Andrei Plesu vs. Dinu Patriciu

Andrei Plesu „i-o trage” lui Dinu Patriciu, care „i-a tras-o” lui Gabriel Liiceanu, căruia „i-o trăseseră” Herta Muller si Adam Michnik.


Dincolo de formularea voit vulgară de mai sus, toată această polemică necesară mi se pare foarte importantă fiindcă:

1) Desi presedintele Traian Băsescu a condamnat formal comunismul, în România nu au avut loc dezbateri serioase despre comunism. În orice caz, la acest nivel, al intelectualitătii, al culturii în comunism nu. Din acest punct de vedere, provocarea Hertei Muller consider că a fost ceva necesar.
Înteleg, omeneste, socul lui Gabriel Liiceanu. Putini sunt cei care ar putea să-si permită să-l contrazică, să-l admonesteze, în special pe acest subiect. Dar zgândărirea lui, dincolo de amărăciunea sufletească provocată, cred că e un lucru util acestei dezbateri. Îndrăznesc să cred că Liiceanu gândeste/scrie acum, după acest soc, o lucrare importantă.

2) Elita intelectualitătii române era, până la momentul Herta-Ateneu, demarcată clar în două tabere: pe de o parte asa-zisii „intelectuali ai lui Iliescu”, pe de alta asa-zisii „intelectuali ai lui Băsescu” (înteleg aici a. intelectualii care au făcut pactul cu regimul comunist, au profitat din plin de asta si, eventual, nici măcar nu s-au dezis de acest „trecut”, respectiv b. cei care au făcut măcar o rezistentă prin cultură, dacă nu dizidentă fătisă). Între cele două tabere nu prea era loc de crescut iarba; ceilalti intelectuali erau, cumva, nevoiti să opteze ca să conteze. Stiu, există riscul imposturii, dar cred că zgâltâirea e sansa aparitiei unei nise: „intelectualii în sine” (dacă-mi permiteti termenul). Cred că sistemul cu trei tabere e mai bun decât cel cu două.  

3) Este important pentru media din România ca patronul unui trust (Patriciu) să poată fi criticat în propriul lui ziar, si încă atât de dur.

Si mai sunt.

UPDATE.
Consemnez replica lui Dinu Patriciu, care îi compară pe Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu cu Mozart si Salieri.

Campionatul național de descinderi în vămi

Ca să facă mai ușoară așteptarea micro­biș­ti­lor (până la reluarea campionatului de fot­bal) oamenii de bine ai acestei țări au organizat etape de descindere prin vămi. Totul, programat cumsecade, ca să nu fie cineva luat prin surprindere. E deja de notorietate faptul că, la ultima descindere, poli­țiștii de frontieră așteptau în­căl­țați să fie „descinși”, după ce, în prealabil, își trimiseseră de acasă femeile, bătrânii și copiii (probabil și eventuale probe). Câtă vreme acest campionat național de descinderi va rămâne doar la stadiul de show TV și condamnările vor fi ioc, putem spune că asistăm la meciuri amicale. Apropo, oare de ce se tot amân etapa de la Constanța? 

NOTĂ. Acest text este aidoma tabletei TV publicată în ziarul Evz de azi.

UDMR ţine cheia la sertar

S-a tot zis că, vezi Doamne, cheia e la UDMR. Băsescu pur şi simplu a tras de timp, a arătat nişte pisici, a schimbat vorba. Ecuaţia UDMR e rezolvată: rămâne alături de PDL exact atât cât e nevoie, exact atât cât PDL poate alcătui guvernul (nu e o "flotare logică" aici, ştiu că fără voturile UDMR nu există această majoritate - fără voturile UDMR nu există nicio majoritate; câtă vreme Băsescu aşa vrea, PDL alcătuieşte guvernul).

Am scris un editorial în Evz în care am spus ce cred eu despre Congresul UDMR de la Oradea, context şi perspective. 

Stradivarius contra RMGC

Îmi scot pălăria în fata unui artist vertical: violonistul Alexandru Tomescu. Îl stiti, e cel care a primit  în custodie (până în 2013) vioara Stradivarius care stătea la Mădălin Voicu.  Îl mai stiti din actiunea de la metrou.

Dar nu pentru asta îmi scot acum pălăria în fata lui.

Povestea e simplă: un moment important al Balului Operei din Cluj a fost recitalul de final al lui Alexandru Tomescu si al pianistului Toma Popovici. Cei doi au primit aplauze puternice atât după încheierea recitalului (previzibil) cât si înainte. Explicatia?

Tomescu a tinut să declare, în fata audientei, înainte de a începe să cânte: „Am venit cu foarte mare bucurie la concertul din seara aceasta. Un eveniment de o asemenea amploare si cu un asemenea istoric presupune foarte multa munca; prin urmare atat eu, cat si Toma Popovici dorim sa multumim si sa felicitam din inima organizatorii pentru efortul depus!
Facem insa o precizare extrem de importanta: dorim sa ne disociem clar de Rosia Montana Gold Corporation si de toate actiunile acestei companii. In semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze aceasta zona, atat eu, cat si Toma Popovici – am decis sa donam in intregime onorariul din seara aceasta Asociatiei Salvati Rosia Montana.”

Pt mai buna informare a cititorilor mei, vedeti la Istodor ce a iscat reactia lui Tomescu, si aici reactia purtătorului de cuvânt al RMGC, Catalin Hosu: „Arta are nevoie de organizatori, are nevoie de sponsori pentru ca astfel se poata ajunge la valoare si performante. Noi suntem mandri ca am putut contribui la un eveniment de succes".

P.S. Ziua de cluj, desi a realizat un live text de la eveniment, „n-a prins” acest moment...
UPDATE. Patronul de la Ziua de Cluj este Rares Bogdan. Găsiti aici o listă interesantă.


NOTĂ:
RMGC a fost unul din sponsorii principali ai evenimentului. În 2010, reactiile negative ale publicului au împiedicat sponsorizarea TIFF de către RMGC, desi Tudor Giurgiu si-a dorit banii cu pricina.

Rodica Culcer e OK încă o dată

TVR e ca un cal de rasă înhămat la o căruţă hodorogită, cu un birjar colorat politic. Calul a cam obosit, dar mănâncă jăratic.

Îşi permite: taxa TV o plătesc toţi. Câteodată, unii se revoltă: de ce să dau bani pentru ceva prea costisitor (organigrama e incredibil de stufoasă!), care nu oferă prea mare lucru?

Întrebarea poate fi reformulată ("E nevoie de o televiziune publică?") şi are un răspuns simplu: "Da, televiziunea publică trebuie susţinută public!". Asta nu justifică folosirea TVR ca instrument de propagandă, mereu şi mereu, de puterea politică.

De bine, de rău, TVR difuzează câteva emisiuni excelente (trebuie să nominalizez "Garantat 100%!") şi destule jurnale de ştiri echilibrate. Însă şefi de prin TVR, de ieri şi de azi, au căpătat, în timp, o mult prea îndelungată experienţă în a-i sluji pe cei aflaţi la putere. E regretabil.

Dar, vorba celor de la Active Watch: "Respectăm decizia Comisiei de Etică şi Arbitraj (în cazul Rodica Culcer - n. mea) din dorinţa de a consolida independenţa acestui organism".


NOTĂ. Aceasta a fost tableta TV de azi.
Mi-a plăcut un comentariu, care, chiar dacă mă ia de urechi, o face civilizat, inteligent şi cu umor. E semnat Florin M. Iată-l: "Ne faceti CONFESIUNI si ne vindeti ISTORII DE BUZUNAR, dle Hera ! Cred ca nu puteti sta in aceeasi banca cu PROFESIONISTII daca ne furnizati doar opinii D' ALE LU' MITICA, gen TEZAUR FOLCLORIC. Oti fi dvs. VEDETA FAMILIEI, dar nici noi, cititorii, nu suntem VIATA SATULUI. Asadar, nu putem intra IMPREUNA IN EUROPA daca tabletele dvs. de INTERES GENERAL sunt, mai mereu, subiective. GARANTAT 100% !
NE VEDEM LA TVR !"
P.S. A fost postat noaptea la 01.22!!

Perdele de fum cu sindicalistii răi

Liderii sindicali, împotriva cărora a început o interesantă campanie, derulată, iată, şi prin intermediul ANI, s-au apucat să se toarne unii pe alţii pentru şpăgile luate.

Nu-i rău niciodată când ies la iveală măgăriile şi averile dificil de justificat. (În paranteză: vila din Otopeni a lui Marica e făcută cu un oarecare bun-gust, foarte diferită de imaginea portocaliu-ţipătoare la care te-ai fi aşteptat).

Dar, vorba aceea, sună ca dracu’ transformarea taman acum a liderilor sindicali în personaje negative ale zilei.
Pentru că:

1. se ştirbeşte, străveziu, credibilitatea acestora înainte de adoptarea noului Cod al Muncii şi
2. se mută atenţia de la traseul şpăgii din vămi (iscoditorii se apropiaseră prea mult de politicieni ai PDL).

Chiar, Eugeniu Petrescu oare de ce nu e audiat?

P.S.
Aici e un articol din Evz, aici Tableta Evz de azi, si sus de tot fotografia vilei, că tot am pomenit de ea.

Înlăturarea cuplului Stancu&Ursu si independenta înjurăturilor pe forumurile ziarelor

Privesc înjurăturile de pe forumul evz.ro cu o oarecare mâhnire, recunosc. Regret dacă sunt cititori care s-au simtit jigniti de cuvintele mele, dar rămân la părerea că a te bucura de necazul altuia e dovadă de sărăcie de duh. Si, da, felul în care au fost înlăturati cei doi (Stancu si Ursu - pe care, mărturisesc, nu-i prea urmăream) nu e de bun augur. Tare mi-e teamă că va urma un an si jumătate încă si mai teribil pentru presa din România decât perioada de criză economică. Tare mi-e teamă că independenta presei nu va mai fi nici măcar un deziderat, ci doar, eventual, o amintire.

Mai jos este Tableta TV care mi-a adus vreo 125 de înjurături urâte.

Aceia care se bucură că doi jurnalişti au fost înlăturaţi fără explicaţii sunt săraci cu duhul. Pot să-ţi placă sau pot să nu-ţi placă Oana Stancu şi Adrian Ursu. 
Poţi să fi urmărit sau nu emisiunea lor ("Ora de foc", Realitatea TV). Dar nu poţi spune, dacă te pretinzi om echilibrat, "Bine le-au făcut!". Nu poţi să te bucuri, ca prostul, că "oamenii lui Vântu" (deci anti-Băsescu) îşi merită soarta. 
Nu aduceţi în discuţie, vă rog, faptul că Stancu şi Ursu ar fi "din altă ligă", "standard mediu" ş.a.m.d. Nu despre asta e vorba. Atunci când li se taie microfonul "uite-aşa" unor voci importante (apreciate ori detestate) ale unei televiziuni de ştiri, e o veste proastă, dacă priveşti dinspre libertatea de exprimare.

Boc reîncărcat (până face fâs)

Așadar, n-a ieșit fum fără foc: soarta premierului Emil Boc e pecetluită, dar incertă. Va rămâne să stingă lumina la guvern? Dacă da, atunci va trebui să se reinventeze, pentru că președintele Traian Băsescu a cerut aseară „un alt stil de guvernare”. Va căpăta altă misiune, la partid? Dacă da, va trebui să facă spectaculoase ope­rațiuni de cosmetizare a ima­ginii PDL. Un lucru rămâne cert: decizia despre soarta lui Boc nu e la Boc. Emil Boc nu-și mai aparține. Cheia, acum, este la UDMR. A zis-o răspicat până și șeful statului. Iar UDMR chiar că are o dilemă: rămâne să conserve avantajele din timpul prieteniei cu PDL sau își pregătește viitorul, punându-se bine cu viitoarea putere (PSD-PNL). Aceasta e întrebarea.