duminică, 11 decembrie 2016

Tineri cu care și mâine aș porni la drum

Vedere din București. Moment artistic la Casa Monteoru. Foto: Calin Hera
Un tânăr de 16-17 ani, cu părul creț și bogat, le spune celor din jurul lui: am nevoie de un om ca totul să fie bine. Toată lumea încuviințează. În cercul format în mijlocul celor 40-50 de tineri face doi pași o fată frumoasă.



După ce își așează privirea în ochii fetei, tânărul începe să recite. Timpul e suspendat în privirile dintre cei doi. E ca și cum s-ar ține de mână pentru a trece mai departe, în siguranță. Momentul e poetic într-un plan care depășește chiar și poezia din versurile recitate cu emoție.

În plan îndepărtat, fata în ochii căreia și-a găsit inspirație și sprijin tânărul poet

„Am cerșit Universul și am primit Prezentul”


Apoi am trecut într-o altă încăpere, chemați de un tânăr cu reale calități de lider. Prin călătoria propusă, puștanii mi-au adus aminte de o alta, de la începutul anilor '90. Atunci ghid era regizorul Andrei Șerban, iar călătoria lua la rând săli și holuri din măruntaiele Teatrului Național. Mi-am amintit și călătoria, mai subtilă, a muzicii de-a lungul coloanelor, pereților, marmurei, frescelor, acoperișului monumental al Ateneului Român. Mă refer, desigur, la experiența Parsifal la Ateneu.

Dincoace am avut de a face cu o altă regie. Am intrat direct într-o atmosferă de templu. A urmat o experiență cumva religioasă. O religie poetică. O poezie aparte, scrisă de adolescenți, cu o incredibilă siguranță și viziune, uneori, cu simpatice accente de naivitate inerentă pe alocuri, cu emoție și recitare grăbită în două-trei locuri, cu excepțional talent actoricesc în altele.

„Am cerșit Universul și am primit Prezentul”, a spus la un moment dat un tânăr.

Trupa Victoria Art în timpul unei reprezentații de o profunzime care m-a impresionat mult. Foto: Calin Hera


Și tare mi-a plăcut întreaga organizare, foile cu versuri prinse în cârlige pe sfori trase de-a lungul pereților, momentul Slam Poetry, teatrul poetic al trupei Victoria Art, „biletul” de intrare constând într-o carte pentru copii 6-11 (s-au adunat  aproape 200 de cărți, care vor fi donate bibliotecii Școlii Generale din Săbăreni, jud. Giurgiu).


Luca Onica: Am ajutat peste 30 de tineri scriitori bucureșteni debutanți să își expună creațiile prin metode cât mai inventive și diverse


S-a întâmplat sâmbătă seara la Casa Monteoru, pe Calea Victoriei, fost sediu al Uniunii Scriitorilor. Liceeni de la Waldorf s-au adunat la evenimentul „Tête-à-tête / Primele rânduri” pentru a celebra poezia, cu tot ce înseamnă ea la vârsta adolescenței.

„Prin acest eveniment vom ajuta peste 30 de tineri scriitori bucureșteni debutanți să își expună creațiile prin metode cât mai inventive și diverse!”, mi-a spus Luca Onica, organizatorul evenimentului, atunci când m-a invitat să-mi petrec o parte din seara de sâmbătă cu ei, cu tinerii pe care am avut ocazia să-i cunosc astă-vară, cu o altă ocazie minunată. „Cu siguranță veți fi încântat!”, mi-a spus atunci când am confirmat că voi participa la evenimentul lor. A avut dreptate.

Am întâlnit acolo peste o sută de tineri cu care și mâine aș porni la drum. Într-un fel, am pornit deja. Dar am impresia că ei sunt deja suficient de maturi încât să aibă deja drumul lor și suficientă energie. M-aș bucura să știu din când în când ce mai fac și, stând aproape o oră în mijlocul lor, am căpătat o doză de optimism după care doar naivitatea de a crede în viitorul acestei țări mai există.


NOTĂ. Pentru că postez acest text în ziua alegerilor parlamentare, nu mă pot opri să fac o mărturisire: abia aștept ca tinerii în mijlocul cărora am fost aseară să împlinească 18 ani și să aibă drept de vot, Am încredere deplină în această generație, așa cum am încredere în tinerii entuziști care deja au mânecile suflecate întru trebile țării. E bine, sunt liniștit și încrezător.

2 comentarii:

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters