Sorin Naţional Arena Oprescu

Imagini cu Sorin Oprescu proiectate pe ecranele gigant de pe Naţional Arena cu ocazia "porţilor deschise", 6 august 2011. Foto: Călin Hera

Una e să le dai doar pâine şi circ, alta să le oferi ditamai arena. Socoteala lui Sorin Oprescu e simplă: la alegerile care vor avea loc peste zece luni va trebui să le spună bucureştenilor că a făcut şi altceva decât cel mai mare cârnat din lume, cel mai mare tort şi cei mai mulţi moşi crăciuni care împart cadouri.

Şmecheria cu Pasajul Basarab a fost  bună, dar n-a ţinut. A avut darul mai mult să-l enerveze pe Băsescu decât să puncteze la electorat. Iar cei din PDL au făcut suficient scandal pentru a-i strica petrecerea (e destul de notoriu că ideea a fost iniţiată de actualul şef de stat, în vremea în care era primar general).

Pentru Sorin Oprescu a fost clar că are nevoie de altceva, mai grandios, care să se bucure de un impact mai mare. Ceva adevărat, nu copilăriile despre autostrăzi suspendate.

Aşa s-a născut Naţional Arena. Privit la început cu neîncredere, proiectul a fost îmbrăţişat de primarul Oprescu din momentul în care acesta a intuit ce potenţial imens are. Iar acum, s-a văzut în seara de 6 august şi în noaptea care a urmat, s-a dovedit o lovitură reuşită.

Porţile deschise (dacă tot n-a fost să fie inaugurarea cu Argentina) au lăsat să treacă zeci de mii de bucureşteni veniţi să vadă minunea. Chiar de la intrare, au primit foaia „D'ale Bucureştilor, ediţie specială editată de Primăria municipiului Bucureşti” (fără alte detalii despre tiraj, echipa redacţională, tipografie ş.a.m.d.), în care Sorin Oprescu se laudă că şi-a ţinut promisiunea şi a dat un stadion la standarde internaţionale.

Opt pagini, hârtie lucioasă, texte aerisite, fonturi retro la titluri, mergând până la corp 102, multe fotografii color, care surprind diferite faze ale construcţiei şi, ici-colo, de la prima la ultima pagină: primarul împopoţonat cu cocarda tricoloră, primarul dând indicaţii, primarul cu mâinile în buzunar pe şantier alături de preşedintele FRF, primarul la o masă alături de preşedintele UEFA.

În general, oamenii au înghiţit găluşca pe nemestecate, în treacăt. Au luat foaia din mers. Sorin Oprescu era, oricum, peste tot, chiar şi pe cele patru ecrane uriaşe (30 de metri pătraţi fiecre) atârnate deasupra terenului. Chiar dacă unii au mai înjurat niţel oportunismul politicianului, care n-a dat din propriul buzunar cele aproape 150 de milioane de euro necesare construcţiei (dar orişicât), mesajul ăsta se lipeşte, undeva, de om. Iar atunci când va fi să cheme bucureştenii la vot, Sorin Oprescu va avea grijă să le amintească. 

Şmecheria i s-a părut interesantă şi lui Corneliu Vadim Tudor, care s-a agăţat de cotul lui Sorin Oprescu (omul zilei), aşa cum făcea odinioară Ion Iliescu, ţopăind în jurul lui Michael Jackson. Până şi pe Emil Boc l-a îngrijorat mutarea lui Sorin Oprescu. La teleconferinţa cu prefecţii, premierul a ţinut să menţioneze că guvernul a alocat 35 de milioane de euro pentru construcţia stadionului din Bucureşti şi 14 milioane pentru cel din Cluj.

De-aia spun: în acest moment, actualul primar general are un avantaj imens în perspectiva alegerilor viitoare. Un avantaj mare cât Naţional Arena. Sunt curios cum vor muta adversarii lui politici. Cel mai simplu ar fi să-l racoleze. Mă rog, nu ştiu cât e de simplu, dar altă şansă n-au. Meciul e în toi.

UPDATE. Acest text a fost preluat de contributors. Am abordat subiectul şi 
într-o postare la colţu' străzii.

ALT UPDATE. Citiţi şi articolul din Dilema.