media din Bucuresti. Poate revin. Acum vă arăt Tableta TV de mâine (inspirată de o anumită parte a discutiei):

Un alt fel de OTV

Am participat la o discuţie despre criza culturii în mass-media şi misia formatorii de opinie de a educa poporul TV. Au fost evocate două şcoli de gândire (1 - presa trebuie nu doar să informeze, ci şi să educe; 2 - doar televiziunea publică îşi poate permite să ignore ratingurile şi să-şi asume un rol civilizator).

Apoi, cineva a întrebat: ce ar fi dacă OTV s-ar schimba dintr-o dată şi ar difuza emisiuni culturale, de educatie civică, documentare serioase, talk-showuri decente, lipsite de senzaţional şi sms-uri agramate?

În primul rând, OTV-ul şi-ar face praf „credibilitatea” construită cu atâta trudă şi ar sucomba. Ar merita riscul? Ar asimila noile învăţături, măcar o parte din ele, cineva din nucleul dur al telespectatorilor OTV? Nu vom afla niciodată.

Ianukovici, contra vântului

O secventă fără comentarii. O fi ajuns Viktor Ianukovici presedinte, dar are o slujbă grea. Mă rog, o fi venind lumina de la Răsărit, dar vântul oare de unde bate?

Elena Udrea, Providentiala

Politic vorbind, e clar că guvernul Boc, în special actualul premier, e unul de sacrificiu. Emil Boc va capta toate bubele. As putea fac gluma răsuflată cu oul spart în cap de taică-său, dar n-are rost.

Ideea e că totul e politică. Nu preocupare pentru soarta bietei tărisoare, ci doar problema mai importantă a supravietuirii politice.

Deja, oamenii lui Băsescu cârtesc de o bună bucată de vreme. Tot mai mult, ot mai răspicat. Semnalele lui Sebastian Lăzăroiu sunt tot mai străvezii.

E interesant cum se pregătește eșalonul al doilea al PDL, viitorul curat si uscat al partidului prezidential. Devin tot mai vocali criticii lui Boc, cel care va acumula toată imaginea negativă a partidului minune, pentru a-i lăsa mai curați pe ceilalți. În acest context, sunt curios cine din grupul Berceanu-Blaga-Videanu-Udrea se va salva și cum.

As paria pe Elena Udrea. Apropo, tocmai am aflat că ministresa a primit Inspectoratul de stat pentru constructii.

Priviti economie: Ministerul Dezvoltarii „nu dispune de structuri proprii in teritoriu pentru asigurarea activitatii de monitorizare, control si evaluare, precum si de diseminare si culegere cu celeritate a datelor si informatiilor din piata constructiilor... (prin acest act), s-au economisit bani care ar fi trebuit cheltuiti pentru crearea unei structuri proprii cu atributii de monitorizare, control si evaluare a activitatilor la nivelul ministerului dezvoltării, in conditiile unei recesiuni severe care pune in pericol stabilitatea economica a Romaniei".

Deci, Elena Udera e noua Providentială.

Programul PNL are o noimă

Oricât de critic ar fi Ovidiu, mie programul PNL mi se pare OK. Multe mi se par de bun simt. De exemplu, renuntarea la forfetarul lui Pogea-Nită, investitii publice in infrastructură, ajutor de stat pentru mari proiecte de infrastructură, investitii pentru cofinantarea fondurilor europene. Îmi place si ideea obligării institutiilor publice centrale si locale de a elabora proiecte de investitii cu respectarea cerintelor aplicabile proiectelor finantate din fondurile europene.

OK, chestia cu plata pensiilor pe card, pt reducerea cheltuielilorpostale poate părea hilară, dar un om cumpătat cauta sa reducă orice cost posibil.

Recunosc, nu înteleg prea bine nici cum e chestia cu introducerea taxării inverse pentru produsele agroalimentare si pentru lucrările de constructii, dar cred că lucrul ăsta are o noimă pentru cei care se pricep.   

Una peste alta, liberalii propun, coerent, zic eu, pasul următor, fără de care reducerile anuntate acum cu tam-tam înseamnă sacrificii inutile. 

Am scris si un editorial - mai putin despre programul PNL si mai mult despre lipsa de coerentă si de perspectivă a guvernului de sacrificiu Boc.

Cine si de ce i-ar angaja pe bugetarii concediati?

Angajatii de la stat vin în mediul privat ca dintr-o altă lume...

Diferenta dintre sectorul privat si cel de stat e că la privat omul e obligat să lucreze si în timpul serviciului...

Bugetarii nu au notiunea responsabilitatii, pentru că aceasta se disipă în institutie...

