Pagini

marți, 10 noiembrie 2009

Inocentul Traian Băsescu

Stau si mă întreb: cum era, oare, Traian Băsescu pe vremea când era inocent si plin de candoare? Vi-l imaginati ca în fotografia de mai jos? Trebuie să fi fost ceva de genul ăsta.



Serios vorbind, dincolo de orice ironie vrută sau nevrută, mă preocupă ideea punctului de inflexiune care transformă inocenta în viclenie.

6 comentarii:

  1. noo, eu il vad mai degraba pe Base in ipostaza aia "in putza goala pe blanitza" cu un zambet larg, privirea fixand obiectivul si in maini tinand o jucarie, poate chiar un pistol ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum??? Citesc, recitesc si nu-mi vine sa cred! Domnule Calin, m-ati uluit! Ce e asta?! Acest post sa inteleg ca e o reabilitare a imaginii lui Basescu sau efectiv a preocupare a d-voastra? Nici n-am banuit ca un ziarist de talia d-voastra nu mai poate de grija asta: cum era dom prezident la ceasul prunciei! Eu continui sa cred ca e vorba ori de o confuzie, ori de o ironie. Ca mi-e greu sa cred ca inrevad un derapaj idolatric :D
    Dumnezeule mare, sa te ingrijesti cu atata duiosie despre imaginea iconoclasitica a ingerasului Basescu Traian! :))) Ei, poftim! Ce face si campania asta din oameni!

    RăspundețiȘtergere
  3. @dollo: Pur si simplu nu pot crede asa ceva. Băsescu cu un pistol in mână??

    RăspundețiȘtergere
  4. Dumnezeu ştie, poate că ne meschinizăm din motive diferite. De la caz la caz, individual... poate conform slăbiciunii fiecăruia? Şi cred că nu e tocmai un proces brusc. Să fie o lună... să fie un an?! Mai mulţi?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Cristake: Într-o vreme am crezut în teoria transformării treptate. Apoi, la un moment dat, am crezut că e vorba despre schimbări punctuale, evenimente dincolo de care nimic nu mai e ca înainte. Acum nu stiu.

    RăspundețiȘtergere

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters