Divorţ internaţional, acum şi în Grecia

Încă o informaţie de interes: Comisia Europeană a dat undă verde deciziei Greciei de a se alătura celor 15 țări care au aderat deja la normele UE ce permit cuplurilor internaționale să aleagă țara a cărei legislație se aplică în cazul divorțului sau al separării lor de drept.

"Este foarte încurajator să vedem că încă un stat se alătură formei de cooperare consolidată care ajută cuplurile internaționale ce trec printr-un divorț. Cum libera circulație a persoanelor le permite bărbaților și femeilor din toată Europa să se întâlnească și să se îndrăgostească, trebuie să asigurăm securitatea juridică în caz de divorț", a declarat Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei și comisarul UE pentru justiție, citată de site-ul Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Potrivit sursei citate, regulamentul privind legea aplicabilă divorțului are drept scop să ofere asistență partenerilor mai vulnerabili pe durata procedurilor de divorț.

Grecul și franțuzoaica. O fotografie cât 1.000 de cuvinte

Atunci când s-a spus că o fotografie face cât o mie de cuvinte nu exista, încă, această fotografie*. Ministrul finanțelor din Grecia, Evangelos Venizelos, pare o combinație între tâmp și șmecher de Balcani. Pare un îmbuibat (pe datorie), care o duce la exasperare pe franțuzoaica Christine Lagarde, șefa FMI. Oare ce înseamnă, în termeni diplomatici, atunci când exasperarea are pumnii încleștați parcă mai mult chiar decât fălcile?

*Fotografie luată de pe spiegelonline (am aflat despre ea de la un cititor hotnews - apropo, știrea de pe hotnews e scrisă cam abiguu, ca să mă exprim eufemistic)

Cum mai e criza pe la voi?

Cam de astă-primăvară întreb oameni care se întorc din străinătate cum e criza pe acolo?

Am început să fac asta când m-am întors de la Shanghai. Stiu, în China e altceva. Acolo criza se poate simti sau se poate să nu se simtă imediat, după cum vrea Partidul Comunist.Stiu si că Shanghai e altceva decât China. Una peste alta, la Shanghai, în timpul Expozitiei Mondiale, e de presupus că criza n-are voie să se simtă. Am întâlnit deopotrivă oameni încruntati si oameni destinsi, am văzut restaurante pline si, fireste, am fost impresionat de ritumul în care se construieste, la scară imensă.

O colegă care a fost la Roma, la un congres, mi-a spus că, la nivelul străzii, italienii par la fel ca în anii trecuti. Se bucură, dau iama în restaurante, sunt gălăgiosi. La congres erau oameni din toată lumea. Americanii si japonezii erau cei mai joviali.

Alex Mazilu scrie că în Grecia „criza este mai greu de observat la ei, decat pe plaiurile din jurul Carpatilor”. De la el am ajuns la Mădălina Puscalău, din care citez: „... am fost în concediu în Grecia...ştiţi, ţara aia în faliment, despre modelul căreia preşedintele spunea că trebuie să ne ferim ca dracul de tămâie...Ce pot să vă spun. Acolo criza o fi, dar nu se simte. Oamenii îşi văd de viaţa lor, turismul explodează, peste tot se construiesc şi se modernizează drumurile. Grecizarea României? Ha, ha, ha...Nu ne-am născut cu norocul asta.”

Sunt mărturii de oameni simpli, perceptii personale. Nu tin cont de PIB, de deficit comercial, ci doar impresia lor. În esentă, nu mă interesează criza de pe hârtie, ci aceea care îmi afectează viata de zi cu zi.

PS Întrebarea rămâne deschisă. Cum ati perceput criza prin tările pe unde ati umblat?