Bugetarii au perceptii diferite aproape la toate capitolele: curatenia la locul de muncă, punctualitatea...

Am citat doar câteva păreri ale excelentei analize făcute de Gândul, care se întreabă: bine-bine, dăm afară o droaie de bugetari, dar cine îi va angaja pe urmă? Articolul are un singur cusur: nu oferă nici măcar o brumă de solutii. Pentru că, probabil, nu prea sunt. De-aia mă enervez: guvernul ăsta pare că nu vede nici măcar ziua de poimâine...

La stânga- stânga

Zic să mentionez si aici tableta TV* din ziarul de azi. Observ că si Vladimir Tismăneanu l-a luat în serios pe Victor Ponta si-i critică declaratia potrivit căreia e de stânga-stânga, alături de Iliescu, care a fost de stânga timp de 60 de ani. Eu cred că e bine că Ponta îsi afirmă stânga (desi cred că bravează, dar asta e altă poveste) si ar fi bine pentru toată lumea ca PSD să fie partidul de stânga, punct.Ar fi un culoar clar, asa cum consider că PNL ar trebui sa-si stabilească culoarul clar liberal. OK, PDL ar avea o problemă cu baleiatul convenabil, dar e problema lor.

P.S. Încă mă amuză să scriu una si unii postaci să vrea să înteleagă alta. 

*Stânga lui Ponta

L-am văzut pe Victor Ponta la emisiunea „3x3” a lui Stelian Tănase (Realitatea TV) şi am constatat încă o dată cât de comod era Mircea Geoană.

Nu nutresc nicio simpatie faţă de liderul PSD. Cât despre idelie de stânga, nici atât. Dar faptul că Ponta încearcă să-şi pună partidul pe poziţii ideologice clare, cum a făcut-o acum, când cu măsurile anticriză anunţate de Traian Băsescu, e un lucru bun.
Mă simt mult mai bine, ca simplu alegător, atunci când PSD şi PNL exprimă puncte de vedere principial diferite (de exemplu, în legătură cu soarta cotei unice). Chiar dacă asta complică situaţia post-PDL, e mult mai sănătos să ştii ce carte joacă fiecare, decât să accepţi, ca o fatalitate, că stânga poate fi dreapta şi dreapta, la o adică, stânga. Cui îi place struţocămila?

Guvernul Boc lucrează

Spunea cineva că Emil Boc & Co. stau degeaba în aceste zile complicate? Ei bine, dacă cineva spunea asta, se însela. Guvernul Boc lucrează si o face cu mult sârg! Monitorul Oficial a publicat astăzi o Hotărâre de Guvern privind desemnarea Zilei de 11 ianuarie drept Zi a Artei Fotografice în România.E că e mai bine asa?

HG e semnată de premierul Emil Boc si contrasemnată de vicepremierul Marko Bela si de ministrul Kelemen Hunor, initiator al documentului. Pam-pam!

Mare conferintă de presă

Mare conferintă de presă mare la Cotroceni! Am tot vrut să aflu ce anume vrea să transmită Traian Băsescu, atât de activ în ultimele zile. Aveam asteptări, pentru că am încă nostalgia conferintelor de presă din primele două mandate ale lui Ion Iliescu. Erau contre faine atunci!

Acum a fost ca la volei*. Am aflat că, de la nivelul presedintelui, un patinoar pentru care s-a plătit de trei-patru ori mai mult nu se vede, ce-s ăia 12 milioane de euro? Am văzut tăcerea atunci când s-a rostit numele Elenei Udrea în această afacere. Am văzut cum a parat („faceti dumneavoastră o sesizare”). Am aflat că acordul cu FMI se poate renegocia, dacă „populatia nu e de acord”. Am aflat că 25% dintre angajatii de la Cotroceni vor fi concediati (de urmărit). Am aflat că, dacă guvernul o va da în bară si de data asta, va plăti si Parlamentul (iar seful statului nu, că el e doar cu anunturile).

Si am văzut jurnalisti timorati, fără replică. 

În fine, ati văzut si voi, abia astept să vă citesc interpretările. Mie mi-a rămas impresia de minge ridicată la fileu. Citez doar o chestie: „Ce părere aveti despre ideea ca politicienii să-si doneze salariile până la sfârsitul anului, într-un fond de solidaritate?” „Ar fi extraordinar!” (de populist = completarea mea).



* Volei cu Băsescu (Tableta TV)
 
Voleiul este un joc de echipă spectaculos. Cele mai gustate faze sunt acelea în care un jucator primeşte mingea la fileu şi o bubuie în terenul advers. Voleiul a dat lumii o expresie lângă care nu încap alte cuvinte: a ridica mingea la fileu. Este ceea ce am văzut aseară, de mai multe ori, în timpul conferintei de presă a preşedintelui Traian Băsescu. În urmă cu 15-20 de ani, conferintele de presă de la Cotroceni îl „munceau” serios pe Ion Iliescu, preşedintele de atunci (Erau, e drept, vremuri interesante.) A fost nevoie ca la evenimentul de ieri să participe Cătălin Tolontan de la Gazeta Sporturilor pentru ca şeful statului să vorbească despre amputarea Legii ANI şi să tacă atunci când a venit vorba despre dărnicia (cu bani publici) a miniştrilor Vasile Blaga şi Elena Udrea.

Fac sau se prefac?

Întrebarea e: vor să facă sau vor să se prefacă? Întrebarea e retorică. Miza e, în primul rând, de supravietuire politică (a PDL). Fiindcă, atunci când ajung pe scaune, nu vor să se mai dea jos de acolo.

Personal, mă amuză (grimasă!) faptul că fiecare si-a ales o realitate pe care vrea s-o prezinte drept realitatea bună. Explic în tableta TV* ce vreau să zic.

Dar mai mult mă întristează faptul că oamenii ăstia încearcă doar să ne ducă de nas.
Revin, că m-am enervat!


* Puteti face asta?

Politicienii puterii, pe de o parte, şi televiziunile de ştiri, pe de alta, inventează, fiecare, realităţi proprii, pe care vor să le impună ca şi cum ar fi reale.

În scenariul lui Traian Băsescu, realitatea- fatalitate e ca o bifurcaţie: n-avem de ales decât între două rele (creştere de TVA sau scăderi de salarii), şi, noi, providenţialii, l-am ales pe cel mai mic. De partea cealaltă, Realitatea TV şi Antena 3 rostogolesc obsedant imagini cu mişcări de protest care, filmate meseriaş, sugerează o luptă tip „care pe care”.

În acest context, o replică a ministrului de finanţe, Sebastian Vlădescu, rostită în emisiunea „Naşul”, e ca pampamul de la brigăzile artistice: „Am vorbit cu alţi miniştri din UE care ne-au întrebat: «Puteţi să faceţi asta? Aveţi capacitatea să implementaţi măsurile?»”.

Omul disperat din Shanghai

Omul disperat din Shanghai. Foto: Calin Hera

Am privit în ochi disperarea. A trebuit să fac o călătorie de aproape zece mii de kilometri pentru asta, deşi, veţi spune, recentele măsuri anunţate de preşedintele Traian Băsescu mi-ar fi oferit acest prilej aici, în România. 

Dedicatie fără pampersi

Întrucât la Tableta TV de azi n-am putut atasa o fotografie (despre care pomenesc în minusculul text), mă folosesc de acest blog, si de amabilitatea voastră, pentru a posta fotografia cu pricina. Cu dedicatie pentru postacii care întâi înjură si după aceea gândesc. Dacă, în cazul lor, există un după aceea.

Fără pamperși în Shanghai, China. Foto: Calin Hera

Mai sus, fotografia făcută în Shanghai, China. La început am crezut că nu văd bine. Apoi, am observat această modă la mai multi prunci. E o modă practică, dar socantă pentru ochiul occidental. 

P.S. Am blurat cum m-am priceput.

Tableta TV: Pamperşi de România

Nici o ţară nu-şi poate permite să-şi cumpere pamperşi cum îşi permite România.

A zis-o preşedintele Traian Băsescu şi, dacă Măria Sa a spus-o, aşa e! I-am auzit vocea la televizor, într-un jurnal de ştiri, şi am citit mai mulţi comentatori care susţin că înregistrarea discuţiilor din spatele uşilor închise dintre preşedinte şi parlamentarii coaliţiei ar fi fost „lăsată” spre presă intenţionat. 

Poporul trebuie să ştie că şeful statului îşi săpuneşte coaliţia şi, la o adică, va putea impune o nouă garnitură, la momentul potrivit. 

Întâmplarea face că, în urmă cu o săptămână, am văzut cum se rezolvă problema pamperşilor în China: copiii au pantalonii despicaţi la tur „din fabrică”. O soluţie bună şi pentru coaliţia prezidenţială.

Acolo unde se poate muri pentru libertate

Oricât de naiv am fost prin Shanghai, tot m-am nimerit în mijlocul unui incident care m-a marcat. Am scris deja despre asta un articol si un editorial. Vă las să privit fotografiile. Pe mine privirea omului ăstuia mă urmăreste...

S-a întâmplat în data de 30 aprilie, seara. Un bărbat a aruncat cu o cărămidă în autocarul în care tocmai urcam. Apoi a încercat să desfăsoare o bucată de pânză pe care scrisese ceva. N-a apucat...

 Omul a fost pus la pământ în două secunde si n-a apucat să-si transmită mesajul scris pe o bucată de pânză

Am fotografiat incidentul. Atât m-am priceput să fac. Toată scena s-a desfăsurat in mare tăcere. Nici omul disperat n-a zis nimic. Doar m-a privit. A întins mâna si m-a privit.

„Oamenii legii” au rezolvat repede problema. Au strâns pânza si au comunicat cu „baza”...

Omul din Shanghai a fost dus într-o curte interioară, după o poartă cu gratii. Nu stiu ce s-a întâmplat cu el, dar vreau să aflu cine era, ce voia si care e soarta lui acum

Simplu de BBC

Naiv cum m-am nimerit prin Shanghai, am avut de a face cu diferenta de fus orar. Nu foarte mare (de doar 5 ore), dar suficient de vioaie încât să mă tină treaz, noaptea, până la ore mici. Prin urmare, în primele nopti, m-am uitat la teveu, la o plasmă măroacă.

Asa am prins, live, interviul Gordon Brown-Jeremy Paxman. Sincer, jeremy mi s-a părut prea agresiv. Căutat agresiv, sângeros aproape. Sunt absolut convins că, confruntat cu un asemenea stil de a pune întrebările, orice invitat din România s-ar fi ridicat de pe scaun si ar fi plecat cu spume, în asentimentul telespectatorilor. Acolo n-a fost cazul.

Îmi pare rău că e deja tardiv să discut aici despre problematica din campania electorală britanică. Ce-i drept, nici nu e punctul meu forte.

Asa că am scris o tabletă TV despre chesitiuni mai lumesti. E mai jos:

Un interviu cu Gordon Brown

A trecut deja o săptămână de când am văzut un interviu, la BBC, cu încă premierul britanic Gordon Brown. Comentariile despre conţinutul discuţiei sunt deja tardive. Detaliile tehnice rămân interesante.

Primul lucru care m-a frapat a fost decorul. Vorbim despre un interviu acordat de premier cu mai puţin de o săptămână înaintea unor alegeri pe care le-a şi pierdut, între timp. Potenţial de rating fabulos.

Ei, bine, e greu de imaginat un decor mai simplu: o încăpere mare, ca o sală de bal, în care singurul mobilier erau două scaune fără fiţe, aşezate faţă în faţă, pe un covor îngust. Atât.

S-au fost folosite trei camere de filmat: una pentru planul general şi alte două pentru prim-planurile cu premierul, respectiv cu prezentatorul Jeremy Paxman.

Totul, în folosul telespectatorului, căruia BBC a vrut să-i livreze dialogul. Un dialog foarte civilizat şi foarte-foarte pe contre. O lecţie.

De ce tace Boc?

Am scris în Evz online un mic comentariu, Înţelepciunea premierului Boc. Arătam că, după 20* de ore de la istoricul anunt al presedinteului Băsescu, premierul Boc n-a catadicsit să spună nici că da, nici că ba. Poate că mă însel eu, dar, formal, era fix treaba lui gestionarea crizei. De ce naiba avem premier? Doar ca să ne amuze primind ouă în cap?

Observ că presedintele anunta deja întâlniri cu sindicatele. Cum va fi presedintele-jucător dacă si atunci când Constitutia îl va lăsa să se implice mai abitir?

Nu stiu altii cum sunt, dar mie povestea asta nu-mi place si pace! Cui îi foloseste ca premierul Boc să-si conserve pozitia? Vreau sa zic, cui altcuiva decat PD-L - ului? Mi-e silă de jocuri politice din jocuri politice din jocuri politice. Spun ca prostul că ăstia sunt preocupati doar să si-o dea la turloaie în timp ce tara se duce de râpă...

* deja sunt aproape 24!!!

UPDATE.
La ora 14, guvernul a dat publicitătii un comunicat care spune, în esentă, că premierul si ministrul finantelor lucrează si că Emil Boc va iesi cu declaratii cand va avea ce spune.

Lupta cu criza. Cu asterisc

Îmi place şmecheria: faci vâlvă că vei majora TVA-ul şi cota unică, apoi apari drept mare apărător al soluţiei de încredere în instituţiile statului şi reduci pensiile şi ajutorul de şomaj. Iar unii, fireşte, te aplaudă.

Al naibii Gras. Am descoperit deci că statul e prea mare. E vina lui Tăriceanu, cum nu? Doar pe mine m-a enervat abordarea asta?

P.S.1 Pariu că marea luptă cu criza anunţată de Băsescu, aseară, va avea un mare asterisc?

P.S.2 Boc?