Reporneşte inima PPE străbătută de sigla Reebok (fără băţ)

Siglele ARD (sus) şi PPE (jos)

Atunci când Ovidiu Nahoi m-a întrebat despre atmosfera de la lansarea candidaţilor ARD am răspuns că a fost ceva vânzoleală pe holul Operei Române, în special atunci când au apărut Emil Boc (da, ca să vezi!) şi Cristian Boureanu (cu care s-au fotografiat două domnişoare). E drept, n-am prins live venirea Elenei Udrea. Altfel, Sandra Pralong, ca să dau un exemplu, a trecut neobservată.

Vânzoleala de pe hol n-a trecut însă şi în sală. Candidaţii de carton de pe scenă păreau mai încrezători decât cei din fotolii. E drept, n-aveau la gât eşarfele mov pe care le-a găsit fiecare om pe scaun, dar, din când în când, le erau proiectate pe piept inimi ARD.

Candidaţii de carton ai ARD. Foto: Calin Hera

Că tot veni vorba: am discutat niţel cu unul dintre cei care îşi asumă sloganul "Reporneşte inima României". Lui i se pare că e un slogan foarte potrivit. Elenei Udrea i se pare că e cam sentimental. Mie mi se pare şchiop, căznit, greu de reţinut (spuneţi de zece ori "reporneşte") şi cam fără noimă. Am înţeles io că ARD se vrea a fi motorul viitoarei guvernări, iar un motor poate fi repornit, dar ce te faci dacă sigla alianţei e o inimă, nu un motor?!

N-am răspuns la întrebarea "Dar tu cum ai fi vrut să fie sloganul?" fiindcă nici nu mi-am pus problema. Înţeleg că e o gândire la bază, că Alianţa România Dreaptă (şi nu România Democrată, cum spunea azi şeful campaniei electorale ARD, Adrian Videanu, într-o intervenţie la TV) îşi trage, deci şi inima din siglă, sevele din Partidul Popular European. Dar de ce a fost nevoie să umple inima cu ARD scris mare, neelegant? Şi de ce au străbătut-o cu o sigla Reebok (din care au scos băţul)?

Încă două-trei vorbe despre marea lansare. Definitoriu mi s-a părut discursul lui Aurelian Pavelescu. Vorbea despre furia îndreptăţită a tinerilor din România (e deschisă discuţia pe cine sunt ei furioşi), după care a făcut o frumoasă voltă oratorică, spunând că ei, arediştii, sunt furioşi, la rândul lor. "Sunteţi furioşi? Arătaţi-mi cât sunteţi de furioşi!" îşi îndemna el auditoriul plictisit, care nu era furios nici măcar pe faptul că a fost târât acolo ca să asiste la discursuri goale, false, ipocrite.

A, tot de la Pavelescu am aflat că în 9 decembrie va fi ultima zvâcnire a conspiraţiei anti-româneşti începută în anul 1945. Cul!

Am zis să vă zic, deşi, probabil, aţi mai citit despre. Dan şi Indira parcă ar fi fost acolo, aşa fain au scris!

Pronosticurile mele pentru alegerile din 9 decembrie

Profit de ultimul sondaj IMAS comandat de Adevărul ca să trec aici evoluţia formaţiunilor politice în timpul unei lungi veri fierbinţi.

Evoluţia principalelor formaţiuni politice din România în sondajele de opinie IMAS realizate de-a lungul verii 2012

. Sursa: adevarul.ro

Considerând că aceste sondaje sunt pe bune (n-am motive puternice să mă îndoiesc), se pot trage câteva concluzii şi se pot face câteva previziuni.

USL a depăşit momentul extrem de delicat pricinuit de eşecul acţiunii "Demiterea preşedintelui şi urcarea lumii civilizate în cap" (DPULCC) şi reuşeşte să stopeze un declin care părea de neoprit. În ajutor i-a stat îndeosebi adversarul, fie că s-a numit PPDD sau ARD. Oricum, nu cred că USL va avea, în alegeri, scorul din sondajele de acum, pentru că ne aşteaptă o campanie electorală dură, dură, dură. Să nu uităm că Traian Băsescu a stat la cutie şi, o ştie toată lumea, pregăteşte o lovitură pe care o vrea năucitoare pentru săptămâna viitoare. Pronostic: 52%

ARD nu adună nici măcar cât avea PDL înainte de alcătuirea alianţei. Este clar că aportul electoral al FC, PNŢCD-Pavelescu şi partidul lui Neamţu e cel mult zero. Folosul a fost, desigur, atenuarea pierderilor şi salvarea electorală a câtorva speranţe ale Oastei lui Băsescu. Dacă liderul de facto va reuşi o lovitură bună (vorbeam mai sus), e posibil ca ARD să sară puţin de vârful acestei veri, înregistrat după referendum şi degringolada USL, dar va fi departe de cele 25 de procende visate. Pronostic: 19%

PPDD mă uimeşte în continuare. Pur şi simplu nu pot să cred că ar putea vota cineva cu acest partid altfel decât la mişto. Nu cred în cele 15 procente afişate acum, sunt convins că acest partid va mai scădea, dar tot mă mir, cu amărăciune, văzând că un român din zece gândeşte mai greu. Serios vorbind, aventurismul lui Dan Diaconescu (mă bucur că a pariat greşit cu Oltchim, îmi pare rău de Oltchim) va fi salvat electoral doar de cei câţiva ciudaţi refuzaţi de alte partide, pe care şi i-a pus pe liste. Dacă ar fi după mine, niciunul n-ar merita un loc în Parlament, în frunte cu armia doljeană. Pronostic: 13%

UDMR a avut oscilaţii de-a lungul verii, dar asta ţine mai mult de eşantionul folosit. Desigur, Uniunea va intra în Parlament şi va guverna, cel mai probabil într-o formulă care acum pare bizară. Pronostic: 6%

Lucky-loser de România

Victor Hănescu, acest minunat lucky-loser. Sursa: Wikipedia

În aceste vremuri tulburi, în sfârşit o veste bună pentru poporul român: există viaţă şi după lozurile necâştigătoare. Poţi fi luzăr şi totuşi te poţi alege cu vreo 16 mii de euro la teşcherea. Triumful lui Victor Hănescu la Turneul BNP Paribas Masters ar putea deveni brand de ţară şi model de succes pentru România. 

Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele: tenismanul român a pierdut în calificările acestui turneu dar, graţie calităţii de lucky-loser, a ajuns pe tabloul principal (încasând şi cecul aferent, 16 mii de euro), unde are parte de cel mai favorabil traseu cu putinţă (i-a luat locul favoritului nr. 1, Roger Federer, care s-a retras onorabil). Ca să treacă mai departe, e indicat ca Victor Hănescu să-l învingă, pe teren, pe câştigătorul meciului Marcos Baghdatis (Cipru, 32 ATP) - Gilles Simon (Franţa, 20 ATP). Dar există oricând şi varianta abandonului adversarului!

E a doua oară în două săptămâni când Hănescu beneficiază de avantajul de a fi lucky-loser. Aşa, da!

Deocamdată, conceptul de lucky-loser e inventat şi aplicat doar în tenis, dar ne aflăm în plină dezbatere despre viitorul Europei, aşa că n-ar strica să atragem atenţia asupra acestei adevărate şanse pentru România. 

NOTĂ. Desigur, acesta e un pamflet. Trăiască România!

Şapte dintr-o lovitură sau ce avantaje aduce Gigi Becali PNL-ului

Bannere anti Gigi Becali afişate de suporteri ai echipei Steaua

Să zicem că nu eram încă apucaţi de greaţă totală, că mai era loc. Să zicem că luăm în serios cooptarea lui Gigi Becali în PNL. A fost o gândire matură, vizionară, la capătul căreia strategii de marcă ai PNL au decis: mergem cu Gigi. Ce ar fi putut pune ei pe masă (dacă ar fi existat o discuţie serioasă în PNL)?

Gigi Becali e un tip care acaparează discuţia. Îi dai un mic spaţiu de emisie şi el ţi-l umple - nu mai e loc de alţii. Asta-i una. Dacă zice din când în când "votaţi USL", "jos Băsescu" (printre înjurături, dezacorduri gramaticale, frânturi logice, limbajul trupului - dezvoltat excelent la persoanele care nu-şi găsesc cuvintele), cei care l-au angajat pot spune că au investit bine banii: marchează la capitolul creştere a notorietăţii. Asta-i a doua. 

Insul poate zice, doar e Gigi!, lucruri pe care bărbaţii de stat care încă ţin la aparenţe nu-şi permit să le rostească, în orice caz nu pe şleau. Îi poate insulta pe unguri, pe ţigani, pe homosexuali, pe evrei, pe femei, pe unguri (iaca, îi insultă de două ori, şi?), pe intelectuali, pe dinamovişti, cfr-işti, porumboieni. Personajul trece (în alt studio de televiziune), insulta rămâne, deci marcăm minus la insultaţi. Asta-i a treia.

Cum va fi transportul european în anul 2050?

Transport european, anul 2012. FOTO: Calin Hera

Transporturile europene, un sector esenţial în dezvoltarea Uniunii Europene (în prezent angajează direct aproximativ 10 milioane de oameni şi reprezintă sursa a aproximativ 5% din PIB) se vor confrunta cu numeroase provocări în următorii 40 de ani, atât de ordin cantitativ cât şi calitativ. Soluţiile care trebuie găsite trebuie să vizeze reducerea dependenţei de petrol, a emisiilor de CO2, a poluării de orice fel, să folosească energie mai puțină și mai curată, să exploateze mai bine o infrastructură modernă și să reducă impactul negativ pe care îl au asupra mediului. Pe de altă parte, experţii europeni caută noi modele de transport. De exemplu, ar urma ca transportul individual să fie efectuat cu vehicule ecologice şi să fie utilizat, de preferință, pentru segmentul final al călătoriei.

Liderii europeni şi-au propus să facă în aşa fel încât, până în 2050, majoritatea transportului de călători pe distanțe medii ar trebui să se efectueze pe calea ferată. Astfel, la mijlocul acestui secol ar urma să fie finalizată o rețea feroviară europeană de mare viteză, iar până în anul 2030 ar urma să se tripleze lungimea actualei reţele feroviare de mare viteză şi să se menţină o reţea feroviară densă în toate statele membre. De asemenea, tot până în anul 2050, toate aeroporturile reţelei centrale ar urma să fie conectate la reţeaua feroviară (de preferinţă la cea de mare viteză). Pentru distanţele mai lungi ar urma să fie folosite mai mult autobuzele, autocarele, transportul aerian şi feroviar pentru pasageri, respectiv soluţii multimodale (naval şi feroviar) pentru transportul de marfă.

Aeroporturile, porturile, căile ferate, metroul și stațiile de autobuz ar trebui să fie tot mai strâns legate și transformate în platforme de legături multimodale pentru pasageri. Va trebui ca porturile maritime să fie mai eficiente şi mai numeroase, pentru a putea face față volumului crescut al transportului maritim de marfă pe distanțe scurte, atât în interiorul, cât și în afara UE, iar căile navigabile interioare să fie folosite mai aproape de potenţial. Capacitatea aeroporturilor trebuie optimizată și, după caz, mărită pentru a face față cererii crescânde de călătorii spre și dinspre țări terțe și zone din Europa care nu beneficiază de alt tip de legături (se ia în calcul inclusiv o creştere de peste 100% a activităților de transport aerian din UE până în 2050).

Vor fi transformări importante şi în ceea ce priveşte transportul public urban, care ar urma să elimine treptat vehiculele alimentate în mod convenţional. Un procent de 30 % din transportul rutier de mărfuri pe distanțe de peste 300 km ar trebui să fie transferat până în 2030 către alte moduri de transport, cum ar fi transportul pe calea ferată sau pe căile navigabile, acest procent trebuind să depășească 50 % până în 2050, cu ajutorul coridoarelor de transport de marfă eficiente și ecologice.

Articolul complet, aici.

Cine sabotează Alianţa România Dreaptă (zarul de fugă al PDL, cu MRU în coadă)

Ferestre inegale la televiziunea RTV în momentul în care MRU, speranţa politicii româneşti (aripa "Salvaţi PDL!") ţine un discurs despre necesitatea, consistenţa şi viitorul Alianţei România Dreaptă

Trebuia să fie un moment festiv, care să suscite dezbateri, să facă agenda zilei şi să fie socotit un moment de răscruce a politicii româneşti. Momentul era bine ales: duşmanii din USL tocmai îşi terminaseră sejurul de la Murighiol şi îşi luaseră o binemeritată pauză mediatică,. Ochii poporului televizoman avid de politichie urmând să fie aţintiţi pe figurile grave ale domnilor Vasile Blaga şi Mihai Răzvan Ungureanu (parcă l-am văzut şi pe Aurelian Pavelescu prin zonă). Iar urechile aceluiaş popor urmau să stea deschise pentru a prelua declaraţiile pline de miez ale sus-numiţilor. Se năştea Alianţa România Dreaptă (da, şi mie îmi sună cam agamiţădandanacheian).

Acesta a fost contextul. Şi totuşi televiziunile de ştiri s-au concentrat pe povestea ursului ucigaş. A fost probabil cea mai televizată autopsie făcută vreodată unui urs brun şi, aşa cum îi stă bine unei poveşti care se întâmplă în România, nimic nu e cert, finalul e neaşteptat, mai ales că, atunci când va fi un final, acesta nu va mai fi interesant pentru nimeni - specialiştii în halate albe n-au putut preciza dacă lighioana ucisă azi-noapte e cea care a atacat ieri trei oameni sau e vorba doar despre un biet urs ghinionist.

Una peste alta, naşterea construcţiei care va salva (sau nu) România a fost lăsată de televiziuni într-o fereastră mică, fără sonor, întâietatea fiindu-i rezervată domnului Urs, care este sau care nu este.

Hilar, cred că acesta este cuvântul. Şi cred că există un rost, un înţeles, atunci când lucrurile se amestecă aparent fără noimă. Păcat doar că a murit un om şi că a fost ucis un urs probabil nevinovat. Construcţii politice scoase din joben, şubrede şi/sau aberante se vor mai naşte (pentru prietenii mei aflaţi de o parte şi de cealaltă a baricadei: USL face parte din aceeaşi categorie, dar încă n-a apărut în peisaj ursul brun atoateumbritor).

Singurul tren care merge ceas: trenul corupţiei

Gara din Teiuş. Foto: wikipedia

Cei doi bărbați stau încordați pe banchetă. Rotofeiul are arătătorul și mijlociul îngălbenite. Bate cu degetele, nervos, în măsuța fixată sub geam. Va putea fuma abia la Teiuș, unde trenul, un Inter City care a acumulat deja o întârziere de jumătate de oră, va staționa 10 minute.

Rotofeiul şi tovarăşul lui de drum vorbesc, de două ore, despre cât de rău s-au stricat lucrurile. Până prin anul 2008, afacerile mergeau rezonabil. Proiectau reţele de canalizare prin satele patriei sau cochete drumuri comunale ori judeţene. Ajutau la transformarea unor localiăţi uitate de lume în aşa-numite “sate europene.”  Învăţaseră cum să întocmească un contract şi cu cine să vorbească pentru ca acesta să fie aprobat fără emoţii prea mari. 

După aderare, accesarea fondurilor europene a devenit mai anevoioasă, aproape imposibilă. S-au schimbat, ce-i drept, şi formalităţile, s-a trecut la alt gen de finanţări, dar reţelele interne - teoretic aceleaşi - au devenit inabordabile. Cel puţin  pentru ei, care nu “cotizează” la partid şi s-au mai trezit şi cu neajunsul că aceia cu care se înţelegeau în trecut au fost înlocuiţi de alţi experţi.

Despre ce vorbesc ăia la Bruxelles şi de ce

Fac şi eu o întrebare: dacă aţi fi oameni simpli şi normali (ceea ce îmi doresc şi mie), cât de interesaţi aţi fi de ceea ce se întâmplă, zi de zi, la Bruxelles? Cât de mult aţi vrea să ştiţi ce se discută în Parlamentul European, la Comisia Europeană?

Îmi place să cred că voi, cititorii mei, n-aţi răspunde "mă doare-n paişpe" la aceste întrebări. Că vrem (cei mai mulţi), că nu vrem (curentul eurosceptic e în creştere), România e legată de ceea ce se întâmplă la Bruxelles. În principiu, de acolo se dă ora exactă şi ăsta e cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Da, nouă ni se întâmplă şi ne-am resemnat cu gândul că e mai bine să ni se întâmple decât să depunem vreun efort de a influenţa cumva asta. Iar atunci când ne forţăm niţel, iese mai prost decât dacă am fi dormit ca de obicei. Cel mai bun şi cel mai recent exemplu e povestea cu referendumul şi cu tot circul aferent.
 
Una peste alta, eu cred că trebuie să fim atenţi la tot şi la toate ca să, vorba poetului, învăţăm mereu să fim veşnici. OK, n-avem cum să fim veşnici, dar, orişicât. La Bruxelles se discută serios despre lucruri care ne privesc în mod foarte direct şi ne influenţează fix traiul. Există deja strategii destul de precise despre cum vor arăta transporturile peste 50 de ani (adică poimâine, că timpul trece repede), despre ceea ce vom pune pe masă (nu citiţi chestiile astea în timpul cinei!), câte limbi străine e bine să ne învăţăm copiii, ce recorduri la suta de metri vor fi bătute la jocurile olimpice ale persoanelor în vârstă de peste 100 de ani (aici am exagerat niţel, dar ideea e că există studii foarte interesante despre îmbătrânirea Bătrânului continent şi tot ce va decurge de aici) şamd. Aţi prins ideea.

Chestia e că toate aceste discuţii devin foarte interesante dacă le urmăreşti. Te ajută să spui lucruri deştepte la o discuţie cu băieţii, seara, la bere, te pot ajuta dacă ai o afacere şi vrei să rupi gura târgului peste câţiva ani cu investiţiile tale vizionare, ba, chiar, dacă eşti guvern sau primărie, poţi pune la cale strategii cu noimă pe termen mediu şi lung (îi rog pe membrii guvernului sau pe primarii care au ajuns aici cu lectura să nu mi-o ia în nume de rău; n-am vrut să-i înjur, dar în alte ţări aşa se face). Unde mai pui că, peste doi ani vom vota noi liste de europarlamentari fiindcă, am uitat să vă spun, la deciziile privind prezentul şi viitorul Uniunii Europene au dreptul să participe şi românii, prin reprezentanţii lor (că doar fac act de prezenţă, uneori, e o altă discuţie).

Ca să n-o mai lungesc, v-aş ruga să luaţi în serios întrebările de la începutul textului (le reiau şi la final, cu adăugiri) şi, bine ar fi!, să-mi răspundeţi la ele. Numai împreună putem reuşi!

Aşadar:

1. Cât de interesaţi aţi fi de ceea ce se întâmplă, zi de zi, la Bruxelles? 
2. Cât de mult aţi vrea să ştiţi ce se discută în Parlamentul European, la Comisia Europeană?
3. Ce anume aţi vrea să aflaţi înaintea celorlalţi sau măcar deodată cu ei?
4. Cum aţi vrea să vă fie livrată informaţia? (direct/personalizat, analize/studii, linkuri direct la sursă, emisiuni TV, site-uri specializate prietenoase, 'îmi zice vecinul Costică, că are net', de la europarlamentarul pe care l-am votat, de la preşedintele României, 'să mă sune Barroso, că are numărul meu' şamd)

Vă întreb fiindcă am avut discuţii foarte interesante despre asta cu oameni care chiar sunt preocupaţi ca românii să aibă mai mult habar de lucrurile care chiar contează. Oamenii cu pricina au pus la cale şi un concurs, destinat jurnaliştilor şi bloggerilor (Reporter european, respectiv Blogger european). Dar despre concurs, dacă vă interesează, putem să mai vorbim, că de-aia avem gură sau, după caz, taste.