Serviti gogosi „Rosia Montană”!

Mă intrigă/amuză/ linisteste ultima mutare a celor de la RMGC, care l-au adus la Bucuresti pe Dennis G. Rodwell (arhitect britanic, consultant Unesco) să spună că Rosia Montană nu poate fi inclusă în patrimoniul Unesco fiindcă propunerea ar avea „deficiente majore”.

Prima observatie: cu această ocazie, RMGC încearcă să mai dea o lovitură de imagine, să mai forteze un pic mâna, să mai inducă impresia că
a) opinia publică e tot mai favorabilă proiectului (deci guvernul se pune împotriva curentului dacă mai zice „ba!” multă vreme)
b) tot mai multi experti internationali, neutri, fireste! :), spun că nu e nicio problemă, nici ecologică, nici de patrimoniu, nici economică (deci oengistii sau oamenii simpli care se opun sunt niste ciudati cu interese dubioase, deci guvernul ar face bine să dea, naibii, ok-ul ăla)

Două vorbe despre „expertul Unesco”. Se foloseste anume această titulatură care ar trebui să inducă ideea că e o pozitie cvasioficială a Unesco (mă amuză îndemnul imperativ din raportul lui Rodwell: „this chapter into Rosia Montana case should be brought to a speedy close”). În realitate, a spune despre Rodwell că e un expert Unesco e o exagerare cu intentie. Din CV-ul de pe siteul lui Rodwell lipseste această calitate; singura precizare e că printre clientii acestuia se află, alături de alte institutii (de ex., Agentia Comercială de Cooperare Tehnică) si Unesco.

Dar să zicem că omul e consultant de nădejde (neavând însă vreo pozitie decizională). Ia să vedem ce spune:

Dacă am înteles eu bine, principala deficientă e un sofism: „nu există niciun precedent* în care un sit minier să fi fost propus pentru nominalizare ca monument UNESCO în scopul împiedicării operaţiunilor miniere comerciale”. 

În fine, Rodwell mai zice că sunt criterii Unesco potrivit cărora nu poti include ceva în patrimoniul international dacă acel ceva nu e sustinut de comunitătile locale.

Desigur, avem de a face cu chitibusării, cu chichite avocătesti. Atunci când zici că nu există precedent „cu exceptia”, recunosti că există precedent. Din câte stiu, nu există institutia ”precedentului cu asterisc”; ori e, ori nu e. Si dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. În plus, „Precedentul”e si el singur pe lume, înainte de a deveni precedent (slavă Domnului, precedente tot apar!). Tot asa, sprijinul comunitătilor locale e ceva pur subiectiv; singura obiectivare ar fi un referendum, de care, însă, RMGC, cei care controlează sărăcia din zonă, încă se feresc: dacă referendumul ar fi suficient de bine controlat si ar oferi răspunsul dorit de RMGC, asta tot n-ar însemna mare lucru, n-ar fi ceva imperativ; dacă însă referendumul ar contrazice RMGC, compania căreia îi stă tot mai putin în cale ar primi o lovitură teribilă. 


* „cu singura excepţie a minei de sare Wieliczka (Polonia), care, din diverse motive artistice şi turistice, este un caz special”

Marja de eroare de 18%

Adevăr vă spun: topăiala lui Mircea Geoană a fost de înteles! Iar eroarea exit-pollurilor din noiembrie 2009 - ceva diafan.
Nu vreau să mă concentrez, după alegerile de ieri, pe sondaje si exit-polluri. Risipă de energie. Dar nici nu pot să nu văd o marjă de eroare record: 14% în cazul IRES, respectiv 8% în cazul CBS AXA!! (raportat la scorul comunistilor). Nici nu mă mai interesează explicatiile lui Dâncu&Co; ca profesionist n-ai voie să faci astfel de greseli.

Altfel, asa cum am mai spus, se joacă. Însă, deja, altfel decât, recunosc, mă bucurasem aseară. Comunistii au chiar mai multe mandate decât ne temeam înainte de alegeri. De la asta trebuie să plece analizele.

La Chisinău se joacă

Cu patru ore înainte de închiderea urnelor, prezenta la vot pentru alegerile din Basarabia era de 42%. Capitala Chisinău avea cea mai slabă prezentă la vot, 34%, dar, traditional, electoratul din orasele mari votează spre finalul „programului”. Deja, aflu, se anuntase o prezentă de 38% la ora 17.00 (si mai creste). Nu-mi dau seama dacă e de bine faptul că prezenta la vot e ridicată (cred că sunt sanse să se sară de 55%, cât spuneau optimistii că va fi). Teoretic, ar trebui să fie de bine, pentru că cresterea numărului de votanti în intervalul 16.00-21.00 s-ar face în special pe rural si diaspora, unde se votează masiv în favoarea fortelor pro-occidentale.
Astept cu emotie. Si rămân la părerea că, dacă ANM va reusi să intre în Parlament (la fel de surprinzător cum a făcut-o si în trecut), vor creste sansele ca AIE să atingă cele 61 de mandate. OK, nu uitati, acest blog se numeste „Naiv prin România” ;)

E naspa de basarbeni (Friedman)

Analiza lui Friedman furnizată după vizita în Basarabia m-a dezamăgit. Mi-a fost clar că a plecat acolo cu prejudecăti, cu presupozitii pe care a vrut să le verifice/confirme cât mai rapid (si destul de superficial).

Principala dilemă a basarabenilor, principala lor problemă e una filosofică. Ei trebuie mai întâi să-si clarifice ce sunt, să se definească, pentru a putea apoi să stabiliească ce vor, ce le e mai bine, ce vor face. „Moldova e mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusească si mult mai putin decât o natiune”, zice Friedman.

Analistul geopolitic american zugrăveste Rep. Moldova ca o tară atât de disperată încât consideră că cel mai de pret bun de export sunt femeile, o tară care se bazează pe banii primiti de la cei plecati să lucreze în străinătate (chiar si în plină criză, 12% din PIB e de acolo). El explică diferenta între cifrele care descriu Moldova ca fiind cea mai săracă tară europeană si realitatea văzută de el pe teren (în capitală si în alte 2-3 orase) prin faptul olumul mare de bani trimisi din străinătate rudelor rămase acasă, prin existenta unor uriase sume „la negru” si prin diferentele abisale dintre nivelul de trai din urban mare fată de cel din rural (ca-n China).

„Moldova a fost parte a României. Moldova a fost parte a URSS. A avut o noimă ca parte din ceva. Dar URSS a dispărut, UE are mai multe probleme decât poate duce si nu-i trebuie altele. România e încă acolo. Nu e solutia perfectă, si cu sigurantă nu e întâmpinată cu entuziasm de prea multi basarabeni, dar România rămâne o solutie, chiar dacă imperfectă”, concluzionează Friedman.

Altfel spus, e naspa de basarabeni.

UPDATE. Am scris un editorial în EVZ despre situatia de acolo, cu sase zile înainte de alegeri.

Fără jenă

Aiurea nu e că lideri politici contemporani sunt omagiati ca pe vremea comunismului. Aiurea e că ei, liderii cu pricina, rosesc de plăcere si nu încearcă să spună măcar un „dar lăsati, dar vai, dar exagerati”.

Măcar Ceausescu parcursese niste etape (venea după instalarea, prin terorare, a regimului comunist, îsi eliminase adversari, ce scăpa puterii partidului luase securitatea, se înconjurase de pupincuristi de soi samd). Cei de acum sunt, nou veniti în politică fiind, fără jenă.

Da, mi-e scârbă de aplaudaci, dar mi-e cel putin la fel de scârbă de aplaudati.

NOTĂ. Text scris pentru lanţul de proză arhiscurtă.

Despre „Autobiorgafia Elenei Udrea”

PDL are, în fine, liderul pe care şi-l merită.

Alegerea cu aplauze a Elenei Udrea în funcţia de preşedinte al organizaţiei bucureştene e o poveste cu final aşteptat încă de atunci când blonda de la Cotroceni era nevoită să plece de la Cotroceni. O poveste marcată de jaloane: fuste scurte, decolteuri generoase, bileţele roz (asortate cu primele două elemente enumerate), ii săltăreţe la chermeze electorale, biciclete încălecate pe litoral şi frunze pe brand.

Aplauzele TV, la care au participat, desigur, cu convingere, stelele la zi ale partidului, în frunte cu Emil Boc şi Vasile Blaga, reprezintă un mic succes de etapă, mai degrabă asupra PDL decât al PDL. Dar dacă fanii acestui partid sunt bucuroşi, atunci merită, şi ei, aplauze.

NOTĂ. După ce am scris acest text în EVZ, am aflat că as fi misogin. Si că nu stiu ce e aia o biografie si o autobiografie. Deh.

Din învătăturile lui Neagu Djuvara

Consemnez inetrviul realizat de Sabina Fati, în România liberă, cu Neagu Djuvara. Pe de o parte, istoricul face câteva previziuni intersante despre viitor: vor urma sute de ani de haos, SUA vor rămâne cea mai mare putere, dar „vor muri încet-încet”, iar viitoarea mare putere va fi una care n-a mai fot niciodată, „poate Brazilia”.

Ceea ce se potriveste cu articolele de aici din ultima vreme e părerea despre raportarea României la Basarabia:
„Dacă aş fi fost destul de tânăr să pot fi preşedintele României, aş juca 100 la sută cartea Basarabiei”.

revin

Cu o săptămână înainte de alegeri

Am vrut să văd cum se prezintă situatia politică în Basarabia cu o săptămână înainte de alegeri. Am găsit la Victor Ciobanu rezultate ale unor sondaje de opinie mai de ultima oră (cbs.axa; agentie transnistreană citată de tiras.ru - cu traducerea unimedia; bop; asd) si pe site-ul partidului comunistilor date despre rezultatele altui sondaj (pe pagina ava.md n-am inteles ce scrie; e în limba rusă).

Probabil că fiecare dintre cele 3-4 sondaje trebuie privite cu oarecare rezerve. Totusi, ele dau o imagine generală despre felul în care ar putea arăta viitorul parlament de la Chisinău.

Astfel, alegerile ar urma să fie câstigate de comunisti, care ar primi între 26 si 39 % din voturi, potrivit acestor sondaje (cel mai probabil, în jur de 37%). Ei vor fi urmati de partidul premierului Vlad Filat - între 15 si 32 la sută (cel mai probabil, în jur de 21%), partidul lui Marian Lupu - între 10 si 19 procente (cel mai probabil, în jur de 14%), partidul lui Mihai Ghimpu - între 9 si 14 procente (cel mai probabil, în jur de 13%), partidul lui Serafim Urecheanu - între 3 si 5 procente (cel mai probabil, sub pragul de 4% sau chiar pe prag), respectiv Partidul Umanist din Moldova si Miscarea Actiunea Europeană - care se învârt pe la 2-3 procente fiecare.

Notă. Practic, comunistii nu vor avea aliati în parlament (singura surpriză ar putea veni dinspre fostul comunist Marian Lupu; dar, dacă ar vira-o, nu cred că ar fi urmat decât de cel mult jumătate din parlamentarii PD - si de ceva blesteme).

Mai pe scurt, o posibilă geografie parlamentară ar arăta asa:
PCRM - 37%
PLDM - 21%
PD - 14%
PL - 13%
(AMN - aprox. 4%)

Cheia pare să fie accederea AMN în Parlament, ceea ce ar putea duce la un număr de mandate suficient pentru alegerea presedintelui tării (altfel, incertitudinea persistă).

UPDATE. Ramona Ursu, care e la Chisinău, publică pe adevarul.ro datele unui sondaj de opinie proaspăt:

PCRM - 35%
PLDM - 25%
PD - 18%
PL 12%

AMN - 2%

.............................................................................................................................
Mai jos, câteva ceva despre partidele cu sanse de accedere în parlament:

PCRM - Partidul Comunistilor din Republica Moldova
Lideri: Valdimir Voronin (fost presedinte al Rep Moldova)
Clip electoral: aici
Slogan electoral: Moldova alege victoria

PLDM = Partidul Liberal Democrat din Moldova
Lideri: Vlad Filat = premier
Slogan electoral: Moldova fără sărăcie

PDM = Partidul Democrat din Moldova
Afiliere: Internationala socialistă (membru consultativ)
Lideri: Marian Lupu = ex-presedinte al Parlamentului, pe vremea lui Voronin
Slogan electoral: Pentru Moldova, pentru tine
 
PL = Partidul Liberal
Lideri: Mihai Ghimpu = presedintele interimar al Rep Moldova, Dorin Chirtoacă = primar Chisinău
Slogan electoral: Alege schimbarea până la capăt!

AMN = Alianta Moldova Noastră 
Afiliere: Liberal democrati
Lideri:  Serafim Urechean  (fost primar de Chisinău)
Slogan electoral: Noi ne facem datoria