Basarabeni, vi se pregăteşte ceva?

Pun şi eu cap la cap, fără să intru în detalii istorice.

Un fost preşedinte al Republicii Moldova, pe numele lui Vladimir Voronin (lider al Partidului Comuniştilor) numai ce s-a întors de la Moscova, unde se duce din când în când, să se adape cu înţelepciune, să primească indicaţii preţioase şi să se bronzeze la soarele care răsare de la Răsărit şi se strecoară cu talent printre turnurile Kremlinului. De data asta a avut o discuţie cu şeful Aministraţiei prezidenţiale ruse. Cu care ar fi discutat despre o posibilă alianţă a comuniştilor cu cineva din coaliţia aflată la putere. Cin’ să fie, cin’ să fie? Asta-i una.

A doua e despre un actual preşedinte (interimar) al aceleiaşi republici, fost coleg de partid cu cel pomenit mai sus, fost premier al lui, trecut între timp în barca pro-occidentalilor dar bănuit adeseori de joc dublu. Vorbim despre Măria Sa Lupu, Marian. Care a avut şi el ceva treabă la Moscova, la câteva zile după prietenul Voronin. Oficial, Lupu s-a dus în oraşul Înaltei Porţi împreună cu tatăl său, care avea nevoie de îngrijiri medicale.

Vin şi zic: poate-s eu defect şi văd maşini străine unde nu-s. Poate că totul e praf în ochi. Poate că Voronin doar vrea să se dea mare şi aruncă pe piaţă zvonuri care să-i menţină imaginea de tip care mai contează. 

Da’ orişicât, e bine să fii vigilent, nu-i aşa? În orice caz, le doresc sănătate celor din familia Lupu, semenilor mei, în general. Sănătatea, se ştie, e mai bună decât toate.

Ceea ce mi-a mai plăcut mie în mod special în ultima vreme a fost suplimentul despre Rusia (din Dilema veche). Printre altele, era un interviu interesant cu Gleb Pavlovschi, fost consilier de taină la Kremlin. Printre alte multe chestii cool, mi-a atras atenţia felul în care discuta omul despre studenţii de la Chişinău şi revoltele lor din anul 1996: „Generalul Lebed a fost ales ca imagine a CCR. Avea o voce înspăimîntătoare: în războiul din Transnistria, vocea lui a fost folosită pentru a slăbi rezistenţa – a fost transmis prin megafoane pentru ca studenţii din Chişinău aflaţi în tranşee să îl poată auzi şi să tremure.”

Care-i legătura? O fi vreuna, nu zic ba.

Persoanje de poveste: lingoul român

Afişul flash mob-ului care va avea loc mâine, în Bucureşti şi în Cluj

Am primit de la Miliţia Spirituală o invitaţie. Evenimentul sună bine. E drept, e mai mult o răcorire. Găsiţi amănunte aici.

P.S. Hai să popularizăm şi pagina de facebook de ujnde a pornit totul.

Două-trei gânduri legate de vizita de lucru la Roşia Montană

În mod normal, intervenţia lui Emil Boc e corectă (e prima oară când un oficial înalt al statului punctează asta): proiectul RMGC are două probleme majore:

1. dezastrul ecologic
2. avantajul economic al României e aproape nul

În mod normal, vizita preşedintelui Traian Băsescu la Roşia Montană poate fi interpretată ca

Femeile lui Gigi Becali

 Am luat această fotografie de pe blogul teribil

E cool să te amuzi. Ne-am amuzat de Vadim ani în şir. Ne-am amuzat de Becali (Gigi). Încă ne amuzăm, dar nu e amuzamentul nostru. Zic. Desigur, (auto)sesizarea Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării e amuzantă, de asemenea. Şi cu la fel de mult efect. Bine, măcar, că ne amuzăm. Putem zâmbi, pornind de aici, putem da în râs. Iar râsul, se ştie, pune în mişcare un număr considerabil de muşchi ai feţei. E tonic. Ne însănătoşim brusc.

De la ce am pornit? De la câteva citate din Gigi Becali, europarlamentar român.

Ceasul al doişpelea pentru Roşia Montană

 Indicator spre Roşia Montană. Foto: Călin Hera

Se ascute lupta, e ceasul al doişpelea. Proiectul RMGC pare pe val, după ce până şi şeful statului îl sprijină pe faţă (zilele trecute redeschisese discuţia Elena Udrea, apoi S. Lăzăroiu, cel care e, aşa cum intuisem, mâna forte prelungită a preşedintelui în guvern). Cine mai are curaj să se opună?

Mă amuză argumentele folosite: că suntem proşti să stăm cu fundul pe ditamai zăcământul de aur (când preţul aurului creşte aşa), în loc să-l folosim şi că "exista solutii pentru a extrage acest zacamant cu impact minim asupra mediului" (citatul se regăseşte constant în declaraţiile RMGC şi ale susţinătorilor câştigaţi de-a lungul timpului). 

Măcar T. Băsescu mai ţine la aparenţe şi cere renegocierea partajării beneficiilor. Solicitând de asemenea guvernului să aibă curaj să-şi asume proiectul. Somându-l, se poate interpreta.

Gestul consilierului prezidenţial Peter Ekstein Kovacs e de salutat. Sunt convins că RMGC a încercat să-l convingă şi pe el şi e clar că PEK a ştiut ce va urma atunci când a găsit de cuviinţă să tragă un ultim semnal de alarmă. 

PS Cristian Orgonaş trece în revistă câteva argumente pro şi contra, lista fiind mai lungă. 

UPDATE. Apreciez fabula lui Goţiu.

ALT UPDATE. De la Moise Guran, via Ovidiu (care face un istoric al retragerii statului român din afacere şi oferă linkuri interesante), aflu că declaraţiile de la Bucureşti ridică preţul acţiunilor Gabriel Resources în Canada.   

Sorin Naţional Arena Oprescu

Imagini cu Sorin Oprescu proiectate pe ecranele gigant de pe Naţional Arena cu ocazia "porţilor deschise", 6 august 2011. Foto: Călin Hera

Una e să le dai doar pâine şi circ, alta să le oferi ditamai arena. Socoteala lui Sorin Oprescu e simplă: la alegerile care vor avea loc peste zece luni va trebui să le spună bucureştenilor că a făcut şi altceva decât cel mai mare cârnat din lume, cel mai mare tort şi cei mai mulţi moşi crăciuni care împart cadouri.

Şmecheria cu Pasajul Basarab a fost  bună, dar n-a ţinut. A avut darul mai mult să-l enerveze pe Băsescu decât să puncteze la electorat. Iar cei din PDL au făcut suficient scandal pentru a-i strica petrecerea (e destul de notoriu că ideea a fost iniţiată de actualul şef de stat, în vremea în care era primar general).

Pentru Sorin Oprescu a fost clar că are nevoie de altceva, mai grandios, care să se bucure de un impact mai mare. Ceva adevărat, nu copilăriile despre autostrăzi suspendate.

Un pas mic pentru ruperea coaliţiei

La cald.
Traian Băsescu zicea că ori se înţeleg unul cu celălalt, ori pleacă amândoi (ministrul Sănătăţii Cseke Attila UDMR şi şeful CNAS, Lucian Duţă PDL). A mai zis şeful statului multe despre Sănătate, a cerut public să nu fie plătite arieratele către furnizorii de medicamente.

Până şi şeful misiunii FMI în relaţia cu România, Jeffrey Franks a găsit de cuviinţă să critice sistemul de sănătate din România (vă mai amintiţi faza cu maşina veche şi nepoluantă, care trebuie schimbată cu una nouă încă de la începutul anului 2012).

În contextul ăsta şi-a dat demisia ministrul Sănătăţii (am vrut să precizez).

Ce înseamnă asta?

Fitilele zilei (politică mare)

Din nou, din nou şi din nou, ne aflăm în aceeaşi zonă de fitile politice. Dacă nu poţi atlfel, dezbină-i, descurajează-i, că oameni sunt şi ei. Observ o nouă ofensivă mediatică la capătul căreia ar trebui ca USL să piardă (câte ceva) şi PDL, eventual prin satelitul UNPR, să câştige (câte ceva).

Lăzăroiu bagă fitile, spunând că, cine ştie, PSD se va alătura unei mari coaliţii (cu PDL) la toamnă. Băescu bagă fitile, spunând că el ar vedea o coaliţie PDL-PNL-UDMR (la toamnă sau la toamna ailaltă). Îşi permite, preşedintele, să spună că USL n-are nicio şansă să dea viitorul premier, chiar dacă va avea peste 50% din voturi, că textul Constituţiei nu zice ceva despre alianţe politice.

Între timp, Crin Antonescu se păruieşte cu Dinu Patriciu.

Nicio problemă: în România se poate spune orice, se pot face şi talk-showuri p-ormă; tot aia-i.
Ideea e să le-o tragi celorlalţi (că şi ei ţi-au tras-o şi-or să ţi-o mai tragă). Sau măcar să bagi nişte fitile.