marți, 20 decembrie 2016

Joaca de-a premierul

Liviu Dragnea, jucătorul zilei
Liviu Dragnea și-a început mandatul la șefia României printr-un joc de-a v-ați ascunselea de prost gust. Ne aflăm în povestea aceea cu tâlc în care mafiotul  șmecherul aruncă piatra în băltoacă și toată suflarea se chinuie să afle răspunsul la ghicitoarea Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai prim-ministru al momentului din țară? Pe bune?!




Mișcarea inițiată de Liviu Dragnea seamănă mai mult cu o bătaie de joc decât cu o abordare serioasă. De ce trebuie ca în România desemnarea premierului să fie un așa mare secret? De ce nu există transparență, predictibilitate?

Încerc să răspund la aceste întrebări retorice. Ne aflăm în această situație din cauza unui singur om și mi-e teamă că multă vreme de acum înainte ne vom afla în tot felul de situații din cauza aceluiași om: Liviu Dragnea, cel care are o condamnare cu suspendare, neajuns care îl cam incompatibilizează.

Fiindcă nu poate fi șef al guvernului, Liviu Dragnea a căutat un premier suficient de tare încât să nu fie contestat de activul de partid, dar suficient de moale încât să poată fi controlat 100%. Poate fi înțeles omenește, specia minusculă.

Partea bună este că un om precum Liviu Dragnea și un partid precum PSD ia totuși în serios jocul democratic. Participă la alegeri, probabil cele mai corecte din toată istoria României, nu forțează nota autopropunându-se șef al guvernului (doar așa zicea imediat după exit-poll, că poporul a ales între el și Cioloș).

Partea proastă e că nu își asumă până la capăt acest joc și mizează doar pe aparențe. În plus, Liviu Dragnea recurge la jocul de-a v-ați ascunselea și ne avertizează, implicit, cam cum se va desfășura guvernarea PSD: cu decizii luate netransparent, într-un cerc strâmt, cu un Parlament venit să voteze la hei-rup, pentru păstrarea aparențelor.

În aceste condiții, e nevoie de o opoziție politică, de o presă independentă și de o societate civilă trează. Vedeți ceva din toate astea?

Până una-alta, jurnaliștii au plecat după fentă, după cum zic filozofii balonului rotund, și se întrec în a încerca să afle cin' să fie, cin' să fie? Ba se mai și întrec în exclusivități. Știu cum e în redacție, ncsf...

P.S. Mai jos, istoria unei variante:

10:46

11:54

12:31 

7 comentarii:

  1. acum, când deja ni s-a arătat iepurașu' din joben, eu am o singură întrebare pe care o adresez votanților psd: cum stăm?
    crezi că ei măcar au înțeles ceva? (nicidecum substratul jocului de-a v-ați ascunselea, căci am senzația că le-am cere prea mult..)
    de ce oare am senzația pregnantă că în regula jocului nu mai este importantă aia cu 'ultimul scapă turma', ci aia cu 'stai acolo, usturoi/ că stai bine pe butoi'?!
    se duce dracului echipa, în detrimentul individului.

    RăspundețiȘtergere
  2. uitasem de usturoiul de pe butoi
    Eu sunt mai optimist acum, nu știu încă de ce, dar (imi) voi explica

    RăspundețiȘtergere
  3. no problem.
    nu uită ei.
    și eu rămân optimistă, dar cu antenele întinse.
    aștept explicațiile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Antenele trebuie să rămână întinse și la bine și la rău.

      Ștergere
  4. :)))) și mai ales în pauzele de joacă!
    joaca de-a premierul a devenit joaca președintelui.
    este unul dintre cele mai savuroase momente din ultima vreme.
    de un astfel de președinte am nevoie: președinte-surpriză.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. .. pentru cei cu nervii slabi.
      mai degrabă devine jocul cu ala-bala-portocala.
      totuși, un eu vreau, eu fac, au am ales chiar trebuia penalizat. la modul inteligent, desigur.

      Ștergere

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters