Ziare si iaurt livrăm!

O revenire la interviul cu Patriciu reprodus de paginademedia din revista internă a grupului Adevărul, Liderul.

Ideea dezvoltării platformei online inclusiv prin intermediul blogurilor angajatilor nu mi se pare rea. E de discutat aici. (De exemplu, era o vreme când primeam zilnic o droaie de messuri care contineau linkuri la articole din editiile locale ale Adevărului de la fosti corespondenti ai EVZ. Si de la Petrisor Obae primesc mereu link, imediat ce face un ou :P. Asta nu mă deranjează. Pur si simplu, ca jurnalist, sunt interesat să aflu mereu o multime de informatii, dintre care incerc să le selectez pe cele mai bune.)

Dar altceva voiam să zic: cel mai mult mi-a plăcut partea în care Patriciu spune că ziarele vor ajunge acasă pe bicicletă si pe scutere, împreună cu pâinea si cu laptele, la sapte dimineata.

„... în trecut, băcanii vindeau pe caiet, adică pe datorie. Azi metoda se poate menţine. Înlocuim caietul cu computerul şi atunci vindem pe datorie de la ziare până la iaurturi. Dar i le duci dimineaţa, la şapte, acasă. Laptele, pâinea şi ziarul. Aşa poţi să creşti numărul de abonaţi. Altfel, tirajele ziarelor nu au cum să crească” (Dinu Patriciu)

As face abonament la un astfel de ziar fără nicio retinere.

O mică polemică (cu Mihnea)

Totul a pornit de la o stire de pe blogul lui Petrisor. Atunci când am citit-o, m-am întrebat si eu „ce să fie?, ce să fie?”.

Apoi am văzut răspunsul lui Mihnea. Si m-am simtit un pic vizat, desi bănuiesc că Mihnea nu s-a referit la mine când a spus:
„... majoritatea ziaristilor cu bloguri personale... aduc deservicii majore ziarelor si televiziunilor la care acestia lucreaza. E vorba de trafic, in principiu, dar si de faptul ca jurnalistul roman e jurnalist cat timp e la munca, iar in rest roman, adica nu are absolut nicio jena... in a publica informatii obtinute prin natura jobului pe blogul personal. Traieste intr-un conflict de interese destul de marisor, dar cum jurnalismul din Romania e facut cu relatii, surse si publicatii la comanda, nici n-are ce sa faca decat sa-si dezvolte brandul personal”

Recunosc: sunt jurnalist si am blog personal. Am chiar două. Unul nu cred că se încadrează la ceea ce a vrut Mihnea să spună mai sus (poate că de aceea e ceva mai de succes (sic!) decât ăsta. „Naivul”, în schimb, da.

Povestea „Naivului”. Am pornit acest blog într-o vreme în care aveam impresia că am multe de spus si nu-mi puteam da cu părerea în EVZ decât o dată pe săptămână. Am zis că, în rest, „dau” pe blog. E vorba de părerea mea. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să aflu lucruri „tari” datorită faptului că lucrez într-o redactie importantă si mi-a fost ciudă că nu le-am putut folosi pe blog pentru că nu erau ale mele - cele mai multe au ajuns în ziar, a doua zi. Eu cred că blogul meu chiar a suferit, din punctul ăsta de vedere: de multe ori n-am scris deloc zile întregi tocmai pentru a nu-mi concura ziarul! (Deci sunt naiv.)

În acelasi timp, jurnalistii au un avanataj enorm fată de alti bloggeri care „tin” bloguri politice/actualitate: ei află primii ce se întâmplă, au acces la informatii bune si, dacă nu sunt veniti cu pluta, stiu cam in orice moment care sunt piesele lipsă ale puzzlelui din care e alcătuit un eveniment. Altfel spus, sansele ca articolul lor să fie mai degrabă băgat în seamă sunt mai mari decât în cazul unui „amator” (ideea e valabilă si în cazul celor care lucrează în institutii de statistica, sondare a opiniei publice, institute de cercetare, prognoze, ong-uri care gândesc/alcătuiesc/produc/interpretează analize, rapoarte, barometre samd).

E ceva rău în asta? Trisează cineva? Răspunsul meu e simplu: nu. Si nici institutia cu pricina n-are nimic de pierdut. Dimpotrivă: cu cât are oameni cu notorietate mai mare, mai apreciati, mai credibili, cu atât îi va fi mai bine întregului. Mai ales dacă Întregul lucrează împreună cu Notorii, fără însă a manipula.

Un Boc decent si deversare politică prea mare

Dacă mă întrebati pe mine, Emil Boc a fost de data asta, după foarte multă vreme, decent. Mă refer la prestatia lui de pe santierele ude ale patriei. Omul a încasat cu stocism si cu demnitate ouă si rosii în cap („e dreptul oamenilor să protesteze”), a pus mâna pe lopată, s-a documentat si a dat cifre corecte, a luat măsuri. Nu râdeti! În mod normal, nu avea ce să caute acolo, era suficient să trimită specialisti adevărati, dar, dacă ăstia îl vor fi însotit, e OK. Românii au nevoie de tătuc (de acord, Boc n-are mutră de asa ceva, dar p-ăsta îl avem, încă) si, poate, pentru unii sinistrati a dat bine desantul de oficiali.

Nu poti să-l judeci pe Boc, la actiunea „Inundatia 2010” decât în comparatie cu Elena Udrea, Gabriel Oprea si Traian Băsescu. (Videanu, Berceanu si Blaga nu se pun, ei sunt din altă ligă.)* Ei, bine, Boc a fost chiar decent!

Lăsati-mă, vă rog, să laud si poporul român, în special pe gălătenii care se înghesuiau la mici si bere în locuri din care pot privi la jandarmii si voluntarii din tară veniti să le facă măretul dig din saci umpluti cu nisip. Dar s-a răstit destul Băsescu la bizoni, asa că n-o s-o fac si eu.

P.S. Discutam după-masa asta cu un coleg despre cât de cool ar fi daca Insula Mare a Brăilei ar fi redată naturii. Vor fi avut si revărsările alea rostul lor, tot asa cum vor fi avut si băltile de la Cotul Pisicii rostul lor. E drept, i-ar strica ploile lui Culită Tărâtă. (Am scris si un editorial despre asta.)

* Am dat link la ultimele postări de pe site-urile ministerelor conduse de respectivii. NOTĂ. La Elena Udrea există si un comunicat în legătură cu inundatiile, iar la Oprea, trei.

PS Notez aici si o tableta TV din familia inundatiilor.Si încă una ;)

FMI taie AMR-ul lui Boc

„În mod evident, membrii Consiliului Director al FMI sunt îngrijoraţi cu privire la continuarea efortului Guvernului de a implementa politicile. Nu este doar o chestiune de a aprobare a măsurilor, trebuie să şi respecţi angajamentele, să ţii cheltuielile sub control şi să asiguri continuarea colectării veniturilor la buget pentru a atinge un rezultat pozitiv”

Declaratia îi apartine reprezentantului FMI Jeffrey Franks.

Cum nimic nu e întâmplător, cred că AMR*-ul guvernului Boc e foarte scurt.

*Pentru cine nu stie, AMR = Au Mai Rămas, era un metru de croitor din care militarii din timpul serviciului militar obligatoriu tăiau în fiecare seară câte o bucată de un centimetru, reprezentând ziua care a trecut. Măsurau, astfel, câte zile de armată le-au mai rămas.

Brandul de la Dorohoi

Mi-a plăcut titlul articolului din Gândul (vezi un print screen mai jos), si mi s-a părut stupidă (si definitiorie!) declaratia făcută de Elena Udrea în mijlocul sinistratilor din Dorohoi, cărora le-a vorbit despre lansarea, la Shanghai, peste o lună, a brandului turistic al României.

Am ajuns la declaratia asta pornind de la alta, a lui Mihai Voicu: „Probabil că se doreşte vara un soi de Veneţia, iar iarna un patinoar mare pe trei comune, atunci când o să îngheţe apa.”  Am socotit că Mihai Voicu face o glumă proastă. Apoi am văzut despre ce e vorba. „Glumita” lui Voicu nu mai pare atât de proastă, raportat la inadecvarea declaratiei făcute de ministrul Dezvoltării (care a împărtit ciocolată copiilor). Dar ascunde o situatie amară.

Print screen-ul cu pricina. Eu, totusi, cred că Elena Udrea nu va fi, oficial, premier.

UPDATE. Postez mai jos imaginile cu ciocolata si răspunsul Elenei Udrea.O fac din porniri arhivaresti.

"Abia mă suisem în maşină, venisem cu multe ajutoare în delegaţia preşedintelui, coloana pleca, împărţisem ciocolată copiilor, din decenţă faţă de oamenii care mergeau pe lângă maşină, am deschis geamul care nu se deschide mai mult şi am împărţit ciocolate la copiii care mai erau acolo. Imaginile pot părea penibile, rupte din context. Este un efort pe care îl fac, eu, colegii mei, fără să avem această obligaţie. Abia mă urcasem în maşină de un minut, coloana se îndrepta spre Suceava. Nu m-aş fi plimbat cu jeepul printre sinistraţi împărţind ciocolată printre sinistraţi", a declarat Elena Udrea, la Realitatea TV.
Aflată, vineri, în Dorneşti, în timpul vizitei făcute la locuinţele distruse de inundaţii, Ministrul Turismului, Elena Udrea, a împărţit ciocolată copiilor sinistraţi din spatele geamului întredeschis al jeepului ministerial.

TV Propaganda

Alegerile/numirile pentru Consiliile de Administraţie ale posturilor publice de radio şi de televiziune se desfăşoară  într-un moment în care e tot mai evidentă politizarea instituţiilor mass-media. Chiar ieri, printre ştirile despre  noile conduceri din TVR şi Radio România, s-a strecurat una de la CNA, care a amendat RealitateaTV şi Antena 3 şi a somat public B1 TV pentru „dezechilibre în prezentarea opiniilor puterii şi opoziţiei”.
E bine atunci când CNA manifestă vigilenţă, e rău când o televiziune se încolonează pentru a servi un politician, oricare ar fi el.
O problemă cel puţin la fel de gravă este suspiciunea că accesul la micul ecran se face pe bani.Aceste lucruri n-au nimic în comun cu libertatea de exprimare şi trebuie taxate.


NOTĂ. Am publicat acest text si în EVZ, unde a avut titlul „Unde ne sunt televiziunile?”.

Cum mai e criza pe la voi?

Cam de astă-primăvară întreb oameni care se întorc din străinătate cum e criza pe acolo?

Am început să fac asta când m-am întors de la Shanghai. Stiu, în China e altceva. Acolo criza se poate simti sau se poate să nu se simtă imediat, după cum vrea Partidul Comunist.Stiu si că Shanghai e altceva decât China. Una peste alta, la Shanghai, în timpul Expozitiei Mondiale, e de presupus că criza n-are voie să se simtă. Am întâlnit deopotrivă oameni încruntati si oameni destinsi, am văzut restaurante pline si, fireste, am fost impresionat de ritumul în care se construieste, la scară imensă.

O colegă care a fost la Roma, la un congres, mi-a spus că, la nivelul străzii, italienii par la fel ca în anii trecuti. Se bucură, dau iama în restaurante, sunt gălăgiosi. La congres erau oameni din toată lumea. Americanii si japonezii erau cei mai joviali.

Alex Mazilu scrie că în Grecia „criza este mai greu de observat la ei, decat pe plaiurile din jurul Carpatilor”. De la el am ajuns la Mădălina Puscalău, din care citez: „... am fost în concediu în Grecia...ştiţi, ţara aia în faliment, despre modelul căreia preşedintele spunea că trebuie să ne ferim ca dracul de tămâie...Ce pot să vă spun. Acolo criza o fi, dar nu se simte. Oamenii îşi văd de viaţa lor, turismul explodează, peste tot se construiesc şi se modernizează drumurile. Grecizarea României? Ha, ha, ha...Nu ne-am născut cu norocul asta.”

Sunt mărturii de oameni simpli, perceptii personale. Nu tin cont de PIB, de deficit comercial, ci doar impresia lor. În esentă, nu mă interesează criza de pe hârtie, ci aceea care îmi afectează viata de zi cu zi.

PS Întrebarea rămâne deschisă. Cum ati perceput criza prin tările pe unde ati umblat?

Politică si durere

Am citit la Dan Selaru o radiografie a situatiei dramatice în care ne aflăm. Mai multe cifre sunt aici, pentru cei care le pricep.Perspectivele sunt sumbre, inclusiv izvorând din incapacitatea guvernului de a propune solutii adevărate, nu doar contabilicesti, si de a le implementa măcar pe cele asumate (am vorbit de mai multă vreme despre reforma cu asterisc, aici, aici si aici).

Oricât de rahat ar fi situatia, o motiune de cenzură acum ar fi un demers inutil, chiar dacă textul ar fi scurt si bun. Si asta în cel mai bun caz. În PDL se pregăteste rotatia de cadre. E un context în care criticile din interior sunt bune - fac bine la imagine. Multi dintre eventualii dezertori se asteaptă să primească ceva în urma ei, deci vor ezita să trădeze deocamdată. O motiune de cenzură acum ar fi doar un prilej de exercitii retorice cu rating minim însă. Românii au intrat într-o inertie a deznădejdii si a disperării, în amorteală.

Cred că e nevoie ca nimeni să nu intre in concediu si, mai ales, e nevoie ca partidele de opozitie să transmită mesaje coerente, credibile, concrete. Riscul cel mare e urcusul caricaturilor periculoase, gen Vadim sau Diaconescu-OTV.

UPDATE. Am scris câte ceva despre asta si în EVZ.