Asasinarea lui Andrei Karlov

Asasinarea lui Andrei Karlov, ambasadorul rus în Turcia, ar putea fi acel eveniment nefericit, care să reprezinte pretextul pentru ce e mai rău.



Uneori, când situația e mai mult decât complicată și, oricum ai întoarce-o, cele mai multe variante de continuare sunt cumplite, se spune că totul stă pe un butoi de pulbere. Cam așa e acum. Toată lumea așteaptă reacția lui Putin și cei mai mulți se tem de ea. Pentru că Putin și a lui Rusie sunt lipsiți de nuanțe.

Cel mai probabil, Kremlinul va face tot ce îi stă în puteri ca să își maximizeze răzbunarea. Către cine va fi ea îndreptată? Către Turcia, intr-un moment geopolitic complicat, în care tocmai se reîncălziseră relațiile, ca un avertisment dat americanilor și aliaților lor? Către adversarii din Siria? Către firava opoziție din Rusia? Către micii îndrăzneți din Europa de Est, care au mai rămas, cât de câr, îndrăzneți? Către tot restul lumii? Către toți aceștia la un loc și către un viitor incert?

Mi-e teamă că reacția lui Putin va veni rapid și va fi spectaculoasă. Și periculoasă. Nu va lăsa loc de interpretări și ne va afecta inclusiv pe noi, dureros. Din păcate pentru români și pentru Europa civilizată, care tocmai a fost lovită din nou, în plin, cu camionul, abia reacția lui Putin va fi observată. Și, cu toate că au fost nenumărate semne până acum, abia azi europenii vor fi față în față cu grozăvia.

Cristian Ștefănescu descrie foarte bine asta (pe Facebook):

"Pe trăgaciul acelui pistol din Ankara am apăsat toți. Fiecare dintre noi. Cu indiferența noastră. Cu impresia că lucrurile se petrec altundeva, că nu e treaba noastră și că nu avem ce face. Am desconsiderat democrația. Am primit-o, am făcut-o să ne semene, am croit-o după chipul nevoilor noastre și, când a fost gata, am abandonat-o.Am primit cu brațele încrucișate răul banalizat în cotidianul nostru, răul de la un click distanță, răul din telecomandă, răul cu care ne împăcăm, lângă care dăm din umăr, în fața căruia scuipăm în sân. Ne-am concentrat atenția asupra tuturor minciunilor care ne-au umplut zilele și preocupările, lăsând adevărul să băltească în sânge. Nu e mortul nostru, nu ne pasă. Am dat glas isteriilor și ne-a rușinat căderea normalității în desuetitudine. I-am legitmat pe criminali de prea multe ori. Le-am dat voie să se legitimeze cu instrumentele de forță pe care le au la dispoziție. I-am aplaudat. De la Gronzîi-ul pe ale cărui ruine Putin a devenit ceea ce este, până la Alep, unde confortul ne determină să ne lăsăm manipulați și oriunde nu au fost sau nu sunt morții noștri, miile acelea de morți-fapt-divers se transformă într-un singur mort-tragedie: A noastră, a tuturor. E lângă noi și ne sperie pe toți. Pentru că e palpabil de aproape dar, mai ales, pentru că nu știm. Pentru că de aici încolo orice se poate întâmpla. Pentru că noi n-am înțeles rostul păcii de care ne-am bucurat fără măcar să știm." (Cristian Ștefănescu)