Se afișează postările cu eticheta Alex Mazilu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alex Mazilu. Afișați toate postările
joi, 28 octombrie 2010
Boc - singur şi alb-negru
marți, 29 iunie 2010
Cum mai e criza pe la voi?
Cam de astă-primăvară întreb oameni care se întorc din străinătate cum e criza pe acolo?
Am început să fac asta când m-am întors de la Shanghai. Stiu, în China e altceva. Acolo criza se poate simti sau se poate să nu se simtă imediat, după cum vrea Partidul Comunist.Stiu si că Shanghai e altceva decât China. Una peste alta, la Shanghai, în timpul Expozitiei Mondiale, e de presupus că criza n-are voie să se simtă. Am întâlnit deopotrivă oameni încruntati si oameni destinsi, am văzut restaurante pline si, fireste, am fost impresionat de ritumul în care se construieste, la scară imensă.
O colegă care a fost la Roma, la un congres, mi-a spus că, la nivelul străzii, italienii par la fel ca în anii trecuti. Se bucură, dau iama în restaurante, sunt gălăgiosi. La congres erau oameni din toată lumea. Americanii si japonezii erau cei mai joviali.
Alex Mazilu scrie că în Grecia „criza este mai greu de observat la ei, decat pe plaiurile din jurul Carpatilor”. De la el am ajuns la Mădălina Puscalău, din care citez: „... am fost în concediu în Grecia...ştiţi, ţara aia în faliment, despre modelul căreia preşedintele spunea că trebuie să ne ferim ca dracul de tămâie...Ce pot să vă spun. Acolo criza o fi, dar nu se simte. Oamenii îşi văd de viaţa lor, turismul explodează, peste tot se construiesc şi se modernizează drumurile. Grecizarea României? Ha, ha, ha...Nu ne-am născut cu norocul asta.”
Sunt mărturii de oameni simpli, perceptii personale. Nu tin cont de PIB, de deficit comercial, ci doar impresia lor. În esentă, nu mă interesează criza de pe hârtie, ci aceea care îmi afectează viata de zi cu zi.
PS Întrebarea rămâne deschisă. Cum ati perceput criza prin tările pe unde ati umblat?
Am început să fac asta când m-am întors de la Shanghai. Stiu, în China e altceva. Acolo criza se poate simti sau se poate să nu se simtă imediat, după cum vrea Partidul Comunist.Stiu si că Shanghai e altceva decât China. Una peste alta, la Shanghai, în timpul Expozitiei Mondiale, e de presupus că criza n-are voie să se simtă. Am întâlnit deopotrivă oameni încruntati si oameni destinsi, am văzut restaurante pline si, fireste, am fost impresionat de ritumul în care se construieste, la scară imensă.
O colegă care a fost la Roma, la un congres, mi-a spus că, la nivelul străzii, italienii par la fel ca în anii trecuti. Se bucură, dau iama în restaurante, sunt gălăgiosi. La congres erau oameni din toată lumea. Americanii si japonezii erau cei mai joviali.
Alex Mazilu scrie că în Grecia „criza este mai greu de observat la ei, decat pe plaiurile din jurul Carpatilor”. De la el am ajuns la Mădălina Puscalău, din care citez: „... am fost în concediu în Grecia...ştiţi, ţara aia în faliment, despre modelul căreia preşedintele spunea că trebuie să ne ferim ca dracul de tămâie...Ce pot să vă spun. Acolo criza o fi, dar nu se simte. Oamenii îşi văd de viaţa lor, turismul explodează, peste tot se construiesc şi se modernizează drumurile. Grecizarea României? Ha, ha, ha...Nu ne-am născut cu norocul asta.”
Sunt mărturii de oameni simpli, perceptii personale. Nu tin cont de PIB, de deficit comercial, ci doar impresia lor. În esentă, nu mă interesează criza de pe hârtie, ci aceea care îmi afectează viata de zi cu zi.
PS Întrebarea rămâne deschisă. Cum ati perceput criza prin tările pe unde ati umblat?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Din lume
