Crin e obligat să pună, în fine, osu'

Eu n-am fost un fan al lui Crin Antonescu, cel din ultima perioadă. A stat mereu la pândă, a pregătit detronarea lui Tăriceanu de cel puţin doi-trei ani încoace. Nu s-a implicat, şi neimplicarea asta a lui mi s-a părut nebărbătească. Singura dată când l-am văzut că "se bagă" a fost la locale, când, enervant!, s-a înrolat în armata susţinătorilor lui Sorin Oprescu. Cred că pentru nucleul liberal dur, lucrul ăsta a fost inacceptabil.

Şi totuşi, Crin Antonescu urcă la vârful PNL.

Căderea lui Tăriceanu era previzibilă pentru cei care au privit la rece situaţia din PNL. Că a fost bine, că a fost rău, PNL a ratat guvernarea alături de PDL pe mâna lui Tăriceanu. Asta a consfinţit pierderea alegerilor (deşi PNL a obţinut un scor mai bun decât oricând) şi, vrând-nevrând, eşecul a fost trecut în dreptul lui Tăriceanu. Cinstit vorbind, Tăriceanu avea nevoie de o pauză; acum nu mai putea oferi nimic.

Varianta Crin e riscantă. Pânã azi, publicul a cunoscut doar latura boemã a lui. De aceea e riscant, pentru cã nu poţi anticipa dacă are resurse să iasă din această boemie. De acord, dacă nu rişti, sunt şanse proaste să câştigi. (Şi, vorba lui Bogdan Pitaru, noroc că nu-i singur - Dinu Patriciu lucrează şi el.)

Crin Antonescu n-a demonstrat, încă, nimc. Acum e obligat să pună osu' la bătaie. Eu o să stau cu ochii pe el şi mi-ar plăcea să mă convingă să-l votez, la sfârşitul anului. (Cea mai proastă variantă pentru el ar fi să-şi aducă aminte că spunea, nu de mult, că Sorin Oprescu e o variantă pe care PNL ar putea s-o susţină pentu prezidenţiale.)

Curiozitate - toţi preşedinţii de până acum ai României au avut numele terminat în escu. Din punctul ăsta de veder, Tăriceanu nu avea nicio şansă. Crin are.



NOTĂ. Apreciez ţinuta în care au ştiut liberalii să se lupte între ei. Eu cred că a fost o bună reclamă pentru PNL. Îi dau dreptate şi lui Ovidiu atunci când acuză coborârea limbajului, pe alocuri, atunci când s-a vorbit despre Băsescu. Coborâre e, însă, un termen raportat la nivelul ridicat al discuţiilor. Iar folosirea parolei "Băsescu" e firească: până la urmă, miza e Preşedinţia sau măcar a fi în luptă, pe bune, acolo.