A demisionat președintele Comsiei Tehnice de Avizare a Proiectului Roșia Montană

Demisia șefului PDL Giurgiu e mai interesantă decât pare la prima vedere.

Pe de o parte, avem de a face cu primul caz, din șirul demisiilor din partidul de guvernământ, în care demisionarul dă vina pe Vasile Blaga, în condițiile în care Buldogul părea să profite din plin de degringolada din PDL, trecută în dreptul lui Emil Boc.

Mai interesant însă mi se pare faptul că Marin Anton, căci despre el este vorba, e secretar de stat în Ministerul Mediului și conduce Comisia de Avizare Tehnică a proiectului „Roșia Montană”.

În urmă cu patru zile, el declara pentru Evz că încă așteaptă un aviz de la Ministerul Culturii înainte de a lua vreo hotărâre.

Nu știu încă dacă asta înseamnă ceva, dar coincidențele îmi plac, atunci când le aflu.

Toată lumea reconstruiește dreapta, numai că dreptei îi șade bine așa cum e

M-a îmboldit de mai multă vreme impulsul de a scrie despre frenezia cu care se discută subiectul „Hai să dăm mână cu mână cei cu dreapta tatuată pe mână” (n-am găsit altă rimă).

Picătura care a umplut paharul a fost droaia de declarații care au însoțit, ieri, demisia Mihaelei Popa și trecerea la PNL. Azi, demisia lui Marius Dugulescu din același PDL și intrarea în același PNL a fost un nou prilej de discuții pasionate despre „reconstrucția dreptei”.

Eu înțeleg că pentru PDL ăsta e subiectul-colac de salvare, dar deja mi se apleacă văzând jde mii de proiecte de reconstruire a unei drepte pe care n-a întrebat-o nimeni dacă vrea să se reconstruiască și dacă ăia care vorbesc despre asta chiar sunt cei mai potriviți să o facă.

E ca în bancul ăla în care dreapta e reconstruită ba de Baconschi, ba de Frunzăverde, ba de Ungureanu, numai că ea nu vrea să fie reconstruită, îi șade bine așa.

În fine, din punctul meu de vedere ăsta e, deocamdată, doar un subiect de seminar și de sebastianlăzăroisme, dar tot am scris ceva, mai pe larg, ce părere am despre și ce cred eu că se află în spatele.

Despre hârjoana dintre Elena Udrea și Traian Băsescu

Elena Udrea (stânga) și Traian Băsescu într-o campanie electorală din perioada portocalie

E cool această hârjoană în public dintre Traian Băsescu și Elena Udrea.

Citez și no comment.

Traian Băsescu, la Pro TV (11 martie 2012): „Cum era ea, cu tocuri înalte, pantaloni strâmți, a avut cea mai bună absorbție.”

Elena Udrea, la RTV (12 aprilie 2012): „Traian Băsescu este un monstru sacru al politicii, un reper în politica românească.”

Nici p-ăia din Afacerea „Portbagajul” nu i-am condamnat cum trebuie

Captură de pe site-ul digi24.ro, primul care a dat știrea despre condamnarea României în Afacerea „Portbagajul”

Vă mai amintiți Afacerea „Portbagajul”? Primul lucru care îmi vine în minte când aud despre asta e dulapul din redacția Evz în care își ține Christian Levant dosarele. Era fascinant! Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc acum, deși ar fi cazul s-o fac, la un moment dat.

Faza e că CEDO tocmai a condamnat România pentru Afacerea „Portbagajul” pentru că prietenii mei, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-au mai obosit să-i întrebe de sănătate pe cei doi înainte de a-i condamna. Altfel spus, le-au răpit „dreptul la un proces echitabil”.

Ioan Ștefan Popa și Aurelian Ștefan Tănăsescu au fost condamnați la 7 ani închisoare, alături de alți tovarăși de arme (cel mai răsunător nume a fost cel al lui Bucurenciu), pentru sechestrarea unui om de afaceri. Scandalul a făcut vâlvă la începutul anilor 2000, s-a lăsat cu destituirea fostului șef al Poliției Capitalei, unu' Mircea Bot și cu jde mii de articole în presă.

Ideea e că un dosar în care era destul de clar cine sunt vinovații (fără să fie simplu) a dus la condamnarea României fiindcă niște magistrați ori au fost, pardon, proști, ori au făcut pe proștii. De-aia zic.

PNL își pune piedică: face cadou sectorul 1

O socoteală proastă: să iei județul Caraș-Severin și să pierzi Sectorul 1. Mai proastă e socoteala dindărăt: să pierzi oameni vechi, emblematici, și să nu-ți pese, și să aduci traseiști (mai mari sau mai mici) și să te bucuri.

Am auzit și eu despre oareșce probleme chilimane, din ciclul „niciun primar nu e curat”, dar îl consider, până una alta, negustor cinstit și, cum ziceam, liberal emblematic.

Ceea ce e aiurea e că PNL a intrat în logica racolare-dezertare, care ține de politicianism ieftin, pe baza căruia nu se poate construi.

Semn rău. Viitorul nu-mi sună a bine, câtă vreme clasa politică nu dă semne de deșteptare, ci doar de prăfuire-maculare-impotență.

PDL își pune singur piedică: l-a exclus pe Cristian Preda

PDL își leagă șireturile unul de altul înainte de a începe alergarea. Părerea mea.

Excluderea lui Cristian Preda, previzibilă, provocată, inevitabilă, e una din acele greșeli definitorii unui partid aflat în degringoladă.

Poți spune că o armată fără cap și fără coadă trebuie să-și facă ordine și că e necesar să fie o singură comandă. Una și proastă e mai bine decât mai multe, dintre care unele mai proaste ca altele.

Partidul Elenei Udrea a avut de făcut o alegere între o așa-zisă de sperat eficiență electorală și aparența de prestanță și respectare a unor principii, a unei subțirimi intelectuale. A ales varianta sinucigașă.

Eu cred că tot mai puțini dintre ultimii dispuși să sprijine acest partid vor mai avea curajul să se afișeze cu ceea ce rămâne din PDL. Departe de a mai fi un partid de mase (după ce a sfidat masele), PDL e tot mai puțin un partid atractiv pentru pătura reformistă a societății (cum poți să fii altfel defilând cu personagii din ce în ce mai rudimentare?).

Eu cred că nici Teo Paleologu nu va ajunge să candideze pt PDL. E, deja, din alt film.

Un Crin și-o Frunzăverde

Crin Antonescu (stânga) și Sorin Frunzăverde (dreapta), cu Vasile Blaga pierdut prin mijloc. Parcă o văd și pe Lili Ruse |Captură Digi 24

Nu mi-am putut opri comentariul din titlu. E cu simpatie, desigur. Și, firește, momentul politic merită mai multă atenție, dar am mai vorbit despre asta și aici și aici.

Jos traseismul! Sus traseismul!

Sorin Frunzăverde, probabil cea mai de calibru achiziție posibilă în contextul actual

Cei din PDL au primit o lovitură puternică prin plecarea lui Sorin Frunăverde la PNL. Probabil că vor mai urma. Nu le plâng de milă, o merită cu vârf și îndesat!

Pentru liberali, mișcarea face parte dintr-o logică electorală pragmatică. Un pragmatism pe care eu, personal, nu-l înghit, pentru că se traduce prin „scopul scuză mijloacele”. Am spus de câte ori am avut ocazia: dacă folosești mijloacele celui pe care vrei să-l înlocuiești, dacă te transformi în cel pe care vrei să-l înlocuiești, atunci la ce e bună schimbarea (pentru mine, omul simplu)?

Ce face acum PNL? După ce a criticat vehement și pe bună dreptate pesederizarea din vremea lui Adrian Năstase și pedelizarea/uneperizarea băsesciană, a ajuns la concluzia că schema funcționează. Înregimentarea lui Sorin Frunzăverde e doar deschiderea robinetului. Am citit în această seară știri triumfaliste provenind de la PNL Ilfov și PNL Vaslui, potrivit cărora zeci de primari și consilieri locali sau județeni din PDL sau UNPR vor să candideze pe listele USL.

Dacă îi vor accepta, în ideea că, astfel, își vor asigura vreo majoritate, ar face bine să știe că acea majoritate va fi una mincinoasă, conjuncturală, oportunistă. Ar fi un mesaj deplorabil transmis bazei partidului, liberalilor din teritoriu care și-ar vedea visul de a candida năruit din cauza celor cu care, până deunăzi, s-au luptat.

Revin: la ce bun să mai mergi la alegeri dacă vor candida aceiași oameni, care și-au schimbat echipa?

PNL ar da un mesaj de forță dacă ar condamna traseismul politic și acum, când poate deveni beneficiarul acestuia. Tot așa, ar da un mesaj de slăbiciune și murdărire dacă își va deschide porțile pentru oameni slabi la caracter și subțiri la doctrină.