Filosofia lui Blaga. Vasile Blaga

Cu două zile înainte de moţiunea de cenzură şi cu trei înainte de remanierea guvernamentală (care ar avea loc dacă premierul Boc l-ar asculta pe Sever Voinescu, ex-purtătorul de cuvânt al lui Traian Băsescu), Vasile Blaga dă trei lovituri la emisiunea „Dupa 20 de ani”, de la Pro TV. Remaniabil, după unii, posibil ţap ispăşitor, după aceiaşi, Blaga îi arată pisica premierului (ştia din ianuarie 2009 situaţia dificilă; atunci trebuia să ia măsurile de austeritate), îi arată lungul nasului lui Negoiţă (reducerea numărului de ministere e o problemă nediscutata şi nu aduce mare economie) şi arată ce va urma: e nevoie de un nou acord cu FMI şi de un nou împrumut, deci tăierile de salarii şi de pensii sunt doar frectii „Diana” la picior de lemn.
 
Filosofia lui Vasile Blaga asta e, asta a fost: zice lucruri pe jumătate, sugerează, insinuează, îşi lasă loc de întors.
 
P.S. Vasile Blaga muşcă uşor şi din turul pantalonilor lui Traian Băsescu, atunci când spune că şeful statului ar fi câştigat un nou mandat şi dacă ar măsurile de austeritate s-ar fi luat în luniile dinaintea alegerilor. Cu alte cuvinte, dar sunt sigur că aţi înţeles, de-aia nu s-au luat, ca să câştige nea Traian.

NOTĂ. Aici e şi tableta TV aferentă. 

Nutu Cămătaru-Zapciu, călărind un animal, în spetă calul

Ecranul televizorului era împărţit, ieri-dimineaţă, în trei ferestre: în una apăreau cei din studio, în alta doar o casă, pe trotuarul celălalt, iar în a treia apăreau, din când în când, nişte jurnalişti care aşteptau ceva.

Cam înspre prânz, s-au derulat imagini cu Nuţu Cămătaru-Zapciu încălecând pe-o şa de bucurie c-a fost eliberat (aşa promisese el încă de la încarcerare că va face, am aflat ulterior).

A fost amendat, prompt, întrucât a fost văzut călărind un animal, în spetă calul. (Aşa grăit-a un poliţist de la Rutieră).

E c-a meritat să staţi toată ziua pe Realitatea TV? Serios vorbind, tabloidizarea televiziunilor de ştiri e simptom de sărăcie, oameni buni, în vreme de Bookfest.

PS.
Aceasta a fost tableta TV de azi. Si am scris-o înainte ca povestea să fie tăvălită prin ziare, da? ;)
Dacă vreti s-o vedeti si în ziar, ăsta-i linkul.

Fidel Castro si iesirea din recesiune

Fidel Castro (sau acela care scrie în numele lui) e convis că submarinul sud-coreean scufundat recent a fost victimă a aliatilor americani (nu pomeneste nimic despre suspiciunile Seulului privitoare la „fratii” nord-coreeni.

Recunosc: n-am urmărit cu foarte mare atentie subiectul, dar media din România a vorbit preponderent despre această din urmă variantă. Interventia lui „Fidel Castro” le arată celor mai navi sau mai uituci că un lucru poate fi prezentat diferit, în functie de interes.

 Fotografie găsită, via google, in Havana Journal

Asta se întâmplă si aici, aproape. Emil Boc, de exemplu, vorbeste cu încăpătânare (după ce a tăcut câteva zile) despre alegerea bună pe care a făcut-o - în loc să mărească taxele, a redus salariile si pensiile -, ca si cum acestea si numai acestea ar fi singurele variante. Chiar dacă tocmai as fi venit cu pluta prin Bucuresti, de pe Marte, si tot n-as crede, văzându-i bla-blaul din care nu iese, că nu se mai poate face altceva.

Mă uit la Budapesta: Viktor Orban a luat niste măsuri interesante. Mă uit pe stiri: Ungaria a iesit din recesiune. La fel, Portugalia.


NOTĂ.
Primesc de mai mult timp însemnări atribuite lui Fidel Castro, de la ambasada Cubei. Vorbesc mai mult despre asta dincolo.

Lansăm si noi ceva?

Cum Clarice tocmai m-a luat la rost, amical („Mai scrii si tu pe blog?”), folosesc acest pretext ca să vă anunt că volumul meu de versuri, Îmi pun singur miere în ceai, va avea parte de o mică lansare la Bookfest.

Fericitul eveniment se va desfăsura la standul editurii Vinea, D31 în Pavilionul 17, joi, 10 iunie, de la ora 17.00.

Vă astept cu drag.

Care lustratie?

Curtea Constitutională a rezolvat Lustratia - legea a fost declarata neconstitutională. Va face cineva vreun lant uman în jurul Palatului Parlamentului?

Spitalul Bisericii Ortodoxe

O tabletă TV* scrisă săptămâna trecută observ că a făcut oaresce vâlvă. Era vorba despre îmăprumutul pe care vrea să-l facă BOR (200 de milioane de euro) ca să facă „la rosu” măreata catedrală.

Nu-mi plac exercitiile gen „ce a vrut să spună autorul?”, asa că nu e cazul să explic mai mult aici. Totusi, vreau să precizez:
- ortodocsii pot afla clădiri-simbol: în Bucovina, de exemplu. În Bucuresti avem Mitropolia. Nu văd de ce e necesar să facem o megaconstructie.
- BOR cred că si-ar servi mult mai bine interesele dacă s-ar implica in proiecte sociale de mare impact - de ex., să facă,de la zero, cel mai important spital din România. Nu vorbesc despre cabinete de pe lângă biserici de cartier. Vorbesc despre BOR acum, nu despre preotul de la biserica de lângă blocul meu, în fata căruia îmi scot pălăria.

PS Nu mă pricep să comentez propunerea lui Florian Bichir care zice să-i spunem Sanctitatea Sa Preafericititului.



*Spitalul ortodox

Am văzut la Ştiri că Patriarhia Română va împrumuta 200 de milioane de euro ca să ridice, la roşu, Catedrala Neamului.

Tablourile, tencuielile, dotările şi celelate vor costa încă 200 de milioane de euro.

Dacă planul iese, în Bucureşti va trona peste patru ani o clădire cu suprafaţa mai mare decât un teren de fotbal şi înaltă aproape cât două hoteluri Intercontinental puse unul deasupra celuilalt!

Banii, pentru că vorbim de o sumă uriaşă, vor veni (cel puţin pentru returnarea creditului), din donaţiile făcute de credincioşi. Sincer, nu mă aştept la o frenezie a do naţiior. Şi nu din cauza crizei. Chiar dacă nu se vor aduna astfel suficiente sute de milioane de euro, se vor mai găsi, cred, nişte bani pe la bugetul de stat.

Mi-ar fi plăcut ca Biserica Ortodoxă Română, cu forţa de convingere pe care o are, să depună eforturi comparabile pentru construirea unui spital ultramodern, de pildă, în care medicii să fie plătiţi corect, iar pacienţii, credincioşi donatori, să nu dea şpagă pentru a fi trataţi bine.

Fără naivităti

... În realitate, aceia care mai aşteaptă vreo minune de la garnitura Boc-Blaga-Videanu-Berceanu- Udrea sunt doar fraieri. Ţara asta a fost dusă de râpă deliberat în ultimii 20 de ani. Radu Vasile spunea, cu candoare, în urmă cu 12 ani, că nu se mai poate fura nimic din România. Fireşte, s-a înşelat. Încă se mai pot monta borduri o dată la doi ani (ca să vorbim de mărunţişuri devenite banale)! Încă mai sunt palate gata să fie culcate la pământ pentru că au fost ridicate în zone unde metrul pătrat de teren e mai scump ca aurul.

P.S. Apropo de aur: dacă mai durează mult show-ul ăsta cu scrisoarea de intenţie, va trece şi proiectul Roşia Montană, pe nesimţite. Căci nesimţirea nu miroase, dar îmbogăţeşte.


NOTĂ.
Acesta este finalul editorialului meu din urmă cu o săptămână. Nu stiu de ce mi-am adus aminte acum...

PDL îsi pune sperantele în PNL si PSD

Tocmai am participat la o discutie pe B1TV, la care vicepresedintele PDL Ioan Oltean a vorbit despre starea sufletească a premierului Emil Boc si despre speranta, subînteleasă, în amendamentele Opozitiei care să ducă la „regândirea” tăierii cu 15% a pensiilor. Se poate pune problema unor compensări, a mai spus fruntasul PDL.

Nu mă intersează frustrarea lui Ioan Oltean, care s-ar fi vrut propus pentru Curtea Constitutională, cică.

Mesajul e din cale afară de prost pentru ceea ce va mai fi fiind partidul minune si guvernul lui deosebit. Practic, de când Traian Băsescu a anuntat marile măsuri anticriză, au apărut o droaie de pedelisti, mai mici sau mai mari, care au spus că nu e bine, monser. Un peisaj penibil, dacă-l pui fată în fată cu bubuitul tobelor prezidentiale si surlele + trămbitele premierului.

Nu cred în ideea că altfel nu se putea, că am fi pusi cu spatele la zid si oricine ar fi în locul lui Boc ar face la fel. Un altul, măcar, ar fi ceva mai coerent. Emil Boc nu mai e nu premier credibil; nu-l mai ia nimeni în seamă. Cineva spunea că, dacă ar fi parlamentar al Opozitiei, n-ar vota motiunea, că e o perioada de kko. Eu, dimpotrivă, rămân naiv si cred că, dacă faci politică, trebuie să te gândesti la interesul tării. Iar acum, acest interes e schimbarea acestui premier.