Ce înseamnă sancționarea blândă a episodului „Anonymous” de la România TV

Sigla 3D CNA

Radu Herjeu, membru al CNA, explică într-o postare pe blog de ce televiziunea România TV a fost sancționată cu doar 30.000 de lei și somație publică pentru măgăria nepereche din campania electorală, adică episodul„Anonymous” de la România TV. Explicațiile lui Radu Herjeu sunt binevenite, dar prezintă doar o față a adevărului, cea convenabilă.

Pentru cei care au deschis mai târziu televizorul, iată descrierea tărășeniei, așa cum reiese dintr-un comunicat de presă al CNA: 

România TV „a difuzat o înregistrare audio-video prezentată ca a fi din partea grupării de hackeri Anonymous, în cadrul căreia o voce (modificată digital) pretinde că incendiul de la clubul Colectiv a fost premeditat de miliardarul american George Soros în beneficiul lui Dacian Cioloș. Difuzarea înregistrării a fost urmată de discuții în studio, printre titlurile afișate pe ecran regăsindu-se: „ACUZAȚII-ȘOC: SOROS A PUS LA CALE TRAGEDIA DE LA COLECTIV; SOROS, TRANZACȚII DUBIOASE PENTRU FINANȚAREA OPERAȚIUNII COLECTIV; MINCIUNILE LUI CIOLOȘ, DEMASCATE ÎNAINTE DE ALEGERI; INCENDIAR: SOROS ACUZAT CĂ A REGIZAT CĂDEREA GUVERNULUI ÎN ROMÂNIA; LOVITURĂ DE STAT MASCATĂ SUB TRAGEDIA DIN COLECTIV, ADEVĂRURI ASCUNSE”.

Mai jos decât atât nu se poate

Că „momentul Anonymous” este o măgărie fără pereche a căzut de acord toată lumea, inclusiv cei care au pus-o la cale. Au fost încălcate practic toate principiile eticii jurnalistice: 

• este o știre fabricată = făcătură, 
• difuzată cu intenția vădită de manipulare a publicului, 
• de inducere a lui în eroare cu scopul de a obține avantaj electoral, 
• atribuirea „din burtă” a unei surse, 
• difuzarea cu intenție a unei minciuni, 
• acuzații neprobate, 
• lipsa punctului de vedere a celui/celor atacați (oricum nu poți să te cobori în mocirlă ca să răspunzi unor făcături), 
• lipsa oricărei responsabilități jurnalistice etc. 

A fost o situație din acelea care te duc la convingerea că mai jos decât atât nu se poate. Dar, atenție, se poate! 

Captură România TV

Mizerii TV de-a lungul timpului. O mică istorie

În istoria televiziunii din România mai avem câteva precedente, de la propaganda ceaușistă la manipulările așa-zisei Televiziuni Române Libere din timpul revoluției din 1989, al Pieței Universității și al mineriadei din 1990, trecând apoi prin etapa de-a dreptul pitorească numită OTV, pentru a ajunge la mizeria Mihai Gâdea – Julio Iglesias de la Antena 3. 

Parcă niciuna însă nu întrece gravitatea făcăturii de pe România TV, televiziune care se degradează văzând cu ochii, în ciuda faptului că încă mai sunt acolo câțiva jurnaliști (care au tot mai puține scuze). Intuitiv, exemplele de mai sus ar putea avea în comun o anumită preocupare a serviciilor secrete și, tot ce e posibil, niște generații de oameni care s-au școlit unii pe alții. 

Must carry trebuie să însemne și responsabilizare

În afară de încălcarea principiilor enumerate mai sus, televiziunea lui Sebastian Ghiță mai face o porcărie: coboară ștacheta la un nivel inimaginabil. Ceea ce este impardonabil și fiindcă vorbim de o televiziune din pachetul must carry. Or, acest lucru ar trebui să însemne și o responsabilizare, chiar dacă nu există o precizare în Legea audiovizualului despre criterii precum promovarea valorilor „democratice, civice și morale”, ori „cultivarea demnităţii umane, a adevărului şi justiţiei” (cum e prevăzut în Legea Societății Române de Radiodifuziune). 

Lista Must carry ar trebui să însemne implicit o recomandare de vizionare, un certificat, nu doar un clasament de audiență, iar faptul că o televiziune din acest club select se cufundă și se complace în mocirlă ar trebui să atragă după sine sancțiuni usturătoare și fără dubiu, atât din partea organismului de reglementare (CNA), cât și din partea operatorilor de cablu (măcar ca reacție publică), cumva a celorlalte televiziuni (pentru Digi24, ProTV, de exemplu, este jenant să fie în același rând cu propagatori de lături) și, dar asta e o naivitate, din partea telespectatorilor.

De ce e cu schepsis Acțiunea Herjeu

Singurii, din acest lanț, care pot cu adevărat să facă ceva pentru însănătoșirea mediului audiovizual, mai ales că au în fișa postului acest lucru, sunt membrii CNA. Și aici ne întoarcem la explicațiile domnului Radu Herjeu, care lasă să se înțeleagă că, în timpul ședinței CNA (care a putut fi urmărită live pe website-ul instituției), propunerea amenzii de 30.000 de lei și a somației publice a fost, dacă nu singura, atunci cu siguranță cea mai curajoasă. 

Desigur, problema nu e numaidecât aceea că Radu Herjeu a dus lucrurile spre amenda de 30.000 de lei, ci că există în CNA o  majoritate care închide ochii și caută scuze unor derapaje devenite rutină la anumite televiziuni și mângâie pe creștet orori abisale, ceea ce duce cu gândul ori la sfială, ori la comandă politică.

În cazul nostru, o atitudine cu adevărat fermă și curajoasă ar fi fost aceea ca discuția să pornească de la ridicarea licenței postului TV, concomitent cu amenda maximă. „Acțiunea Herjeu”, cu care s-au complăcut cei mai mulți, a setat însă lucrurile în zona „sancțiunilor egale la fapte similare, proporționale cu greșeala”. 

Altfel spus, în explicațiile de pe blog, Radu Herjeu bagatelizează grozăvia măgăriei „Anonymous”, o pune explicit pe aceeași treaptă cu bășcălia xenofobă de la Radio ZU (când realizatorii unei emisiuni au făcut mișto de fotbaliștii din Congo). În cazul Radio ZU, s-a dat o amendă de 20.000 de lei, mai puțin de jumătate din cât propusese Radu Herjeu și la asta se referă acum fostul om de televiziune. 

Atât că el se preface a nu ști că între cele două mizerii nu există comparație. Sunt pe paliere diferite. Radio ZU a făcut o mitocănie din teribilism și lipsă de educație, România TV o făcătură grosolană, cu diabolism, cu scopul vădit de a obține avantaje.

Părerea unui membru CNA obișnuit (de pe blogul lui Radu Herjeu)

Amenda care a evitat adevărata sancțiune usturătoare

Dar nu suma e importantă aici. România TV ar fi zis mersi și dacă ar fi avut de plătit 200.000 de lei (cea mai mare sancțiune propusă până acum de dl. Herjeu). Singura sancțiune care chiar ar fi contat ar fi fost întreruperea emisiei pentru 1 minut, 5 minute, 10 minute. Explicația e simplă și poate fi găsită în articolul 95 din Legea Audiovizualului, potrivit căruia sancțiunile se dau gradual, treaptă cu treaptă. Un operator audiovizual poate primi oricâte amenzi. Le plătește și merge mai departe. 

Ceea ce doare cu adevărat este sancțiunea de la punctul c), respectiv reducerea cu până la jumătate a termenului de valabilitate a licenţei audiovizuale. Ca să se ajungă până acolo, însă, este necesar ca operatorul audiovizual să fi parcurs toate celelalte sancțiuni, iar prima care se ia în considerare, după amenzile care pot fi fără număr, este întreruperea emisiei.

Așa  că epilogul celei mai mari mizerii TV din campania electorală nu e punctul final al întâmplării, ci doar o constatare amară: bădărănia, mitocănia, ignorarea oricăror reguli de bun simț sunt scuzabile dacă servesc cui trebuie. Ședința CNA în care s-a discutat episodul „Anonymous” de la România TV a fost un moment al adevărului, iar Consiliul Național al Audiovizualului a cam scrântit-o. Este intersant și modul în care a făcut-o, pentru că a vrut să păstreze aparențele. Era cazul ca instituția responsabilă de asigurarea unui mediu audiovizual sănătos, Consiliul Național al Audiovizualului, să dea un exemplu de genul „Mai jos de aici nu se trece!”.

Momentul e important, pentru că sugerează o perspectivă asupra a ceea ce ne așteaptă în umrătorii patru ani când, dacă instituții importante nu sunt puternice, vom avea parte de vremuri grele și imprevizibile.