Fitilele zilei (politică mare)

Din nou, din nou şi din nou, ne aflăm în aceeaşi zonă de fitile politice. Dacă nu poţi atlfel, dezbină-i, descurajează-i, că oameni sunt şi ei. Observ o nouă ofensivă mediatică la capătul căreia ar trebui ca USL să piardă (câte ceva) şi PDL, eventual prin satelitul UNPR, să câştige (câte ceva).

Lăzăroiu bagă fitile, spunând că, cine ştie, PSD se va alătura unei mari coaliţii (cu PDL) la toamnă. Băescu bagă fitile, spunând că el ar vedea o coaliţie PDL-PNL-UDMR (la toamnă sau la toamna ailaltă). Îşi permite, preşedintele, să spună că USL n-are nicio şansă să dea viitorul premier, chiar dacă va avea peste 50% din voturi, că textul Constituţiei nu zice ceva despre alianţe politice.

Între timp, Crin Antonescu se păruieşte cu Dinu Patriciu.

Nicio problemă: în România se poate spune orice, se pot face şi talk-showuri p-ormă; tot aia-i.
Ideea e să le-o tragi celorlalţi (că şi ei ţi-au tras-o şi-or să ţi-o mai tragă). Sau măcar să bagi nişte fitile.

Electricianul şi poliţiştii aflaţi la datorie (live)

Un tip a dat foc maşinii unui cântăreţ care-i datora nişte bani (îi făcuse instalaţia electrică acasă). După care a venit să se predea, live, în faţa unei televiziuni de ştiri (Realitatea TV). În timp ce acorda interviul stabilit cu redacţia Ştiri, vreo trei poliţişti stăteau cuminţi în planul II, aşteptând să se termine intervenţia (cam trei minute, dar nu ştim cât au durat pregătirile, i-o fi aşezat vreun producător în cadru). Apoi au venit graţios să-l ia pe ins la secţie, să îndeplinească formalitatea.

Dar să vezi tărăşenie, electricianul şi-a făcut numărul: le-a cerut agenţilor să se legitimeze (le-a zis că-s miliţieni), să-i arate şi buletinele, nu doar legimitaţiile de poliţist (toată povestea, aici). A fost o discuţie nepregătită, în care electricianul devenit vedetă pentru cinci minute şi-a imaginat că le dă o lecţie de civism unor poliţişti care au nimerit în acea situaţie penibilă din vina lor (sau a şefilor lor). Dacă accepţi să participi la show-uri pentru care nu eşti pregătit, trebuie să ştii că-ţi asumi nişte riscuri.

Sfaturi utile pentru spărgătorii mari şi mici

Un tip dă o spargere la un magazin de bijuterii. Ameninţă vânzătoarea şi o clientă cu un pistol (care ar fi putut fi de jucărie) şi le dă afară, ca să poată pune-ntr-o pungă câteva obiecte din aur (evaluate ulterior la 20.000 de lei). După care o ia la goană. Totul e filmat (din două unghiuri!) de camerele de supraveghere, de parcă ar fi un pretins reality show.

Apoi încep să-şi dea cu părerea tot felul de specialişti (inclusiv poliţai), care spun că era un spărgător ageamiu fiindcă: 1) a umblat prin faţa magazinului fără cagulă, deci l-au văzut câţiva martori, 2) a aruncat cagula şi mănuşile la o distanţă mică de locul faptei, 3) i s-au văzut tatuajele, 4) probabil lucra la o sală de forţă şi a lăsat să se întrevadă asta prin tricou (probabil că în ghidul de spart magazine de bijuterii scrie negru pe alb că la un astfel de eveniment trebuie să îmbraci un tricou larg, care să acopere, în orice caz, tatuajele).

Eu cred că Poliţia română ar trebui să deschidă un birou de sfaturi utile pentru spărgătorii mari şi mici, ca să nu mai fie dezamăgiţi specialiştii la vreo spargere din asta, dată de ageamii.

Urmăritul general din buricul Timişoarei

Marea dezbatere (s-a predat Bogdan Roman sau l-au prins ăia de la Poliţie şi minunatele servicii secrete?) la Realitatea TV. Habar n-am.

Dar un lucru pare încă şi mai interesant: fiul cel mare al primarului din Deta a stat bine mersi în buricul Timişoarei (ok, poate că nu chiar în buric) în toate zilele astea în care, chipurile, a fost căutat.

Avem două date: faptul că imediat după incident s-a dus la spital şi faptul că a fost ridicat din centrul Timişoarei. Între cele două fapte e greu de crezut că s-o fi ascuns în munţi sau prin Serbia.

Ce înseamnă toate astea? În orice caz, nu reprezintă argumente care să sporească încredere în Poliţia română. Iată că povestea de la Deta devine un complex studiu de caz despre mafii şi complicităţi locale.

De ce a fost îngropat cazul Borbely?

Laszlo Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor. Sursa: gov.ro

Vă mai aduceţi aminte? Un comunicat DNA trimis televiziunii publice anunţa, în data de 12 iulie, că procurorii vor solicita aviz pentru cercetarea ministrului Mediului (Laszlo Borbely), după ce un consilier al acestuia (Szepessy Szabolcs) ar fi “cumpărat” influenţa ministrului (“prin efectuarea in folosul acestuia de lucrari de amenajare aunui apartament”). 

Nu insist asupra detaliilor. Cazul Borbely a fost dezbătut şi răsdezbătut la zeci de talk-showuri, în ziare, pe bloguri, vreme de 2-3 zile. Era ofertant, căci nu-i de colo (nici măcar în România!) să ai un ministru asupra căruia să planeze aşa acuzaţii de corupţie. Bineînţeles, povestea a trecut imediat în zona politică, UDMR tocmai respinsese marea reformă teritorială propusă de preşedintele Traian Băsescu.

În plus, era un prilej numai bun pentru jurnalişti să investigheze relaţiile de afaceri construite pe schema de putere din interiorul Uniunii (un subiect mai mult decât incitant şi foarte-foarte trecut cu vederea ani în şir).

E uşor de înţeles de ce cazul Borbely avea toate şansele să fie bomba verii şi destul de greu de înţeles de ce povestea a fost lăsată din mână la fel de brusc cum am apărut.

Văd trei patru teorii:

Locul României în lume

 Fotografie a stadionului Naţional Arena făcută de la gard, în luna mai 2011, de Călin Hera.

Da, sunt mâhnit, am un sentiment neplăcut. Mi-e ciudă că-l am, mă credeam detaşat de lucrurile astea. Poate că-mi pasă, naiba ştie!
OK, am depăşit de multă vreme etapa "România e cea mai frumoasă ţară, că are de toate, mare, munte, deal şi câmpie" (tocmai mi-a recitat-o o nepoată şcolăriţă). Nu mă simt, în străinătate, nici foarte mândru că sunt român, nici foarte stânjenit. Am urmărit, o vreme, dezbaterile despre brandul de ţară, m-am indigant aflând despre cheltuieli legate de "Eterna şi fascinanta Românie", "Dracul Park", respectiv "Discover the Carpathian Garden". Dar, recunosc, îmi place când e de bine şi mă doare când e de rău. Sunt om.

Live text. Băsescu: un raport corect

Băsescu:
- Raportul MCV e corect, relevă progrese, dar pune degetul pe problemele care se perpetuează în  Justiţie şi afectează procesul de justiţie şi credibilitatea României
- Raportul certifică progresele făcute în ultima perioadă
- Menţionez aprecierile la adresa guvernului, care a dovedit determinare şi angajament
- Dincolo de guvern, aprecieri pozitive primesc: DNA, Parchetul General, Direcţia Anticorupţie din MAI, ANI,  Direcţia de Investigare a Fraudelor din IGPR
- Activitate neconvingătoare: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, CSM, Parlamentul
- Este posibil ca la nivelul CE să se fi considerat că trecerea prin Parlament a codurilor ar fi fost nesigură, eventuale modificări ar fi alterat conţinutul. Poate este prea dură aprecierea faţă de Parlament.

Salvaţi Roşia Montană! Azi.

Roşia Montană, centru. Foto: Călin Hera (2010)

Azi, marţi, 19 iulie, la ora 12.00, se adună în faţa Ministerului Culturii mai mulţi oameni care consideră drept periculos faptul că Direcţia  Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba a emis Certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din masivul Cârnic, monument istoric (amănunte aici şi aici). Ei vor cere demisia ministrului culturii, Kelemen Hunor (lider UDMR).

Ce înseamnă ceea ce a decis DJCPN Alba? Nimic spectaculos. Doar că RMGC a mai făcut un pas pe drumul către ţelul suprem: exploatarea de la Roşia Montană, cu tot ce implică ea (cianuri, munţi pulverizaţi ş.a.m.d.). Altfel spus, mai e puţin până când cei patru munţi vor începe să dispară.