Pagini

marți, 6 mai 2014

EuroCampionii din intersecţiile bucureştene


Cort electoral PNL. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cromatic vorbind, mie îmi plac corturile, bannerele, panourile, afişele PNL. Dau bine. Mi se pare însă uşor ridicolă lauda de sine (ştiu, există principiul "laudă-e singur pentru ca apoi să te laude alţii"), dar cred că Renate Weber a roşit mult atunci când a trebuit să accepte sloganul "Renate Weber, EuroCampioana". Sau poate n-a roşit, nu ştiu, n-am făcut cercetări. N-ar strica deloc ca românii să fie eurocampioni, ar fi minunat şi ne-ar fi mai bine, mă gândesc.

Revenind la corturi, e bine că fiecare din cele trei laturi acoperite arată câte ceva, dar unele sunt amplasate atât de ciudat, încât (exemplul de mai sus), Crin Antonescu şi Klaus Iohannis sunt puşi să zâmbească şarmant (sic!) unui gard mâzgălit (în intersecţia Dristorului).

duminică, 4 mai 2014

Deocamdată, Europa între fiecare doi stâlpi

Nicio legătură cu panourile din jur. Foto: Călin Hera

N-am văzut-o de mult pe Monica Macovei zâmbind aşa. Foto: Călin Hera

Mândri că suntem români pe toate gardurile


Pe aici nu se trece! Stâlp în mijlocul trotuarului. Foto: Călin Hera 

vineri, 2 mai 2014

Europarlamentare. Campania electorală văzută din Tramvaiul 1

Panou electoral la Timpuri Noi. Foto cu telefonul: Călin Hera
Plăcerea mea vinovată: să fotografiez panouri, afişe, bannere, situaţii electorale. Noroc că anul ăsta sunt două rânduri de alegeri. Instantaneul de mai sus a fost cules ieri, din tramvaiul 1, la staţia Timpuri Noi. Pata de lumină din mijlocul cadrului nu vine de la personajul de pe panou; e de la blitzul telefonului meu.

joi, 1 mai 2014

Pagina căutată nu a fost găsită. Despre soarta unor editoriale

Ce-am găsit când am căutat un editorial scris pentru un site altfel fain
Cine e atât de naiv încât să creadă că, gata, dacă a scris ceva pe un site, textul rămâne la cheremul posterităţii, se înşeală. Nu există o moralitate a online-ului, cel puţin nu în România. Am trăit pe pielea mea lucrul ăsta: unele comentarii publicate pe site-urile Evenimentului zilei sau Digi24 nu mai există. Nu mă gândesc, paranoic, că ar fi fost cine ştie ce lucruri care să fi deranjat în asemenea hal pe cineva de la butoane, nu cred că acesta e motivul pentru care au fost şterse. Ştiu însă că nu doar eu am păţit-o, altfel aş zis că, na, am eu o problemă. Din păcate, problema e în altă parte.

Pentru că în online-ul românesc se manifestă un stil, o apucătură păguboasă gen "istoria începe de la mine, cel care sunt la butoane, eu decid şi asupra trecutului". Nu e bine.

joi, 24 aprilie 2014

Câte ceva despre delfinii lui Remus Cernea

Remus Cernea la Senat, împreună cu Brianna Caradjea, cu ocazia iniţiativei pro-delfini
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o ţară şi în nişte vremuri în care să se consume energii într-o dezbatere precum cea lansată de Remus Cernea, autorul unei iniţiative legislative privind declararea delfinilor ca persoane non-umane.

În esenţă, Remus Cernea spune că delfinii, dotaţi cu o inteligenţă dezvoltată şi cu capacitatea de a avea relaţii sociale complexe, trebuie să aibă dreptul la viaţă, integtitate corpporală, protecţie în faţa actelor de cruzime, dreptul de a circula liberi, în mediul natural, dreptul de a nu fi capturaţi şi de a nu fi îndepărtaţi de familia din care fac parte. În caz contrar, se aplică pedepsele prevăzute în Codul Penal în cazul oamenilor.

Se prea poate ca mişcarea lui Cernea să fi pornit din teribilism. E un proiect făcut pe picior. Dar ideea de a privi cu alţi ochi în jurul nostru trebuie reţinută.

miercuri, 2 aprilie 2014

Politicienii PNŢCD cică renasc pentru mine

Vedere dn Bucureşti. Panou preelectoral amplasat lângă ASE Bucureşti. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am fotografiat (cu telefonul) un panou al PNŢCD amplasat lângă ASE Bucureşti. O grămadă de Aşa NU-uri:
- Fotografia se vrea frumoasă, dar nu e (deşi copilul e drăguţ - dar i-au dat cu prea mult ruj).
- Lanurile de grâu şi costumul popular al fetiţei ar trebui, probabil, să ne ducă cu gândul la rural, ţărănesc (e PNŢCD, nu?), idilic. Ieftin tertip.
- Gestul fetei e atât de "lucrat" încât nu are nicio urmă de naturaleţe în el. Îmi pare rău de biata copilă, cred că au muncit-o mult pentru nimic...
- Pâinea arată OK, e singurul lucru reuşit.
- Sloganul... Am tot amânat să mă refer la el, dar trebuie. "Renaştem pentru România ta!". Vezi-Doamne, toată suflarea aştepta să renască partidul ţărănesc! OK, eu am nostalgia PNŢCD, dar nu cred că mai suntem prea mulţi (iar când îi văd pe actualii lideri îmi trece instantaneu). Dar să presupunem că există o aşteptare, poate au oamenii sondaje. Dar de ce trebuia să facă, într-un slogan de patru cuvinte, o delimitare atât de cară între ei, politicienii, cei care "renasc", şi noi, poporul - cum ar veni -, respectiv România noastră. De ce nu e şi a lor? Şi de ce trebuie să mă tutuiască? În limba română îi şade încă frumos pronumelui de politieţe. Eu spun că inventivii consilieri de imagine/comunicatori politici ar trebui să mai reflecteze un pic asupra diferenţei dintre marketingul online, comercial, şi cel politic.
- în rest e bine


PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters