Naiv prin Shanghai

Oameni buni,

voi lipsi câteva zile din actualitatea românească. Mă duc să dau cu nasul în cea din Shanghai. Sper să pot intra pe net şi să transmit live câte ceva. Aici sau dincolo.

Românii şi extratereştii

E de evitat orice contact cu extratereștrii, din cauza consecinţelor care ar putea fi devastatoare pentru specia umană. Afirmaţia îi aparţine unui respectabil astrofizician britanic, Stephen Hawking, care crede în existenţa civilizaţiilor extraterestre şi care, în ciuda avertismentului, e curios să ştie cum arată în realitate extratereştrii.
Este fascinant, a fost şi va fi, să privești ba înspre macro, ba înspre micro, cu scopul de a te dumiri. E şi oarecum comic, dacă priveşti dinspre România, unde partea micro e atât de micro...
Am scris un editorial despre locul României în lume. Unul modest, mediocru. Interacţiunea României cu "extratereştrii" civilizaţi se produce greu.

Contează c-au fost alegeri?

N-am văzut apatie mai mare la alegeri ca în duminica asta. În orice caz, mă bucur că nu locuiesc în Colegiul 19. Și mă bucur că nu lucrez într-o televiziune de stiri :P.

Am scris Tableta TV despre asta, adică mai mult decât era cazul.

Cum să faci show dintr-o apatie

Va fi pierit cheful de politică al românilor? Va fi. Vor fi fost candidati fără pic de sare şi fără urmă de piper? Vor fi fost.

Comentatorii politici vor explica, probabil, de ce con­fruntarea Teo Trandafir - Liliana Mincă pentru Colegiul 19 va fi scos din case un număr infim de alegători. Asta, într-o duminică în care vremea a fost atât de tristă încât i-a ţinut pe bucureşteni departe de grătare! Explicaţii la fel de savante se vor da, poate, şi în cazul turului II pentru primăria din Râmnicu-Vâlcea.

Cât despre televiziunile de ştiri, niciun savantlâc: oricât s-au scremut, cu transmisiuni live, n-au putut face din nimic bici. Mai era puţin şi căscau până şi reporterii de pe teren. Deci, uninominal pur!

Hai să ne salutăm

Scriu abia azi despre crisparea ambasadei române de la Paris, care a transmis un comunicat foarte opărit la adresa glumei cu salutul românesc. Glumiţa nu mi-a plăcut nici mie, recunosc. Dar cred că ambasada poate apăra imaginea României, cu ceva mai mult succes, în alt fel. (Cineva se indigna la un teveu amintindu-şi impresionanta campanie elenaudreană, care i-a adus la Paris pe Ilie Năstase şi Nadia Comăneci, să transmită o imagine bună - şi uite cum suntem priviţi! Şi indignatul respectiv a bătut niţel câmpii, consider. Imaginea unei ţări, la naiba, nu se face prin cosmetizări!)

În acest context, am apreciat răspunsul de pe Daily Cotocodac. E mult mai dur, dar e un răspuns în aceeaşi notă.


Vezi mai multe din Video blog pe 220.ro

Dan Matei Agathon schimbă patronatul

Dan Matei Agathon-Dracula a făcut un pas mic pentru sine dar mare pentru miscarea patronală din România: a trecut de la Confederaţia Patronale din Industria României (CONPIROM), unde era secretar general, la Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), unde e purtător de cuvânt.

Aflăm, cu această ocazie, că ACPR este „cel mai puternic bloc patronal din România, incluzând 13 confederaţii şi asociaţii naţionale” (deci fostul loc de muncă era naspa).

„În această calitate, voi duce mai departe strădania mea de unificare a mişcării patronale din România şi de promovare a acestui sector în dialogul social cu Guvernul şi sindicatele”, a spus el, cu ocazia înscăunării în ACPR-ul lui George Constantin Păunescu, organizatie în care întâlnim nume grele unul si unul: Laurenţiu Plosceanu, Ovidiu Nicolescu, Mihai Manoliu, Nicolae Badea, Mircea Eugen Burada, Florin Pogonaru, Radu Graţian Gheţea, Dinu Patriciu si altii pe care eu nu-i stiu atât de bine.

Asa, si?

Am zis să vă spun ce mai face cel mai inventiv ministru al Turismului ever.

Masa rotundă si opacă

Îmi displace stilul ăsta. Mă refer la întâlnirea Băsescu-Boc&Co., cu o agendă destul de importantă (de exemplu, restructurările din sectorul bugetar). Discutie după care am primit doar un comunicat de presă tip blabla. Stiu, sunt naiv să cred în transparentă. Aveti dreptate: si ceilalti au făcut la fel. Dar asta nu mă ajută să accept praful în ochi.

Imagine furnizată de presidency.ro. Ca să fac o glumă de doi lei, mi-ar fi plăcut o fotografie din fată cu Elena Udrea, că avea o bluză misto, panteră. Măcar atât...

Pensia specială a locotenentului Mitran

Eu nu sunt de acord ca militarii să primească pensii după legi speciale. Din principiu, nu sunt de acord cu privilegiile. Ce îl face special pe locotenentul Mitran?

Chiar dacă a fost hilar atunci când a spus  „De ce profesorul de istorie care îl citeşte pe Herodot să nu aibă o pensie specială?”, întrebările retorice* ale lui Emil Boc au sens. Doar 0,14% din pensii sunt pensii speciale, spune Boc, adică 8.342 de persoane, ceea ce duce la plata a 120 de milioane de euro anual.
Alte cifre: din cele 82.000 de foste cadre militare care primesc pensii, 7.250 au pensii mai mari de 3.000 de lei, deci vor fi afectate de noua lege.

P.S.1 Observ că Teodor Melescanu, exprimând punctul de vedere al PNL, spune că „nu trebuie schimbat un sistem vechi de sute de ani, care si-a dovedit utilitatea si corectitudinea socială”, arătând că i se pare inutil să calculezi puncte de pensie virtuale, din moment ce militarii oricum nu contribuiau la sistem.



P.S.2 Ponta poate să aibă dreptate când spune că nu vrea să-i facă jocul lui Băsescu (cel care le arată pisica Oprea lui Boc, Blaga, Videanu, Berceanu si, în plus, îsi fidelizează „uniformele”). Pe mine nu mă interesează socotelile partidelor. Pe mine mă enervează privilegiile sistemului si faptul că „sistemul” se protejează cu atât de mult succes...


P.S.3 Gabriel Oprea se află într-un flagrant conflict de interese: la urma urmelor, militează pentru intangibilitatea propriei pensii.

*„De ce să nu avem pensii de lux şi pentru medici, care operează pe creier şi pe inimă? De ce omul care lucrează la şaibă să nu aibă o pensie specială? De ce profesorul care îl citeşte pe Herodot să nu aibă o pensie specială? Pentru mine, ca premier, cel mai simplu este să las lucrurile aşa cum sunt”. (Citat aproximativ, asa cum a fost redat de evz.ro)

Gabi Oprea care creste

Am auzit că personajul Gabriel Oprea are ambitii imense, încurajat de presedintele Traian Băsescu. A început o campanie de imagine furibundă (scrisoarea ministrului către fiul unui soldat mort în Afganistan e delicioasă, dacă aveti sare de lămâie prin preajmă). Aud că s-ar feri ca de tămâie să pozeze alături de Emil Boc (deci fotografia de mai jos tinde să devină o raritate!).

G. Oprea e un soldat disciplinat (ajuns general), care stie că are în ranită bastonul de..., un baston. Nici nu contează dacă joacă un rol, câtă vreme ambitia e mare.

Ceea ce e naspa pentru PD-L (sau măcar pentru liderii lui) e că scoaterea la bătaie a generalului O. e un semn că lui Băsescu îi pasă. Îi pasă să aibă controlul total. Mă astept la delimitări, la „debolesvizări”. Pe Sulfina Barbu am auzit-o deja la Evenimentele zilei făcându-si autocritica („nu ne-am gândit la ce crede simplul membru de partid”). Raluca Turcan deja a bătut clar saua ca să priceapă si iapa democrat minus liberală. Elena Udrea bănuiesc că va fi chiar tăioasă. Ce va face Boc? Hehe.

P.S. Nu-mi place să scriu atât despre PD-L, dar n-am încotro, câtă vreme aciunile si neactiunile guvernnului ne scot din W-ul crizei si ne duc în spirala ei (3D, cum ar veni...).