vineri, 14 octombrie 2016

Ce fain a fost la Școala BBC!

Colegi la Școala BBC (1997). Carmen, Aura, Cristi, Sanda - de-a dreapta mea. Foto făcută pe hârtie

Vine o vreme când faci o jumătate de pas la dreapta sau la stânga și, din nu știu ce parte (niciodată din aceeași), te năpădesc crâmpeie de amintiri frumoase. Azi m-au năpădit dinspre memoria Facebook.

În urmă cu un cinci ani dădeam share unor fotografii postate pe Facebook de draga mea prietenă Sanda Nicola. Sunt fotografii din timpul școlii BBC (scuzați rima!), pe care am făcut-o în 1997, la finalul unui masterat de Comunicare și Relații Publice.

Colegi la Școala BBC (1997): Carmen, Sanda și Corina, împreună cu profa de radio Janet Smith


Privesc fotografiile și încerc să îmi amintesc prima impresie (pentru că au fost de-a valma):

  • ce oameni faini am cunoscut atunci!
  • ce școală bună a fost!
  • ce tineri eram!
  • ce noroc am avut să prindem anii de aur ai presei post-decembriste!
Colegi la Școala BBC (1997): Mircea Niță, încadrat de Aura & Sanda

Școala BBC de televiziune pe care am făcut-o atunci a fost o adevărată școală. Eram editor general la ProTV, credeam că știam deja multe lucruri (și știam!), dar școala BBC, unde am mers zi de zi, de dimineața până noaptea, a fost ceva în plus. Nu atât la nivel de rigori, deși apelul repetat la ele nu strică niciodată!, cât fiindcă am fost o gașcă faină, atent selectată (presupun), și am lucrat în draci - pe rând, ca reporteri, cameramani, producători, editori de imagine, prezentatori. Nu râdeți, chiar am prezentat știri la Școala BBC!

Colegi la Școala BBC (1997): Sanda, Costi, Traian și Călin
Îmi amintesc excelenta excursie de documentare la Agigea, team-building-ul de la Moeciu și documentarul făcut în Valea Jiului, la firul ierbii și în blocurile în care te cruceai și tot nu îți venea să crezi că locuiesc oameni - familii, copii.

Îmi amintesc, privind fotografiile, că lucram pe casete Hi8, nu era aer condiționat (trăiam în epoca ventilatoarelor), nu erau smartphone-uri, laptopuri sau tablete și aveam un ceas pe mână. 


Mi-e dor de vremea aceea, de oamenii aceia. Aș merge oricând la o bere cu ei. Și la două.

2 comentarii:

  1. Frumoase amintiri!
    Ce tineri erati! Ce tineri eram! :)
    Cat mai multe amintiri frumoase iti doresc sa culegi! :)

    Acel gen de blocuri imi amintesc si eu, din BV, in mai multe cartiere... Sunt oameni care nu au stiut atunci ca exista astfel de blocuri si nu cred azi (aceiasi oameni, dar si altii) ca existau acele blocuri...

    RăspundețiȘtergere
  2. deosebite experiente, minunat ca ne povestesti si noua, aici. Multumim! :)
    Vremurile din anii '80 si '90 sunt si pentru mine pline de amintiri frumoase... au trecut ca în zbor.
    Ce bine face ând mai cadem - din cand in cand in "butoiul cu nostalgie" :-)

    RăspundețiȘtergere

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters