miercuri, 28 decembrie 2016

Câteva însemnări după nominalizarea lui Grindeanu

Imagine de la nominalizarea lui Sorin Grindeanu, cu activul PSD în background
Liviu Dragnea afișează siguranță de sine, amenință printre dinți, face aluzii la pedepesirea cruntă a forțelor răului, creionează, cu insistență, impresia că am trăi într-o țară în care el și apropiații lui sunt amenințați în permanență de tot felul de „teroriști” și pare că minte continuu.


CONTEXT. Liviu Dragnea a fost atât de puternic în noaptea de 11 spre 12 decembrie, încât a crezut că are cel puțin toată România la picioare. De aceeea a cerut acel „cec în alb”, care a culminat cu propunerea de premier refuzată de președintele Klaus Iohannis. Aveți încredere în mine, îl dau gata pe pămpălău și pe urmă ne facem de cap, ar fi putut să le spună celor din PSD. Care, așa cum am mai descris, au mârâit atunci când promisiunea s-a fâsâit. Așa se explică de ce Liviu Dragnea, la a doua încercare, a simțit nevoia să se înconjoare de întregul Comitet Executiv al PSD - înainte de anunț și în momentul anunțului. A fost în același timp și un mesaj transmis de liderii PSD: Fraților, am luat problema în mâini! Mustăciosul o fi el tare, dar nu mai e de capul lui. (În treacăt fie spus, care lideri?!).

IOHANNIS, ÎN CĂRȚI. Președintele Klaus Iohannis a jucat tare. Mutarea în forță a lui Klaus Iohannis (care ar trebui însă să fie și argumentată, măcar minimal, dacă dorește într-adevăr să aibă de partea lui cea mai mare parte a populației), a avut două urmări: a devoalat slăbiciunea lui Liviu Dragnea și a provocat scoaterea pe tarabă a tot ceea ce are mai josnic gruparea PSD-ALDE+Ghiță&Co. E mai bine cu cărțile pe masă.

NESIGURANȚA LUI DRAGNEA. PSD, partidul-mamut, se vede din nou în situația în care câștigă niște alegeri, dar nu obține cu adevărat puterea, cel puțin nu pentru liderii lui marcanți, care s-au visat cu ștampila de premier în servietă. (P.S. Este îndreptățită întrebarea „Care naiba sunt liderii ăia marcanți?”). Faptul că PSD a trebuit să vină cu nume-surpriză, că, deși a vrut să joace în forță, s-a trezit la cheremul lui Klaus Iohannis, a dat naștere la nervozitate = nesiguranță și lipsă de încredere - în primul rând în Liderul Maxim. Care lider maxim se vrea în situația de a fi deasupra tuturor, egalul Președintelui țării. (Șeful meu e Liviu Dragnea, a spus nominalizatul Sorin Grindeanu), dar agresivitatea lui sporită vine fix din această nesiguranță.

GRABA LUI DRAGNEA NAȘTE MONȘTRI. Se vede de la o poștă graba lui Liviu Dragnea. Se grăbește să încalece țara - după ce și-a încălecat partidul. Există o teorie potrivit căreia principala motivație e cea pur personală: să scape de dosarul care l-ar putea trimite la închisoare. Merge până la capăt, forțează totul, ca să scape. Atunci când riști totul pe o carte, când duci lucrurile la ultima secundă, poți câștiga totul (dar câștigul la jocul de noroc te duce în final la pierzanie, și nu la adânci bătrâneți liniștite) sau poți pierde totul într-o clipă. Graba aceasta, mustăceala când vine vorba de intenția de a deveni, totuși, premier, insistența cu care spune, ca bătrânii care încep să se sclerozeze, că merita să fie premier, dar îl împiedică o lege nenorocită și neconsituțională, indică fără dubiu una dintre prioritățile deputaților PSD-ALDE: schimbarea respectivei legi...


2 comentarii:

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters