Exerciţiu de resetare. Ce urmează după "Jos Iliescu!"?

Un meci de fotbal pe Arena Naţională adună multă lume şi aproape tot atâtea steaguri tricolore. Oamenii speră aiurea să fie ceva mai fericiţi 90 de minute mai târziu. Foto: Călin Hera

O spun din capul locului: nu îmi plac revoluţiile. Am participat la una, pe care am considerat-o necesară atunci şi în care am crezut, dar cantitatea uriaşă de manipulare, mecanismele prin care lucrurile s-au reaşezat încă din timpul fenomenului, cinismul dindărăt şi prea multa candoare dinăuntru, plus violenţa şi vieţile care s-au pierdut la propriu şi la figurat mă determină să spun: nu-mi plac revoluţiile, oricum ar arăta ele.

În acelaşi timp, simt şi eu, ca mai toată lumea, nevoia unei resetări a ceea ce înseamnă a face politică în România. Sună naiv, ştiu, dar mă întreb cum ar arăta societatea, scumpa noastră ţărişoară, dacă la butoane nu ar mai fi eternii combinagii şi paiaţele lor minunate (te minunezi dacă le priveşti mai bine). Aici e problema, că butoanele nu li le poţi lua decât în două moduri: fie violent, prin "revoluţie", fie democratic, prin alegeri.

Aşa cum am spus de la început, partea cu revoluţia îmi repugnă şi nici nu oferă garanţii rezonabile pentru o schimbare în bine. Rămâne partea cu alegerile. Aici intervine o nouă problemă: cine?

Angela Filote îi ia locul lui Nicolae Idu la conducerea Reprezentanţei Comisiei Europene

Angela Filote, noul şef al Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti

Un comunicat al Reprezentanţei Comisiei Europene din Bucureşti anunţă că noul şef al instituţiei va fi Angela Filote. "Cu peste 20 de ani de experiență în managementul comunicării instituționale, dna Filote a lucrat în România, Turcia și Egipt, iar începând cu anul 2010, la sediul Comisiei Europene de la Bruxelles", se arată în comunicatul dat publicităţii în această după-amiază.

Se rupe sau li se rupe? (Săftoiu, legea minelor, aminstie, loby, demisie, respingere, amânare, scoatere de pe ordine de zi)

Încep cu ştirea soft: Claudiu Săftoiu a demisionat din funcţia de preşedinte-dierector general al TVR cu foarte puţin timp înainte ca Parlamentul să respingă (probabil-UPDATE. Raportul de activitate al TVR a fost respins) raportul anual de activitate al instituţiei. Săftoiu acuză câteva promisiuni neonorate ale guvernului (nu s-a modificat legea astfel încât TVR să fie "serviciu public de interes naţional"; neadoptarea amendamentelor la bugetul 2014 care ar fi permis "revenirea SRTVR în peisajul mediatic din Republica Moldova"; felul în care arată Strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală etc.). Apare undeva şi cuvântul "depolitizare".

Mai tare mi se pare situaţia din Parlament, unde au fost introduse spre adoptare la foc automat două legi mai mult decât delicate, una despre care s-a vorbit, dar a rămas cum am stabilit, alta despre care practic nu s-a vorbit deloc.

Şi de ce să dispară ceea ce e foarte OK? Cazul Presseurop

Sigla Presseurop

Am aflat dintr-un editorial publicat la începutul săptămânii că, din raţiuni bugetare, proiectul presseurop.eu ar urma să fie închis la sfârşitul acestui an. Comisia Europeană, prin vocea vicepreşedintei Viviene Reding, le-ar fi dat de înţeles celor de la Presseurop că nu ar intenţiona continuarea proiectului.

Discutăm, desigur, despre ceva mai mult decât un zvon.

Presseurop, probabil cea mai eficientă comunicare despre UE, cu bune şi cu rele

Din punctul meu de vedere, Presseurop a făcut pentru imaginea Uniunii Europene şi înţelegerea a ceea ce înseamnă ea, cu bune şi cu rele, mai mult decât numeroase instituţii, depatamente, comisii, comitete, grupuri de lucru mai mari sau mai mici. Plecând de la o idee simplă

Postaci din toate ţările, răriţi-vă!

Prinscreen de pe pagina de Facebook a lui Ovidiu, cu un share năucitor

Subiectul acestui articol, un oarecare domn Dorel, nu răspunde întrutotul definiţiei postacilor (oameni plătiţi să posteze spameze site-uri, bloguri, forumuri, reţele de socializare, postând laude la adresa şefilor - persoane, companii, partide -, respectiv înjurându-i pe cei care au o altă părere), dar e din aceeaşi categorie.

Unei postări amare* a lui Ovidiu (Final de mandat mizerabil pentru presedinte. Dupa lacomia cu terenurile, sabotarea premeditata a unui intreg angrenaj institutional), respectivul domn Dorel Craiova găseşte de cuviinţă să-i dea share (bravo lui!), adăugând un comentariu halucinant: MIZERABIL ESTI TU MAI NAPIRCA USELISTA.

În primul rând, postarea lui Ovidiu e o reacţie la cald după anunţul lui Traian Băsescu

Se poate sta de vorbă normal, fără urlete? (Un pariu care se potriveşte cu titlul acestui blog)

Trei ONG-uri au un proiect, România Publică, care mi se pare interesant. Au plecat de la ideea că politicienii rareori îşi mai asuma poziţii publice răspicate pe probleme delicate, iar atunci când o fac, obişnuiesc să îşi schimbe mai apoi punctele de vedere cu nonşalanţă, devenind impredictibili. Aceasta ar fi una (dar nu singura...) din pricinile pentru care încrederea în politicieni, partide politice, instituţii publice ş.a.m.d. se tot deterioreaza.

Ce se întâmplă?, ca să-l citez pe Nicolae Văcăroiu (remember?).

Cum stă treaba cu interesul public

Interesul public în România e ca un tramvai: te foloseşti de el între două staţii, apoi îţi vezi de treabă. Este o sintagmă atât de des utilizată în discursurile politicienilor încât a devenit un simplu reflex oratoric. Facem asta sau respingem ailaltă pentru că interesul public ne-o cere. Se vorbeşte în numele interesului public cu o indecenţă mai mare decât Casa Parlamentului.

Protecţia consumatorului. Sare alimentară interzisă consumului uman

Pungă cu sare din Ucraina

Pe vremea când lansam şi apoi mă ocupam de o pagină de Protecţia Consumatorului la un cotidian central, primeam destul imagini precum cea de mai sus şi nenumărate cazuri, care de care mai revoltătare. În situaţia de faţă, clienta, o tânără pensionară, a cerut nişte sare pentru murături. A primit pachetul de mai sus pe care acasă, când şi-a pus ochelarii, a găsit menţiunea "Se interzice consumului uman şi la fabricarea pâinii". Asta după ce mai sus, mare, scrie SARE ALIMENTARĂ NEIODATĂ. 

E o contradicţie aici sau mi se pare mie? 

În acelaşi timp: munţii noştri numai aur poartă? S-au golit de sare? Sau ce-o fi, în realitate, în punga aia, care nici scumpă nu e, ca să se merite?

P.S. Na, c-am dat-o pe social :)