Aţi văzut, probabil, întâmplarea cu Berlusconi. Ce putea fi atât de important încât să le dea cu tifla mai marilor lumii? A făcut-o intenţionat? E o problemă de viaţă şi de moarte? E doar mito... gafă?
Eu sunt tentat, aşa, la cald, să spun că omul a făcut un joc. Sunt tentat să cred că a făcut ceva nepotrivit. Nu-mi dau seama cine ar fi putut fi de partea cealaltş a telefonului căruia/căreia să nu-i fi putut spune "Scuză-mă, am o întâlnire importantă, te sun eu."
Apropo, discutam zilele trecute despre Ludovic Orban care, în timp ce aştepta nişte rezultate, la prezidiul Congresului PNL, vorbea la telefon. "Cine a mai văzut om politic să umble mereu cu telefonul în mână altundeva decât în România?", ne întrebam, indignaţi. Italienii?
UPDATE. Între timp a apărut varianta oficială: Berlusconi vorbea premierul turc, Recep Tayyip Erdogan. Pe care, zice-se, încerca să îl convingă să nu se mai opună nominalizării danezului Anders Fogh Rasmussen în postul de secretar general al NATO. Faza e că Erdogan s-a lăsat covins, nu stiu de către cine. Putea Berlusconi să-i zică „Erdogane, nu vorbim mai bine după ce mă pup cu Angela, că, uite, îl văd si pe presedintele tău?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu