![]() |
| Vedere din București. Liviu Dragnea și Mihai Tudose fără cravate într-un moment de criză maximă a PSD. Sursa: digi24 |
vineri, 13 octombrie 2017
PSD. Fotografia unui eșec anunțat
miercuri, 11 octombrie 2017
Prăpăd în California. Cel puțin 15 morți în inima viilor
![]() |
| Am adunat câteva imagini de pe twitter despre incendiul din California în câteva imagini |
marți, 10 octombrie 2017
Regiunile mai au trei săptămâni pentru două proiecte-pilot ale Comisiei
Regiunile europene, deci și cele din România, mai au la
dispoziție trei săptămâni pentru a-și depune candidatura pentru două
proiecte-pilot ale Comisiei. În cazul în care sunt selecționate, ele pot
beneficia de un sprijin financiar și de consiliere adaptate din partea UE
pentru transformarea economiilor și modernizarea industriilor lor.
miercuri, 27 septembrie 2017
Atenție, se închid ușile
![]() |
| Vedere din București. Stația de metrou Timpuri Noi, personul pe partea dreaptă. Foto: Călin Hera |
Vocea diafană care anunța că se închid ușile, urmează stația, peronul pe partea dreaptă, m-a surprins pronunțând numele unei stații necunoscute mie. "Când naiba au schimbat?!", m-am întrebat.
Una peste alta, am coborât la un moment dat, convins că am greșit metroul, sensul, orașul, și trebuie să schimb. Nu am gândit, nu am privit în jur, am fost robot.
Pe peron am privit prima dată dincolo de mine. Eram pe traseul bun, fusesem în metroul potrivit. Nepotrivită a fost derularea benzii* cu înregistrarea vocii diafane care anunță că se închid ușile, urmează stația, peronul pe partea dreaptă. S-a ajuns astfel la un decalaj care i-a bulversat pe unii.
*Știu că nu mai există înregistrare pe bandă, s-au schimbat vremurile. Dar, pe vremea aceea, oamenii erau mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor, în imediata proximitate.
luni, 25 septembrie 2017
Despre realația mea vinovată cu distribuitorii de presă (în ziua în care nu s-au vândut ziare)
|
Protestul distribuitorilor
de ziare din București este mai mult decât un aproape-epilog trist al presei
scrise. Am o relație
îndelungată cu acest domeniu și, în ciuda evidențelor, rămân
consecvent credinței mele naive că presa tipărită nu
a murit, doar se odihnește puțin.
sâmbătă, 23 septembrie 2017
Ethan Hawke, așa cum l-am văzut eu
| Vedere din București. Fotografie la finalul American Independent Film Festival, cu oameni obosiți, dar mulțumiți: Mădălina Barbărasă, Oana Ivan, Ethan Hawke și Călin Hera |
miercuri, 16 august 2017
Accept provocarea. The view is great
![]() |
| Echipa PiArt Vision (Mădălina Barbărasă, Căllin Hera, Oana Ivan) pe vârful Moldoveanu. 2/3 din echipă poartă straie marca Adrian Oianu. Foto: Adrian Dan/România pitorească |
vineri, 4 august 2017
Un punct de vedere despre pensiile speciale
Pe la începutul anilor ‘90, un grup de tineri
jurnaliști acreditați la noul Senat al României, Sala Omnia, asculta ușor
distrat sfaturile unei jurnaliste mai experimentate, care le spunea să aibă
grijă la contracte, să nu fie plătiți la negru și să se asigure că vor avea
pensii decente când va fi să fie.
După douăzeci și cinci de ani, jurnaliștii care au
rămas în breaslă s-au trezit că mare parte din timp au lucrat pe salariul minim
la alb și restul la negru, că, deși au prestat săptămână de săptămână, ani în
șir fără să-și ia concediu, nu le-au fost plătite contribuțiile la pensie cu
anii etc. Puteți înlocui jurnalist cu alte meserii. Dar nu cu cele care oferă
pensii speciale. Acolo e altă poveste.
Pensiile speciale sunt pentru oameni speciali. Sunt
cei care merită să primească pensii încă mai mari decât salariul de la vârste
la care alții mai au încă mult și bine de tras. De ce? Pentru că ei sunt
speciali, s-au aflat în poziții-cheie și au suficient lobby în Parlament și pe
la Guvern, pe la orice guvern, astfel încât să-și conserve privilegiile și să
și le sporească. Pentru că cine-mparte... parte-și face. Sieși sau specialilor.
Discuțiile despre pensiile speciale apar în spațiul
public din când în când. De obicei, atunci când există o nerăbdare sau mirosul
înălțătorului sentiment al lui „hai, că se poate!”. Sau atunci când lideri
politici fără anvergură reală au nevoie să facă frumos în fața specialilor de
care depind mult mai mult decât se vede la televizor. Pentru că specialii care
contează reprezintă forța aceea mută fără de care puterea politică nu poate.
Reprezintă puterea mută. Specialii pensiilor speciale sunt Binomul și Trinomul.
Știrile din ultima vreme cel mai probabil de aici au
pornit. Din această nevoie de a-i satisface pe speciali. Așa cum au fost
satisfăcuți aleșii locali, cum s-au satisfăcut pe ei înșiși parlamentarii, care
și-au oferit sume forfetare de peste zece mii de lei.
Partea proastă este că guvernarea PSD-ALDE, deși se
bucură de o majoritate mai mult decât confortabilă și a bătut monedă pe un
program de guvernare tip Tăblițele lui Dragnea, n-a ieșit până acum în evidență
decât prin provocarea unor proteste masive în stradă, moțiunea de cenzură
împotriva propriului cabinet, decizii economice amato-ricești, cele mai multe
retrase de pe agendă ca fiind prea proaste, și preocuparea obsedantă de a-i
salva de pușcărie pe corupți. Atât. Nimic pentru oamenii simpli, totul pentru
speciali. Ipocrizie. Școala socialistă.
NOTĂ. Am publicat inițiat acest text în România liberă
cu titlul „Specialii pensiilor speciale sunt Binomul și Trinomul”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
PA-uri, poezii şi mirări
Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)




