Tinerilor din ziua de azi, de ce aţi vrea în TSD?

Prima oară am văzut acest videoclip la Mihnea, pe Facebook, însoţit de întrebarea "Cum vi se pare?".

Primul răspuns a fost prea succint: stupid!

Apoi am vrut să fac glume (dar azi nu mi-au prea ieşit unele bune): Grăsunul ăla a avut iniţiativa de a urmări o domnişoară cu pieptul generos/Cum să-ţi recapeţi demnitatea alergând cu câinele după un ins cu tricou alb/etc (i-am ales pe cei doi fiindcă purtau acelaşi rucsac).

Totuşi, întrebarea lui Mihnea a fost cât se poate de serioasă. El a apreciat că avem de a face cu un produs mult prea complex, care îşi pierde mesajul pe drum (din cauza complexităţii).

Le-aş fi făcut un clip mult mai simplu, de 5 secunde, cu o singură propoziţie: "Ce, vreţi în PDL?!" (Mihnea)

Părerea mea e că agenţia care a lucrat acest videoclip le-a mâncat banii de pomană pesediştilor. "Ce crezi că le lipseşte tinerilor de azi?" este întrebarea de la care pleacă. Generos, nu? O pâine bună de mâncat, plecând de aici, din palma parfumată a social-democraţilor sponsorizaţi de Negoiţă. Sunt sigur că descrierea proiectului e savantă, atinge toate punctele, conţine mesaje-cheie, bifează grupuri ţintă. Până şi alegerea "actorilor" se va fi făcut potrivit unor criterii (cam trase de păr). Cred că numărul băieţilor e egal cu cel al fetelor. Eu am numărat două fete care aleargă după 4 băieţi, doi băieţi (dintre care unul trage după el un câine) care aleargă după doi băieţi şi un băiat care aleargă după o fată. Mai sunt unele tipe pe bicicletă, unele care aleargă printre băieţi şi una care zâmbeşte (uşor tâmp) pe final, înainte ca toată suflarea îmbrăcată în tricourui albe să facă un soi de horă într-o intersecţie, bucuroşi că au descoperit gaura de la macaroana pesedistă.

Deci, nu. Bani cheltuiţi degeaba.

Cum se rezolvă problema "Câte mere are Ana?" (evaluarea naţională 2013)

Pagina din Abecedar din care aflăm că Ana are mere. Fotografia, foarte decentă, arată şi răspunsul la întrebare

Cineva mi-a spus că, dacă tot sunt atât de deştept, de ce fac miştouri ieftine şi nu rezolv problema?

Good point! Măcar să fac ceva util. Aşa că, iată:

"Ana şi Bogdan au împreună şapte mere, Ana şi Călin au împreună opt mere. Câte mere are Ana, ştiind că toţi trei au împreună 12 mere?"

Câte mere are Ana?

Deştepţii din Ministerul Educaţiei au un foarte bizar simţ al umorului. Un umor de clasa a opta*, dacă mă întrebaţi pe mine, că tot vorbim de subiectele la matematică din cadrul evaluării naţionale, cls a VIII-a (aici sunt toate subiectele, iar aici baremul de corectare). 

Iată problema:

Diferenţa dintre un jurnalist şi un PR-ist

Înţeleagă cine ce-o vrea

Am stat eu ce-am stat blând, în aşteptarea unei pizza, care nu mai vine, am mai dat vreo două telefoane, apoi m-a izbit ceva ca o lumină într-o zi mohorâtă: există încă o diferenţă notabilă, în afară de cele pe care le ştiţi, între un jurnalist şi un piarist.

Dacă dai afară un jurnalist pe uşă sau îi închizi uşa în nas, îţi intră în casă pe fereastră.

Dacă refuzi/dai afară pe uşă un piarist, îţi închizi şi fereci bine ferestrele, îţi intră în casă prin telefon. Şi încă n-am făcut nicio precizare legată de emailuri.

Cazul Florin Mârzăraru. Cine răspunde?

Autostopul, sport periculos...

Probabil că sunteţi la fel de oripilaţi: un tip violează o femeie şi o taie cu cutterul, primeşte o condamnare de opt ani, din care execută două treimi (cinci ani şi un pic), e eliberat condiţionat pentru că a dat dovezi temeinice de îndreptare, iar după o lună de libertate omoară o femeie tânără (nu ştim încă dacă a şi violat-o), o decapitează şi îi taie membrele, aruncând trupul într-un râu.

Povestea e cumplit de reală (Mediafax e în update-uri acum), pe tip îl cheamă Florin Mârzăraru şi, fireşte, până când va fi condamnat pentru ultima faptă va trebui să-i acordăm prezumţia de nevinovăţie.

Pe mine mă enervează însă faptul că nu ştiu ce prezumţie să le acord celor care au decis eliberarea condiţionată a individului (găsiţi detalii despre liberarea condiţionată în art. 59, Cod Penal).

Cum vor evolua politicile energetice din zona Mării Negre şi Caspice (Bucharest Forum Energy).

Se anunţă o dezbatere interesantă la Palatul Parlamentului, joi şi vineri (23-24 mai 2013). Contextul e numai bun:

• proiectul Nabucco pare pe drumul cel bun (au semnat un acord de asociere şi subscriere - conducta ar putea transporta gaze din Azerdbaidjan, Turkmenistan, Iark şi Marea Neagră)
• Consiliul european de miercuri, în care se discută tocmai despre energie (gaze de şist, Nabucco) - un preview foarte bine documentat, aici

Eu cred că vor fi ştiri interesante mâine şi poimâine.


Comunicat de presă
Invitaţie de acreditare

- va urma

Evoluţia lui Ion Iliescu, de la Duminica Orbului la Sfântul Talaleu

Imagine de la alegerile din 20 mai 1990, cu alegători stând cu entuziasm la coadă la urne

La fix 23 de ani de la Duminica Orbului, Ion Iliescu vorbeşte liber despre „o expresie neadecvată şi oarecum jignitoare la adresa populaţiei”. 

“Populaţia n-a mers cu ochii închişi la vot, din contră, a fost o participare cu tot sufletul”, spune Iliescu, la Realitatea TV. Adevărat, dar oamenii chiar au fost orbiţi de o televiziune publică controlată total, de o armată de propagandişti şi de securişti foarte disciplinată şi de o inerţie de înţeles...

Expresia n-a apărut din senin. În calendarul ortodox, ziua de 20 mai 1990 chiar s-a întâmplat să fie “duminica orbului”. Dacă ar fi avut prin preajmă vreun sfătuitor ne-ateu şi vreun specialist în PR, Ion Iliescu ar fi făcut în aşa fel încât să evite alăturarea. Pentru că, în epocă, mesajul că românii sunt chemaţi la vot în Duminica Orbului a fost devastator (raportat la rata de penetrare a presei libere în rândul populaţiei, la acea vreme). 

Până la urmă, a ieşit aşa cum ştim FSN, plus formaţiunile satelit au obţinut 80% din locurile primului Parlament lier postdecembrist. După 23 de ani, Ion Iliescu vorbeşte liber, face referiri la discuţii aproape amicale cu

Dosarul Transferurilor. Noi probleme cu imaginea Justiţiei

Sigla de la intrarea în sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Sunt foarte curios care sunt motivele oficiale pentru care ÎCCJ a decis rejudecarea Dosarului Transferurilor (informaţia completă, aici). Cu deciziile Justiţiei nu te joci, le respecţi. Eventual, poţi face recurs, un talk-show sau poţi scrie un editorial.

Acest dosar a avut o achitare la Tribunalul Bucureşti (3 aprilie 2012), respectiv condamnări de până la opt ani la Curtea de Apel Bucureşti (noiembrie 2012), pentru a se ajunge la decizia ÎCCJ de rejudecare (20 mai, 2013). Ca la ping-pong.

Impresia e dezolantă, iar efectul asupra imaginii sistemului juridic, puternic negativă.

De-a lungul experienţei mele în CSM, am cunoscut mulţi judecători şi procurori. Unii păreau nişte