vineri, 30 octombrie 2009

Salvarea Basarabiei prin Nato

Chisinăul nu are de ales, dacă vrea să se smulgă din băltire. Asta se poate doar printr-o optiune clară pentru Nato. Trăim într-o epocă în care neutralitatea nu e un lux, e o prostie. Noii lideri trebuie să mute curajos, în fortă. Să citească atent si mesajul lui Biden, nu doar chemarea la ordine a Moscovei.

Îmi amintesc cât de înjurat a fost ex-presedintele Emil Constantinescu atunci când, pe răspunderea lui, a decis ca România să sprijine actiunea SUA în Kosovo. Si, totusi, a fost o decizie istorică, determinantă pentru evolutia ulterioară a României. Celor care se grăbesc să spună că, acum cel putin, direstia e gresită, le spun: imaginati-vă cât de puturoasă ar fi fost situatia dacă n-am fi fost primiti în Nato si în UE!

Am scris un editorial în Evz despre asta. Aici pot răspunde la eventuale întrebări, poat da eventuale replici.

Platformă pentru Bucuresti

Am primit, vă trimit.
Dacă ajung si eu, mi-ar plăcea să vă întâlnesc. Dacă nu, mi-ar plăcea să-mi povestiti ce si cum.

Nicu Copernicu scria bine


Mai mult din întâmplare, un învătat din Cluj, Bogdan Crăciun, a descoperit în Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca o carte rară rău: „De revolutionibus orbium coelestium libri”, tipărită în 1543 - autor Nicolaus Copernicus sau, mai pe româneste, Nicu Copernicu (sic!).
Cartea, tinută în mâna înmănusată de Bogdan Crăciun si fotografiată de Mihai Soica/Evz
Povestea e redată pe larg în Evz într-un articol marca Mihai Soica (bunul meu amic clujean s-a miscat foarte repede: a documentat si a scris articolul în 3-4 ore!). Referintele despre cât de valoroasă e cărtulia (dacă as avea banii ăia, nu i-as cheltui asa, desi respect cărtile), aici.

M-a intrigat un lucru (chiar mai mult decât acela că volumul a zăcut în bibliotecă 50 de ani, fără să aibă cineva habar de asta). Anume, că volumul a ajuns la stat prin nationalizarea colecţiei de cărţi rare a Colegiului Unitarian. Veti spune că si America a fost tot un fel de nationalizare? Hm.


Poartă-n cap. Dramatic


Portile de fotbal din curtea scolii. Un subiect nespectaculos. Uneori, ele ucid. Ucid copii.
Colegul meu Sorin Semenic, din Iasi, a venit cu ideea unui articol despre portile de fotbal care ucid. Mădălina Prundea a construit o pagină de ziar în care a adus povesti socante din toată tara.

Aproape pe toate terenurile de sport din curti de scoală sunt astfel de porti ruginite, nefixate bine. Copii se joacă. Unii se accidentează.

O fotografie de Adi Pîclisan.

miercuri, 28 octombrie 2009

Nouă lasi inamovibili. Pot spune asta?

As vrea să-mi spună cineva mai destept decât mine de ce avem nevoie de o Curte Constitutională (articolul 142 si mai departe).

Dacă cei 9 judecători sunt independenti si inamovibili, de ce le-a fost frică să dea o decizie?

Un lucru devine constitutional în functie de cine iese presedinte? A ce seamănă asta? Puah!


NOTĂ.
Cristian Pantazi explică pierderile, dă, adică, explicatii stiintifice decente unui moment penibil.

Blaga nu e Mitrea

Aud oameni bucurându-se după ce Vasile Blaga a fost avizat în comisiile parlamentare. L-au votat udemeristii, deci sunt sanse să treacă guvernul Croitoru, aud.

Eu cred că e doar o dorintă a celor care cred asta si atât. Mai degrabă cred că Blaga a fost avizat fie pentru că

a) e tip de gască si are amici care au zis „de ce nu?”, că tot nu conta ori
b) s-a mai băgat o mică strâmbă în PDL, diferentiindu-l pe Blaga de colegii lui Pogea, Videanu sau cui i-o mai veni rândul (Nu, Blaga nu e Mitrea PDL-ului!)

Talanga lui Băsescu

Priveam imaginile si nu-mi venea să cred!

Asadar, strategii lui Băsescu, pardon, Strategii, au ajuns la concluzia că ar da bine o imagine cu portavocea. Si cu talanga scuturată pentru prim-cadru, la final de discurs.

Of. Alegerile se câstigă în Piată, nu-i asa? Asta e, Piata Universitătii a ratat-o. Dar îi plac din ce în ce mai mult pozele. Asa cum, devine limpede, i-a plăcut si poza cu Becali, Gigi, pe Maybach, în Ferentari.

Mă feresc din răsputeri să pun patimă în jocul politic din care n-am de câstigat, doar de pierdut. Mi-e ciudă că mă enervez. Dar lucrătura mitingului de lângă Palatul Cotroceni mi s-a părut enormă. Si mă întreb: Realitatea TV cum de a pus botu?

marți, 27 octombrie 2009

Am primit pe mess

Fragment din opera
Alegeri 2009”

Nuti: Noi ne tragem din Traian!
Corul: Ea si-o trage cu Traian!!
Alegatorii: Sa i-o tragem lui Traian!!!

NOTĂ.
Am primit acest mesaj pe mess. Sunt vinovat: am zâmbit.

Datoria lui Varujan

Am aflat că Varujan Vosganian are o datorie de vreo 3.000 de euro + TVA, către cei care i-au făcut vechea pagină personală. Nu stiu încă ce spune Varujan, un talentat poet. Mai jos, iată si un print screen.

De acord cu Eftimie

De la Eftimie am ajuns la Băra ca să citesc un editorial excelent apărut într-un ziar local*, „Brasovul meu”. Recomand.

*Am făcut această precizare cu regretul că acest text nu are o circulatie mai mare. Pentru că e o delectare.

luni, 26 octombrie 2009

Frate cu Vadim înainte de turul 2

CURS (iulie-august, comadă PSD)
Traian Băsescu 33%
Mircea Geoană 27%
Crin Antonescu 13%
Sorin Oprescu 8%
Vadim Tudor 8%

CURS (septembrie-octombrie, Jurnalul National)
Traian Băsescu 32%
Mircea Geoană 24%
Crin Antonescu 15%
Sorin Oprescu 13%
Vadim Tudor 7%

CURS (15-22 octombrie = startul campaniei electorale, Evz)
Traian Băsescu 31%
Mircea Geoană 30%
Crin Antonescu 17%
Sorin Oprescu 9%
Vadim Tudor 5%

Abia astept graficul cu tendinte de la Turambar. Retin, deocamdată, de la el, că sondajele dinaintea si din timpul campaniei electorale din anul 2000 au prefigurat explozia lui Vadim, ceea ce îi mai poate oferi o sperantă lui Crin Antonescu pentru turul 2.

Avem două mize: cine intră în turul 2 (Băsescu îsi asigură acest lucru gratie găselnitei cu referendumul, care va face ca trendul descrescător să nu fie accentuat) si de la cine vor ciupi fialistii voturile necesare (niciunul nu are un bazin electoral suficient de mare).

Am scris despre asta în Evz, pornind de la datele din ultimul sondaj CURS.

vineri, 23 octombrie 2009

Generalul Oprea bate din călcâie

În loc să scriu despre guvernul de pe hârtie, m-am enervat pe generalii lui Băsescu. Am scris ultimul editorial, amintindu-mi de unul mai vechi. Într-un fel, dar numai într-un fel, nimic nu-i nou sub soare.

Acum, generalul Gabriel Oprea bate din călcâie. Noroc că-i în rezervă.

PS Am aflat azi că si Traian Băsescu e colonel.

Oastea lui Băsescu (24 aprilie 2007)

"Va rog, pe cei care va simtiti membri in Oastea lui Basescu: nu uitati principiile in care credeti in aceste zile!"

Zilele acestea s-a vorbit despre Piata Universitatii mai mult decat in tot anul 1990. Am intalnit cele mai agresive puncte de vedere la oameni care, in 1990, erau tanci ori infocati sustinatori ai lui Iliescu si ai mesajului „IMGB face ordine”. E foarte bine daca ei cred acum in principiile „golanilor”; inseamna ca miscarea de atunci n-a fost degeaba.

Sunt masa de manevra, sunt prostiti, au fost fanatizati, sunt membri de partid adusi cu autocare la miting, s-a spus. Sunt oameni care il iubesc pe Basescu, nu sunt contra a ceva, ei cred in liderul providential, s-a spus.

Oricum ar fi, sa nu uite ca e nevoie de decenta. „Golanii” din 1990 au promovat nonviolenta, au preferat sa transmita, sa cante, sa spuna, nu sa impuna. Au fost luati pe sus, umpluti de sange, multi au parasit scarbiti Romania. Dar au ramas cu aceleasi principii.

Cei mai periculosi sunt oamenii care nu au indoieli. Sunt periculosi pentru ei insisi si pentru cei din jurul lor. Am aflat in aceste zile ca ei sunt multi. E bine sa ai principii, e bine sa crezi in ceva. E preferabil ca principiile sa nu se schimbe prea des. Renuntarea la cele gresite in favoarea unora corecte e, totusi, un lucru bun.

E bine chiar sa mergi pana in panzele albe atunci cand crezi cu toata fiinta ca ceea ce faci e bine. Inainte de-a o face, e bine sa te dai un pic deoparte si sa incerci sa te raportezi la tine, cel de acum 15-20 ani si la tine cel care vei fi peste 15-20 de ani. Daca dupa acest exercitiu convingerile de acum iti raman intacte, atunci da-i inainte!

Dar nu fi agresiv cu cei care nu-ti impartasesc ideile sau care aleg o alta forma de manifestare. Daca ai ragaz, incearca sa intelegi si punctul lor de vedere. Nu trebuie sa-l accepti.

Dar daca incerci sa-l intelegi, este posibil ca propriile convingeri sa devina mai puternice sau, poate, tu insuti poti deveni mai intelept. Acum se vorbeste prea mult in alb sau negru si atat. Cine nu e cu noi, militant, e clar impotriva noastra. Acum, e o situatie extraordinara, de acord. Dar nu e stare de razboi! Nu cadeti, oameni buni, in pacatul de a va lasa asmutiti unii impotriva celorlalti. Ramaneti decenti pe strada, la mitinguri, in tramvai, acasa. Exprimati-va punctul de vedere, participati. Mergeti la vot, oameni buni. Daca tot va fi referendum, spuneti-va parerea!

Dar pastrati masura bunului-simt. Faceti in asa fel incat sa nu va fie rusine de ceea ce faceti si de felul in care o faceti. Ce-o sa se intample? Credeti ca dupa referendum Traian Basescu va avea mai multa putere, ca va face minuni? Nu, oameni buni, minunile tot voi le veti face, daca e sa fie facute. Va rog, pe cei care va simtiti membri in Oastea lui Basescu: nu uitati principiile in care credeti in aceste zile!

Comunismul si comunistii sunt, poate, cel mai mare rau care s-a abatut vreodata asupra Romaniei. Securistii de ieri si de azi sunt, parca, mai periculosi decat niciodata; manipularile lor, jocurile lor, iesirea papusilor lor la scena deschisa arata cat de mare e miza.

Caci miza nu e Basescu si, desigur, nici minunatul „Nou inceput” al lui Geoana. Lucrul de care se tem intr-adevar daunatorii Romaniei este acela ca voi, oameni buni, cei care impartasiti principiile golanilor din Piata Universitatii, ati devenit majoritari. Pentru toti voiculestii si vadimii din Romania, acesta e pericolul. Pentru noi, toti ceilalti, pericolul e sa ne dam in cap, unii altora, sa uitam ce ne enerveaza si ce ne insufleteste.


NOTĂ. E un editorial mai vechi.

joi, 22 octombrie 2009

Ce au în comun Crin Antonescu şi Traian Băsescu?

M-am jucat şi eu cu Busola politică. Rezultatul final nu m-a mirat (chiar dacă demersul e mai mult un fel de horoscop).

Mai interesante (pentru mine) au fost comparaţiile dintre răspunsurile mele şi cele ale candidaţilor la Preşedinţie.

Ca să răspund la întrebarea din titlu, Crin Antonescu şi Traian Băsescu ar fi amândoi de părere că

1. Taxarea unica este benefica, iar impozitele trebuie mentinute cat mai mici
2. Autonomia locală pe criterii etnice e categoric inoportună
3. Retragerea trupelor române din Irak a fost categoric oportună
4. România nu trebuie, în mod categoric, să recunoască independenţa Kosovo

În rest, la alte 18 chestiuni ar avea păreri diferite, uneori categoric diferite.

Dar iată graficul meu:



Altfel spus, cu cuvintele Busolei, "candidatul care se apropie cel mai mult de punctele tale de vedere este Crin Antonescu. Pe poziţia a doua la mare distanţă se află Traian Basescu.
La polul opus, candidatii care se îndepărtează cel mai mult de punctele tale de vedere sunt Corneliu Vadim Tudor şi Mircea Geoana. "

Oastea lui Băsescu şi restul. Dar nu asta e alegerea

Există încrâncenare. Există nervi, ca să-mi aduc aminte de Marin Sorescu.

Multe astfel de sentimente puternice (căci ce altceva e politica atunci când o practică "masele"?) care pornesc dintr-o mare dezamăgire. Am citit la Paul un gând des întâlnit mai ales în ultima vreme: că oamenii care l-au votat pe Traian Băsescu în urmă cu cinci ani trebuie să se trezească. Paul, pe care nu-l cunosc, nu cred că l-am mai citit până acum, e sincer (am tot întâlnit ideea că aceste mărturisiri gen "am fost un dobitoc că l-am votat pe Băsescu"sunt, în realitate, făcături anti-Băsescu. Dacă ar fi aşa, nu s-ar mai pune problema turului 2).

Textul lui Paul m-a dus cu gândul la ceea ce a mai rămas din Oastea lui Băsescu, mai subţiată cu trecerea timpului, alcătuită din oameni care văd şi acum ceea ce vedeau atunci, eventual adaptat momentului. Nu-s deloc nişte ciudaţi cei din Oastea lui Băsescu. Sunt numeroşi oameni de treabă acolo. Şi, totuşi, obişnuim să spunem că sunt orbi.

Ieşiţi din Oastea lui Băsescu, mai de curând sau mai de mult, nouă ni se pare că vedem mai bine. Că-i observăm defecte pe care altădată le socoteam calităţi şi asta ne deranjează. Şi ne surprindem văzând ceea ce văd alde Felix, Adrian Năstase, Ion Iliescu. Adică ceilalţi. Abia atunci scuturăm din cap. Cum dracu'?! Unde mai e dreptate, care mai e adevărul?

Răspunsul e că există multe feluri de dreptate; niciunul infailibil. Mă întreb, în timp ce le dau dreptate dezertorilor din Oastea lui Băsescu, care e dreptatea cea bună şi de ce suntem vehemenţi susţinând-o pe a noastră? Şi cine pe cine a trădat? Băsescu sau cei care nu-l mai înghit?

Iar ca dilema să fie cu atât mai nesuferită, îl citez pe Ovidiu, pe care îl ştiţi de la cel mai frecventabil colţ al străzii. Ovidiu se întreabă cum naiba de a devenit Ion Iliescu frecventabil şi de ce îl frecventează toată lumea? Concluzia e amară şi, consider, al naibii de corectă:


"Ion Iliescu, umbra nefastă a comunismului în politica românească, este astăzi un personaj frecventabil pentru toţi liderii şi toate partidelel momentului. Nu cred că se poate găsi o ratare mai mare pentru societatea românească decât aceasta, că în 20 de ani nu am fost în stare să promovăm o elită politică pentru care trecutul să rămână doar în muzee. "


marți, 20 octombrie 2009

Protectia consumatorului de politică românească

Mă bucur că, de când cu integrarea în UE (mai ales), românii au început să fie mai atenti cu drepturile pe care le au. E un lucru bun. Sincer, m-ar interesa o campanie electorală care să se refere si la lucrurile astea. Atunci când clientilor le sunt respectate drepturile, atmosfera devine mai civilizată. Avantaj toată lumea. Pentru că într-o atmosferă mai civilizată te enervezi mai putin, esti mai putin stresat. Îti prieste. Nu?

Mă tot gândesc cum ar putea functiona, concret, o agentie a protectiei consumatorului de politică românească. Pentru că metoda telecomenzii nu e suficientă.

vineri, 16 octombrie 2009

Sondaje calde

CSOP 15 oct (mai puţin elaborat ca precedentul, eroare de reprezentativitate ±4,3), îi dă lui Traian Băsescu 34% (faţă de 37% înainte de moţiune şi efectul Klaus Johannis). Mircea Geoană (21%) şi Crin Antonescu (13%) rămân pe loc, iar Sorin Oprescu creşte la 13% (faţă de 10%).

Personal, mă aşteptam la o scădere a lui Băsescu (nu mai mare dar nici mai mică) şi la o urcare a lui Crin, eventual chiar a lui Geoană. Urcarea lui Oprescu, dacă e reală, n-are nicio legătură cu moţiunea, cred, ci cu inerţia (începe să se afle că e şi el candidat).

Sondajul CSOP (comandat de PD-L) mai arată o mică dar interesantă schimbare în scorul finalei. Astfel, Băsescu-Oprescu devine 51-49 (faţă de 52-48 înainte de efectul Johannis), Băsescu-Geoană 55-45 (faţă de 53-47), respectiv Băsescu-Crin 54-46 (faţă de 57-43).

Abia aici se vede o tendinţă: Geoană este perdantul (alături de Băsescu) efectului Johannis. Cum Oprescu nu cred că are, totuşi, şanse reale să intre în turul al doilea, principalul adversar al lui Băsescu a devenit Crin Antonescu; care, însă, are probleme cu intrarea în finală (pe care i le-ar putea rezolva a) o organizare mai bună în teritoriu/sprijinul total al PNL şi, în orice caz, b) lipirea de imaginea lui Johannis, de aici ideea tandemului).
De aceea, cred, Traian Băsescu se luptă acum ca să-l aducă pe Geoană în turul 2 şi, în orice caz, să nu ajungă acolo cu Oprescu sau cu Crin. Foarte interesantă (de revăzut!) este tendinţa electorală aşa cum o pune în grafic, pe cifre, Turambar.



Interesant mai e un lucru: acest CSOP spune că moţiunea a fost un lucru bun pentru ţară (31%) respectiv un lucru rău pentru ţară (56%). Spre deosebire, ultimul CCSB pe care l-am văzut tot ieri spune că 33% dintre români sunt de acord cu căderea guvernului Boc, prin moţiune, iar 26% împotrivă.

CCSB-ul spune că vina pentru criza politică îi aparţine lui Băsescu (31%), clasei politice în ansamblu (15%) şi doar 4% lui Emil Boc, 3% lui Geoană şi 1% lui Crin. Partea de CCSB pe care o am eu nu oferă procentele prezidenţiabililor.

Dar în 2014?

Răspund unei provocări interesante pe care am primit-o de la Mihnea: Cine vor fi candidaţii principali la preidenţialele din 2014?

PD-L - Elena Udrea (dacă Traian Băsescu câştigă prezidenţialele din 2009), Nu contează cine (dacă TB pierde puterea)
PSD - Mircea Geoană (dacă MG câştigă anul ăsta), Marian Sârbu (dacă MG pierde)
PNL - Crin Antonescu (dacă CA câştigă în acest an), Adriana Săftoiu (dacă pierde Crin şi i se dă voie)

NOTĂ.
1. Soluţiile-femeie de stat vor părea atrăgătoare
2. Klaus Johannis (dacă am dreptate şi "neamţul" tocmai a intrat în politică; el ar putea urma modelul Stolojan la şefia PNL, dacă liberalii vor intra în degringoladă după prezidenţiale dar şi dacă va ajunge, totuşi, să fie premier) e un nume de luat în considerare. Nu exclud o candiatură Johannis inclusiv din partea PD-L, mai serioasă decât a doamnei Udrea, în cazul în care acest partid nu se dezintegrează (dacă Băsescu pierde alegerile)
3. Există, cred, o probabilitate de luat în calcul ca primele prezidenţiale post-2009 să fie mai devreme decât în 2014. Anticipate, adică.

Dau si eu mai departe către Alin Fumurescu, Mihnea Măruţă, Clarice Dinu, Ovidiu Nahoi, Crina Dunca, Ovidiu Eftimie, Ionuţ, daurel, Adrian Georgescu. Şi oricui citeşte acest blog şi are răbdare şi poftă să facă acest exerciţiu de imaginaţie.

joi, 15 octombrie 2009

Văcăroiul lui Băsescu


Îmi pare rău pentru Lucian Croitoru. Poate că e un specialist bune. Trebuie să fie, am văzut că are un CV ok. Poate că e si un om bun. Deocamdată, e doar o mutare întru alegeri anticipate. „Premierul” de anticipate. Da, n-am dreptate când îi spun văcăroi. Singura asemănare e lipsa de notorietate (cei care mă contrazic să compare sursele de informare de acum cu cele din 1992).


miercuri, 14 octombrie 2009

Băsescu va prinde turul 2

Traian Băsescu a ales varianta cea mai proastă pentru el si, îndrăznesc să spun o vorbă mare, pentru tară.
Avea două căi: să joace cartea presedintelui responsabil, al tuturor, sau să o joace pe aceea a presedintelui-artag, mare doritor de crize. Am spus că dilema asta va trebui s-o rezolve rapid.
A ales cum e mai prost pentru el. Eu asa cred, că si-a dat cu stângu-n dreptul. Ca niciodată, această criză l-a prins pe picior gresit, a gestionat-o prost si asta îl va scoate din cursa pentru un nou mandat. În plus, a aruncat si chestia aia cu incapacitatea de plată. Păcat, regret acest esec, regret sincer. Mai ales gândindu-mă la cel care am fost în urmă cu cinci ani, când mă bucuram pentru victoria portocalie.
Din inertie, Traian Băsescu va intra în turul al doilea, dar cele 37 de procente CURS, sunt mai degrabă către cele 31 CCSB.
De acum, eu nu cred că Traian Băsescu mai are sanse să câstige alegerile. E incredibil cât de mult a ezitat. Nu lor le-a acordat un termen de-o noapte, ci siesi.
E un semn de slăciune, iar în junglă mirosul de slăbiciune se simte. Băsescu piere pe mâna lui. Mâna aceea înclestată pe litera Constitutiei, interpretată botos.

Un site de investigatii media

Anunt cititorii mei că s-a lansat Agentia de Investigatii Media (A.I.M.), care „furnizeaza - gratuit - publicatiilor, jurnalistilor independenti, dar si cititorilor un bogat portofoliu de anchete, dezvaluiri, reportaje speciale, ponturi, investigatii de culise, fotografii si documente, dar si - intr-un viitor apropiat - o importanta baza de date, toate, reactualizate la fiecare ora”. Asa mi-a zis Bogdan Comaroni, cel care conduce Agentia, împreună cu fostul lui coleg de la Ziua, Rasvan Moldoveanu.
Cred că vom avea lucruri interesante de citit acolo, de aceea, adaug AIM în blogroll.

Sibieni în Piata Mare

Circulă pe mess si via sms (în Sibiu) următorul mesaj:

„Daca vrei ca Johannis sa ramana in continoare primar la Sibiu si sa nu intre in gura lupiilor de la Bucuresti vino astazi 14 octombrie la orele 16 in Piata Mare si spune NU PLECARII. Da mai departe daca iti pasa de Sibiu.”

Cred că nu vom apuca să ne plictisim în următoarele două luni.

Joc în trei

Principalii actori ai zilei de marţi 13 au fost cei trei candidaţi la preşedinţie. (Boc n-a contat.)Privitorul neutru al meciului de şah în trei trebuie să recunoască: fiecare a jucat foarte bine. (Despre Crin Antonescu, pe care îl consider câştigătorul detaşat al zilei, am vorbit aici.)
Primul care s-a repliat, după ezitările caracteristice, a fost Mircea Geoană, care va încerca să confişte ideea sau măcar să se lase cât mai mult poleit de ea. Geoană a jucat tare (şi riscant) refuzând consultările de la Cotroceni şi organizând el altele. A vrut să transmită ideea că el este şeful opoziţiei anti-Băsescu, o idee la care lucrează de astă-primăvară. Antonescu a intrat în acest joc pentru că era singura şansă de a ţine aproape voturile numeroase ale parlamentarilor PSD. (Acum, pentru el este important să transmită ideea că între PNL şi PSD nu există o înţelegere post-electorală, că PNL nu doreşte să numească vreun ministru în noul cabinet, ci doar să sprijine un guvern responsabil, cu termen limitat dar care, acolo unde se va dovedi eficient, poate avea viaţă lungă. Iar adversarii lui, ambii, vor încerca să lipească cele două partide. Cel puţin aşa cred eu. )
Într-un fel, Geoană a jucat previzibil. Lui Traian Băsescu cel mai mult îi convine polarizarea, beligeranţa deschisă. Se simte cel mai bine în tranşee, cu răni spectaculoase, ca eroul din Die Hard după zece minute de peliculă. Clasa politică vândută, coruptă, mafiotă îşi apără privilegiile, 322 revine în varianta 254, stoparea avântului fără precedent al reformării statului, jocurile politicianisme meschine, mogulii şi petrodolarii, toate aceste mesaje revin insistene în discursul apropiaţilor lui.
Şi Traian Băsescu a jucat foarte bine. A convocat prompt consultările, a lăsat să-i scape transmiterea lor live mai mult decât de obicei, pentru ca oamenii, alegătorii, să vadă cine-i şeful şi, mai ales, că şeful e responsabil. N-a mai hăhăit. A ascultat, i-a mulţumit premierului, loial şi muncitor, şi a enunţat, răspicat, cât e de responsabil, cât de mult îl preocupă soarta naţiunii şi nimic altceva.
Principala dilemă a lui Traian Băsescu este dacă va juca în forţă, ca până acum, mizând pe nucleul dur şi asumându-şi imaginea tot mai lipsită de confort a preşedintelui-scandal sau va îmbrăca haina de preşedinte al tuturor românilor, cu binele ţării unică religie, care ştie când să dea un pas înapoi, umilindu-se, pentru a face ulterior doi înainte. Problema politică a devenit una de psihologie. Încearcă din răsputeri să transmită ideea că are toate capetele de sfoară în mână, că totul e în avantajul lui, că era plănuit, că mingea, fiind în terenul lui, va fi lovită cu sete, decisiv. În realitate, terenul mai e atât de sigur. Preşedintele are o dilemă pe care trebuie să o tranşeze rapid. Cu mintea, nu impulsiv.
Post scriptum. Ziua de marţi 13 l-a scos definitiv din cursă pe Sorin Oprescu. Candidatul despre care se spunea că l-ar putea învinge pe Traian Băsescu n-a existat în ziua cea mai importantă a precampaniei electorale. În afară de notorietate, lui Sorin Oprescu îi mai lipseşte ceva: substanţa, soluţiile. În Republica Miştocăreală Română, Sorin Oprescu ar fi un candidat redutabil. Acolo încă se punctează cu recorduri la lungimea cârnatului şi nonşalanţa cocoşelului.

NOTĂ. M-a dezgustat faptul că întâlnirea PNL-PSD-UDMR a avut loc acasă la Voiculescu.

Crin Antonescu a devenit puternic

Crin Antonescu a câştigat o partidă importantă. Este cel care a dat jos un guvern, prin moţiune de cenzură, un demers perfect democratic. Mai mult, a adus o soluţie câştigătoare de ieşire din criză, soluţia Johannis. Crin Antonescu a devenit, în aceste zile, cu adevărat puternic. Nu prin sfori sau şantaj, nu prin şmecherii sau limbaj colorat-ameninţător, ci printr-o atitudine care poate fi numită responsabilă. A intrat în joc în momentul cel mai important în care o putea face şeful celui de-al treilea partid. Restul sunt discuţii.
Cotat cu şansa 3-4, Crin Antonescu a mizat totul pe o carte. Momentul de după ieşirea PSD de la guvernare cerea o moţiune de cenzură. Nu doar ca gest politic. România trăia de mai multă vreme într-o încremeneală de populism, lipsă de idei şi demagogie perdantă. Soluţia propusă, guvern tehnocrat cu sprijin politic larg în Parlament şi mandat explicit până la alegerile prezidenţiale, păera o utopie. La ora la care scriu nu ştiu dacă se va ajunge într-adevăr la ea, nu ştiu dacă şi cum va fi aplicată. Dar are menirea să zgâlţâie mai mult decât ne dăm seama.
Crin Antonescu a stabilit agenda. O situaţie surprinzătoare. Atunci când a adus în discuţie numele lui Klaus Johannis, neamţul cu imagine teribilă de la primăria Sibiului, i-a lăsat pe ceilalţi fără replică. Coerenţa demersului şi discursul simplu, de bun simţ, s-au dovedit arme redutabile şi imabtabile.
E probabil că lui Johannis i se vor găsi rapid bube. Va fi având destule. Am citi deja despre 5-6 case şi apartamente. Am auzit despre „dictatura” de la Sibiu. Dar cei care se vor concentra acum pe bubele lui Johannis vor risca să irite o populaţie scârbită. Neamţul, care, atenţie!, nu e un mafiot, are o imagine excelentă. Pe termen scurt, asta s-ar putea traduce în încredere – a populaţiei, a leului, a bursei – şi într-o oarecare simpatie externă, în special din partea germană, care se manifestă de obicei rece când vine vorba despre România. Nu-i lucru puţin, incluisv în contextul numirii comisarilor europeni.
Aşa cum am spus, Crin Antonescu a punctat enorm pentru că a stabilit agenda şi pentru că agenda stabilită de el are miez. Dacă lucrurile vor decurge favorabil, Crin Antonescu va avea şansa unui alt tip de mobilizare decât cel cu autobuze. În afară de fanatici şi creduli, în România mai există o categorie de oameni: cei dotaţi cu inteligenţă şi bun simţ.
Auzeam ieri o anecdotă. Un patron neamţ declara în faţa unui auditoriu de români: din 10 nemţi, opt sunt proşti şi doi deştepţi. În schimb, din 10 români, opt sunt deştepţi şi doi proşti. Diferenţa dintre Germania şi România e că în Germania sunt şefi ăia doi deştepţi.

marți, 13 octombrie 2009

Mingea e la Băsescu. Acum nu-i în avantajul lui

Ce va face Băsescu? Va numi un premier 100% pe placul lui (din familia PDL) sau va alege un compromis acceptabil (de exemplu, Johannis)?
Întrebarea pare banală, dar nu e. Eu cred că pentru el aceasta e, cu adevărat, o dilemă. Să linistească apele, dând satisfactie dusmanilor contracandidati la presedintie, sau să fie perceput ca „Traian Scandal” si sa ducă războiul înainte? Ce i-ar folosi mai mult pentru campania electorală?
Cred, de asemenea, că va trebui să-si răspundă rapid. Stiu, fanii lui sunt convinsi că Băsescu are deja o droaie de planuri de rezervă si controlează situatia, că totul e stabilit si totul e în favoarea lui. Dar asta e doar o dorintă, doar o cerintă, cerinta.

Se pregăteste Johannis?

Bun, guvernul Boc a fost trântit. Va merge figura cu Johannis? Din câte stiu, el n-ar zice nu. Mai mult, a declarat pentru corespondentul meu din Sibiu, Bogdan Brylynski, că e dispus la discutii.

UPDATE.
254 voturi pentru motiunea de cenzură
146 voturi contra
4 voturi anulate

Mesaj CURS: Băsescu e tăticul

Sondajul CURS despre care scrie EVZ şi, practic, toate ziarele, mai poate avea un rol, în afară de cele despre care am pomenit în editorialul de astăzi: vrea să transmită mesajul că tot Băsescu rămâne tăticul, aşa că mai gândiţi-vă dacă votaţi moţiunea de cenzură.
Adevărul este că liberalii, mai ales, se tem de trădări-dezertări, mai ales că au avut deja de a face cu destule. Crin Antonescu a anunţat deja excluderi din partid în cazul celor care nu vor vota moţiunea, dar asta o ştiţi deja de la ştiri. Hai să vedem ce va fi la moţiune şi ce va fi după.

duminică, 11 octombrie 2009

Boc demisionează înainte de moţiune

Asta e ultima schemă* pe care am auzit-o. Ca să răspundă cum se cuvine actiunii „hop, ţop, Boc”, Boc va face, deci, hop-ţop”. Pfoa, să vezi ce ciudă le va fi ălora de la PNL si PSD!
Aşadar, continuăm cu şmecheriile. De ce să se bucure ăia cu moţiunea lor de cenzură cu tot? Lasă-i să le crape splina de ciudă! Cum rămâne cu asumarea răspunderii pe pensii (o chestie care, la prima lectură cel puţin, părea decentă)? Rămâne cum am stabilit.
Ar mai fi demisia bună şi altcumva decât e o şotie de liceu? Ar fi. Căci PSD şi PNL ar rata ocazia de a anunta că s-a constituit (şi functionează) o nouă majoritate. În plus, am impresia că s-ar intra în alt fel de proceduri dacă guvernul demisionează decât dacă e trântit. Oricum, e posibil ca Boc2 să n-apuce ziua de 13.

Urmează, desigur, Boc3.

*
Între timp, o văd pe Hotnews, iar EVZ sugerează că, după demisie, Traian Băsescu va fi acela care va numi, rapid, un nou premier: pe inimosul Emil Boc .
UPDATE.
E si pe Mediafax. Mare lovitură politică!

vineri, 9 octombrie 2009

Patriciu despre Bogadn Olteanu:labil psihic, siret, lipsit de moralitate

La ce sunt bune comentariile. Am citit editorialul lui Dinu Patriciu, din „Adevărul”. Linia obisnuită. Oarecum neobisnuit a fost faptul că printre cei care au comentat editorialul, pe forumul ziarului, a fost Cătălin Avramescu. A urmat o polemică între cei doi. De citit.
Am remarcat descrierea pe care Patriciu i-o face lui Bogdan Olteanu, viceguvernator BNR:

„...vicepresedintele meu pentru Resurse Umane a venit si mi-a spus ca-si da demisia daca il angajez pe acest individ. Labil psihic, excesiv de ambitios, lipsit de loialitate, de o inteligenta mediocra, dar siret si lipsit de moralitate. Nu l-am angajat. Si-a urmat cariera politica in care defectele l-au ajutat. L-a ajutat si un prieten al meu, prea comod ca sa-si poarte geanta singur. Acum liberalii l-au votat pentru aceasta pozitie asa cum mi-a spus cineva azi dimineata, ca sa scape de el. Deh, cinimsul politicienilor!”

joi, 8 octombrie 2009

Hop ţop, leul şchiop!


În general, l-am simpatizat pe Bogdan Olteanu. E un tip inteligent, ştie liberalism, are tupeu, se bătea. Dar cred că haina de acum, cea de viceguvernator al BNR, e cam largă. În orice caz, nepotrivită. Bogdan Olteanu încă nu are morgă pentru aşa ceva. Nu spun că are competenţe minime, asta n-am cum să judec. Dar n-are morgă. (Nici glumiţele din moţiunea de cenzură, gen „hop-ţop Boc” nu mi se par „morgă”, dar în Parlament poţi fi mai jucăuş, aşa cred.)

Eu nu cred că şi-a făcut bine, deşi leafa e bunicică şi poziţia excelentă. Pare o sinecură. OK, la încheierea mandatului ar putea deveni o soluţie pentru ministerul de finanţe. Poţi privi şi aşa. Dar, acum, PNL pierde un membru important, atât în Parlament (pe hemoragia asta către PDL, orice vot contează), cât şi în bătălia politică generală (urmează, totuşi, nişte prezidenţiale!).


luni, 5 octombrie 2009

Sorin Oprescu, demagogul perfect

Discursul lui Sorin Oprescu m-a lăsat paf. Naiv cum sunt, nu credeam că se poate vorbi atât de demagogic. Dar se poate, iată, si totul e calculat. Asa cum am zis si în Evz, contează prostimea, „pulimea”, cum le zice Oprescu semenilor lui care speră că-l vor vota.

Altceva m-am întrebat (si încă n-am un răspuns) : ce-i cu semnul lui electoral, steaua în sapte colturi.


Semnul meu este steaua albastră cu şapte colţuri. Pentru că ea reprezintă adevărul şi armonia lumii. Pentru că eu împreună cu voi toţi putem transforma România în ţara unde să trăim uniţi şi cu zâmbetul pe buze. Şi unde adevărul este adevăr”, explică el pe blog.
Asa, si?

UPDATE.

Am aflat de la Roncea heptagrama, semnul lui Oprescu, mai poartă şi numele de Elven Star şi este specifică utilizarea sa ca simbol al puterilor magice în religiile păgâne. Face parte din registrul ocult, din
- biblioteca de semne a vrăjitoriei,
- a vampirismului,
- a cultului păgân Wicca,
- a subculturii practicilor şamanice şi totemice a otherkinilor.
Heptagrama mai este şi
- simbol de bază al Kabalei evreieşti.
- (cu numele de Steaua Babilonului sau Marea Stemă Babiloniană) a mai fost şi sigla lui Aleister Crowley, fondator al Ordo Templi Orientis. (Aleister Crowley este una dintre cele mai cunoscute „personalităţi“ ale satanismului).

Cool!

vineri, 2 octombrie 2009

Mă numesc Sorina Placintă... aici aveti o gaura

Autentic. Asa cum mi-a povestit un martor ocular:

Ministresa Tineretului, Sportului si, mai nou, a Relatiei cu Parlamentul, Simona Plăcintă, a fost azi la învestirea noului prefect de Bacău.
Când să intre în edificiu, s-a împiedicat, dar a reusit să-si tină echilibrul:
- Mă numesc Sorina Placintă... Ups, aici aveti o gaura!, a zis.
Peste câteva minute, întârzia depunerea jurământului pentru că nu găseau ăstia Biblia.
- Hai s-o facem fără Biblie!, a zis.
Si, cum ăia nu se miscau:
- Sunteti atâtia barbati aici, vă rog sa luati careva initiativa, a zis.
Până la urmă, învestirea a avut loc.

NOTĂ.
Cine mi-a povestit s-a amuzat teribil. Am postat aici doar de amuzamentul persoanei. În orice caz, cred că în fata Prefecturii Bacău se află cel putin o gaură.

joi, 1 octombrie 2009

Guvernul de 5 bani

Demisia ministrilor PSD ne-a costat, la prima strigare, cinci bani. Mai precis, 5,14 bani. Banca Natională a anuntat o depreciere de 1,22% după anuntul ex-vicepremierului Dan Nica.
Fireste, costul va fi mai mare, inclusiv atunci când vom lua asta la bani mărunti. Sunt curios cât va injecta Mugur Isărescu în curs, ca să evite o prăbusire vertiginoasă. Dar eu nu mă pricep la finante.
Însă mi-am plătit ratele azi-dimineată, la cursul ăla mai ieftin cu 5 bani!

UPDATE.
Sunt oameni care au pierdut bani astăzi. Iar celor care le vor spune că trebuia să se gândească, să prevadă că asa se va întâmpla, le spun: vina nu e a celor care au actiuni la bursă, multe sau putine. Vina e a celor care au provocat criza, din nimic.

S-a destrămat guvernul care n-a existat

Se miră cineva? Cred că doar prostii.
Îi mai pasă cuiva? Mai e cineva indigant sau am fost amortiti?
Îl ascult pe Adrian Năstase, sfătos, voit decent. Ca si cum n-ar avea o istorie.

Zic un lucru: cred că până si un guvern PSD ar fi fost mai util decât caricatura de guvern Boc. Zic: cred că Geoană presedinte ar fi mai decent decât Băsescu presedinte. Zic (nota bene, Ovidiu :P!): e foarte bine că Băsescu a câstigat în 2004. A fost sansa României. Dacă ar fi continuat linia Năstase, ne-am fi dus dracului. Numai cine a uitat ori e prost nu-si dă seama de asta. Băsescu a avut un rol important. A rupt ceva. A rupt o mafie. Veti spune că a înlocuit-o. Poate. Important e că a transmis mesajul nevesniciei. D
upă cinci ani, e un mesaj si pentru el. Cred că lucrurile nu vor iesi asa cum si le-a potrivit.

Vorbesc dezlânat. Cred. Dar m-am săturat de fanatisme. De smecherisme. De incompetentă. Nu, nu m-am săturat de România.

UPDATE1.
Ce jalnic sună vorbele lui Nica! Să fim seriosi, pesedistii nu sunt victime, oricât ar poza în această postură. Ce să zic, si-au făcut datoria! Critică acum distribuirea resurselor, cele 10 zile fără plată ale bugetarilor. Si nu crapă asfaltul sub ei...

UPDATE2.
Unde vor fi fost Cati si Ponta?
PS Am aflat că Ponta era pe alte meleaguri.

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters