Că stimulentele ălea erau o porcărie, un compromis (asemănător, până la un punct, contractelor de drepturi de autor) acceptat de toată lumea e o poveste.
„Fotocaptura” am făcut-o la momentul aplauzelor si strigătelor ca la meci care au făcut trecerea de la imn la melodia „Demisia”. În mâna tipului din centru se află o foaie de pe care citeau cei din jurul lui versurile imnului national. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Dar cineva nu are simtul ridicolului. Pentru că mi s-a părut ridicol să-i aud pe oamenii ăia cântând imnul pe holuri (două strofe), apoi trecând, nonsalant, la altă melodie: „De-mi-sia, de-mi-sia!”.
P.S. Faptul că momentul a fost ridicol nu înseamnă că guvernul e mai putin ridicol. Doar că principialitatea protestului, câtă e, s-a acoperit de ridicol (din punctul meu de vedere). A, am văzut si o vuvuzea în montajul de pe Realitatea TV.
Moncher,
RăspundețiȘtergeretot cereti coregrafie, decenta si bun-gust de la grevisti, parca Base ar guverna de la Ateneu. Parol
Anonime,
RăspundețiȘtergeredacă pestele de la cap pute, coada să nu mai dea cu săpun? (ca să zic asa)
Cu tot respectu, n-ati vazut proteste din lumea civilizata. Ieri strigau unii pe strada mea : "Carla on est comme toi, on se fait baiser par le chef de l'état"
RăspundețiȘtergereDeja am ajuns cu discutia in alta parte. Mie momentul ăla cu cântarea imnului mi s-a părut ridicol. Despre asta am scris.
RăspundețiȘtergereMie mai penibil decat imnul mi s-a parut momentul hora unirii, la versul „intre noi sa nu mai fie decat flori si armoniiiieee!” Nush de ce dar intre mine si finantisti nu cred c-o sa fie prea curand flori si armonie.
RăspundețiȘtergere