Boc - singur şi alb-negru

Ca să completez ideea din Tableta TV, am rămas şi cu jocul ăla cu dosarele cu semnături ("Moţiunea populară") îngrămădite în jurul lui Boc. Totuşi, o posibilă fotografie a zilei poate fi cea făcută de Alex Mazilu - recunoaştem sau ba, Boc a câştigat bătălia, chiar dacă el, unul, e cam singur şi cam alb-negru.

Motiunea - fiecare îsi joacă rolul cum stie mai bine

Echipa Militiei Spirituale în balconul Parlamentului, afisând două dintre mesajele cu care s-a pregătit pentru Motiunea Octombrie 2010. Captură de pe B1 TV

Dacă ar fi să se ia după discursurile din Parlament,n-am mai vorbi la ora asta despre guvernul Boc (care n-are viitor nici dacă trece motiunea, nici dacă nu - mi se pare neinspirat să alături cei doi termeni, guvernul Boc si viitor; înteleg ce au vrut colegii mei de la Stirile B1, dar cred că nu le-a iesit).

Cred că e simbolic faptul că, după discursul lui Crin Antonescu (îl puteti vedea aici), Emil Boc a iesit din sală. A iesit să plângă, le-am spus câtorva colegi care s-ar supăra dacă motiunea ar trece. Mă impresionează faptul că Antonescu reuseste să rostească un discurs liber de peste 10 minute, dens si coerent. Cel mai mare impact cred că l-a avut atunci când a spus că reformă nu înseamnă să le spui profesorilor că au salarii prea mari, că guvernul Boc nu reprezintă nici dreapta, nici stânga; mi s-a părut de efect si adresarea „domnule prim-ministru si domnule Vasile Blaga”.

Si Ponta a jucat rolul pe care trebuia să-l joace. Pe mine m-a amuzat cum a stat în stradă, în mijlocul manifestantilor, în ploaie, si după ce a început sedinta din Parlament, cum a urcat la tribună direct din stradă.

Si Emil Boc a făcut ceea ce trebuia să facă: a venit cu cifre si a încercat să transmită mesajul că aceia care luptă împotriva lui se opune reformelor.

În fine, si cei de la Militia Spirituală s-au răcorit (vezi foto de la începutul postării). Să vedem cum va fi după vot.

Un gând la retragerea Melaniei Medeleanu

Chiar dacă sunt deja sase ani de când am lucrat cu Melania Medeleanu, deci o viată de om, i-am împărtăsit emotiile de la ultimul jurnal. Dacă nu ar citi nimeni-nimeni ce scriu aici, as mărturisi că am simtit si eu ceva pe la coltul ochilor.

Melania a fost, probabil, cea mai plăcută surpriză pe care am avut-o atunci când am condus stirile de la Realitatea TV. Era o perioadă bizară (post-Cristoiu si ante-plus nitel-Dan Andronic), într-o redactie destul de cenusie, aflată la capătul de metrou 23 August. Am găsit acolo, curios, câtiva oameni pasionati, valorosi (pe unii îi vedeti acum la RTV).

Melania era o piatră pretioasă. Nu singura (trebuie neapărat să povestesc odată despre zilele de atunci!), dar strălucea. Într-o vreme în care încă era suficient să arăti bine si să citesti cât de cât coerent prompterul, Melania era printre cei care stiau ce spun, erau preocupati - si transmitea asta. Am făcut, cu Melania în prime-time, cu tehnica precară de atunci, câteva jurnale de care sunt mândru si acum.

La un moment dat, a avut o superofertă de la Antena 1. A stat mult în cumpănă. Am sfătuit-o să rămână, totusi, la o televiziune de stiri, să apară zi de zi, să crească astfel. A fost o hotărâre grea si, sunt convins si acum, cea bună. Melania Medeleanu e, azi, nu doar una dintre cele mai frumoase jurnaliste TV, ci si una dintre cele mai bune. Am zis să zic.

Notă. Găsiti la Petrisor Obae un filmulet emotionant. Recomand.

Cum a luat Tolo stenogramele la bani mărunti

Observ (via Ovidiu) că Tolo face vâlvă (si bine face, zic eu, subiectul nu merită trecut între paranteze) în legătură cu stenogramele Vîntu. Mi-am exprimat si eu convingerea că ele au fost livrate. Iar faptul că prima transă a fost cu puncte-puncte, cu anume puncte-puncte, mi-a adus aminte de deprinderea de a citi printre rânduri, exersată pe vremea lui Ceausescu.
Apropo de Ceausescu, asa cum am mai spus undeva (am descoperit unde: în Evz!), la aproape 21 de ani de la împuscarea lui Ceausescu avem (să nei iasă pe nas) si comunisti si securitate...

Notă. Mi se pare important, pe de altă parte, că la CNA s-a vorbit despre ingerinte politice în televiziuni. (Tableta TV, aici). Mi se pare important că reprezentantii Realitatea TV le-au recunoscut destul de fătis (chiar dacă au fost declaratii „politice”, de dragul licentei). E un precedent bun si pentru alte discutii de acest fel, referitoare si la alte televiziuni. Nu?

Ziua Regelui

Spun si eu La multi ani!
Am avut ocazia să-l întâlnesc pe Rege, de mai multe ori. Prima oară eram în multime, ultima oară în redactia EVZ. De fiecare dată, parcă mai era ceva, în afară de persoanele „implicate”. Ceva cu totul si cu totul deosebit.

