Naiv cum m-am nimerit prin Shanghai, am avut de a face cu diferenta de fus orar. Nu foarte mare (de doar 5 ore), dar suficient de vioaie încât să mă tină treaz, noaptea, până la ore mici. Prin urmare, în primele nopti, m-am uitat la teveu, la o plasmă măroacă.
Asa am prins, live, interviul Gordon Brown-Jeremy Paxman. Sincer, jeremy mi s-a părut prea agresiv. Căutat agresiv, sângeros aproape. Sunt absolut convins că, confruntat cu un asemenea stil de a pune întrebările, orice invitat din România s-ar fi ridicat de pe scaun si ar fi plecat cu spume, în asentimentul telespectatorilor. Acolo n-a fost cazul.
Îmi pare rău că e deja tardiv să discut aici despre problematica din campania electorală britanică. Ce-i drept, nici nu e punctul meu forte.
Asa că am scris o tabletă TV despre chesitiuni mai lumesti. E mai jos:
Un interviu cu Gordon Brown
A trecut deja o săptămână de când am văzut un interviu, la BBC, cu încă premierul britanic Gordon Brown. Comentariile despre conţinutul discuţiei sunt deja tardive. Detaliile tehnice rămân interesante.
Primul lucru care m-a frapat a fost decorul. Vorbim despre un interviu acordat de premier cu mai puţin de o săptămână înaintea unor alegeri pe care le-a şi pierdut, între timp. Potenţial de rating fabulos.
Ei, bine, e greu de imaginat un decor mai simplu: o încăpere mare, ca o sală de bal, în care singurul mobilier erau două scaune fără fiţe, aşezate faţă în faţă, pe un covor îngust. Atât.
S-au fost folosite trei camere de filmat: una pentru planul general şi alte două pentru prim-planurile cu premierul, respectiv cu prezentatorul Jeremy Paxman.
Totul, în folosul telespectatorului, căruia BBC a vrut să-i livreze dialogul. Un dialog foarte civilizat şi foarte-foarte pe contre. O lecţie.