La Ateneu e o Gală în cinstea Majestăti sale (amănunte aici), transmisă în direct de TVR Cultural (18.00), iar seara, pt TVR1, va fi un film despre „pasiunea de o viață a Regelui Mihai, automobilul”.

UPDATE. Probabil cea mai memorabilă întâlnire a fost cea din anul 2002. E ceva personal. Am povestit aici.

Hârjoană între Elena Udrea si Traian Băsescu

„M-a surprins faptul că cel mai mare susţinător al femeilor în politică - căruia multe femei din PDL îi datorează cariera politică şi funcţiile - nu ne-a dat şanse la funcţia de preşedinte al partidului şi nici la cele mai înalte funcţii în stat. Iar acestaa este un motiv de decepţie pentru noi, femeile din PDL.” (Elena Udrea, la „2+1”, pe B1 TV)



Este prima declaratie publică în care Elena Udrea se arată surprinsă si deceptionată de ceva ce a făcut Traian Băsescu. Vor fi fiind probleme în „Paradis” sau e doar o hârjoană?


Părerea mea: e o hârjoană care anuntă că, inevitabil, vor fi probleme în „Paradis”.


NOTĂ.
Am scris o tabletă despre alt aspect al prezentei Elenei Udrea în studioul B1 din redactie EVZ.

Comunismul şi Securitatea (după 20 de ani)

Reactivarea lui Ion Iliescu nu înseamnă neapărat că PSD va face în viitor întocmai cum spune bătrânul lider comunist. (Deşi, la o adică, dacă interesul electoral ar cere-o, Victor Ponta&Co. n-ar avea nicio roşeaţă în obraji să defileze cu idelile expuse de Ion Iliescu sâmbătă la Sala Palatului, să reabiliteze, la o adică, regimul comunist, sau măcar "părţile lui bune". Scopul scuză mijloacele este, acum, cuvânt de ordine.)

Reactivarea lui Ion Iliescu ţine de context: românii o duc prost, speranţele sunt de doi lei, iar memoria colectivă priveşte selectiv în trecut - recentul sondaj de opinie CSOP, făcut la comanda IICCMER, relevă o creştere uriaşă a numărului nostalgicilor regimului comunist (văzut de unul din doi ca o idee bună, dar aplicată prost). Să-l lăsăm pe Iliescu să-şi recite poezia, avem nevoie de toţi dispe raţii din ţară, îşi vor fi spus, cinic, strategii PSD. Iar Ion Iliescu nu i-a dezamăgit. A dat glas unui discurs care poate fi apreciat drept istoric, comparabil cu cel rostit în faţa minerilor, la Romexpo, în data de 15 iunie 1990.

--- acesta e începutul editorialului din EVZ de azi. Pt restul, dau link la evz.ro, deşi mai am de zis.

Stenogramele Vîntu. Cine plânge la urmă

Sunt dezgustat după lectura stenogramelor din dosarul Vîntu. Stiu, au fost livrate ca să se demonstreze ce mare caracatită întinsese mogulul. Cât de mult controlează el. cât de periculos era. Cât de slugi îi erau, îi sunt, liderii politici din opozitie.

În ceea ce mă priveste, n-am mari revelatii citind stenogramele (aici sau aici si aici - ceva în plus). Partea cu limbajul „intelectualului” Vîntu o stiam. Auzisem despre celebra expresie cu batista. Nu mă miră atitudinile unora dintre oamenii din jurul „mogulului”. Presupun că ei pică cel mai prost din toată povestea. Desi tintele sunt altele. Două, as zice.

Prima: trebuie demonstrat că avea dreptate Băsescu - Vîntu e Mogulul rău, vă dati seama ce naspa era dacă ar fi câstigat Geoană, deci Vîntu? (Aceeasi idee a prins si în cazul Cătălin Voicu, de astă-iarnă). Acum, Băsescu îsi credibilizează adversarul. L-a identificat, e unul redutabil, unul prins deja într-o droaie de dosare, dar e o tintă falsă. În fine, asta n-are a face, câtă vreme l-a credibilzat, a indus ideea că el e. În acest fel, lupta politică, incompetenta guvernării, afacerile pedeliste si alte răfuieli „omenesti” vor trece în plan secund în opinia publică, ademenită să privească spre f...-urile si p...-lele din stenograme.
Pariu că principala apărare la motiunea de cenzură va fi tocmai asta: mogulul, încoltit, v-a asmutit, politicienilor din opozitie!

A doua: liderii opozitiei sunt si ei „prinsi” în stenograme, iar atât timp cât „furnizorul” dă citate trunchiate, acestia vor fi murdăriti, că sunt în realitate sau că nu sunt. Presiunea de pe Boc&Co. se mută (asta e intentia) pe Crin si Ponta.

Ceee ce mă dezgustă însă si mai mult si mi se pare cu adevărat periculos este faptul că aceste stenograme au fost întocmite (ce legătură au discutiile Vîntu - Stelian Tănase prezentate cu dosarul Popa?) si au fost livrate. Sorry, dar asta e politie politică.

UPDATE (precizare). Nu-s nici pe departe fan Vîntu. Mă deranjează, asa cum am spus-o adesea, securistii si smecheriile lor si metodele lor. Cred în onestitate, desi asta mă stampilează ca naiv cu diplomă. Totusi, am încercat să găsesc în aceste stenograme, care au explodat azi în EVZ si apoi mai peste tot, ceva care să justifice filarea lui Vîntu, pe dosarul FNI-Nicolae Popa (din care au fost extrase). Vă rog pe voi, cei mai destepti ca mine, să mă luminati. Până atunci, contemplu filajul la sânge si livrarea oportună.