11 ani fără George Serban

Am primit de la Societatea Timisoara un mesaj in memoriam George Serban (s-au împlinit 11 ani de când a murit...). În primăvara anului 1990, când am aflat că Proclamatia de la Timisoara îl are printre autori, m-am bucurat. Pentru căi îi devorasem „Turnirul” si aveam o părere excelentă despre el (erau zile în care îti „verificai” prieteniile...). Rămân la părerea că, dacă, printr-un miracol, s-ar fi aplicat prevederile Proclamatiei, atunci România nu s-ar fi aflat în rahatul de acum si ar fi fost mult mai aproape de ceea ce ne dorim.
Îi aduc si eu un omagiu lui George Serban.

Un an de naivitate

Acest blog a împlinit vârsta de un an. Nu stiu de ce, avusesem impresia că e mai bătrân decât celălalt. Ei, bine, nu: e mai tânăr cu zece zile!
Prima postare aici datează din 14 ianuarie 2009.
N-am la îndemână statistici, ca pe wordpress; de vină e, probabil, faptul că nu m-am priceput să mă împrietenesc îndeajuns cu blogspot. Prin urmare, n-am a mă lăuda cu prea multe cifre ci, mai degrabă, cu cititorii mei de calitate, cu câteva citări măgulitoare si cu câteva prezente în blogroll-uri care mă onorează.
Vă multumesc.

P.S. Cu ocazia asta, probabil că voi schimba nitel fata blogului, că asa se cade. As vrea să promit că voi acorda mai multă atentie acestui blog; deocamdată, ăla secret (sic!) e vedeta...

Teoria declicului

Mă preocupă ce s-a întâmplat. (Am scris si un editorial în Evz.) De ce au dat românii buzna la vaccinare. De ce a apărut, deocamdată pe bloguri (si la Antena 3), zvonistica despre efectele secundare. Cine se luptă?

E mult de studiat aici. Mihnea Mărută a adus în discutie teoria memelor. Am găsit la Susan Blackmore o dizertatie excelentă!

Presa Matto Grosso e pericoloso sporgesi

Viata e dură. Viata de jurnalist, vreau să zic. Pe de o parte, Guvernul BirBoc vrea să taxeze contractele de drepturi de autor.

Pe de altă parte, s-au închis câteva ziare (aflu că unul, cel putin, s-ar putea redeschide). Iar cele care încă mai sunt, au de parcurs o perioadă grea.

Azi, Dinu Patriciu a scris ceva foarte interesant, de acolo, de pe platoul Matto Grosso din Brazilia.

Eu, unul, cred mai mult în print decât în online. Mai mult în phonepress decât în online. Pfuu, ar putea fi interesant după ce va fi pe viată si pe moarte!

Mici probleme în Pedeleparadis

Cum Băse zice că nu-l mai interesează politica, cine va fi sef în PDL după ce el se va retrage? Stiu, asta se va întâmpla hă-hă-hă, peste ani buni. Dar, mi s-a tot zis, în PDL se trage la gioale. Da, chiar si în partidul-mamut sunt frecusuri. Nu mari, mici.

După alegeri, erau zvonuri insistente: aripa veche (Videanu, Blaga, Berceanu) se opune intentiei lui Băse, care, chipurile, ar vrea premier independent. Altele, că nimeni n-o mai suportă pe lidera în roz. Abia episodul Honorius a scos niste săbioare din teacă. (Văd că Cristi Preda o tine înainte, în vreme ce Sever Voinescu, care vorbea despre probeleme cu resursele umane, dă nitel înapoi. Cu cârcoteala, vreau să zic.) Comentariile lui Stolojan nu se pun. Cred.

Cel mai interesant mi se pare zvonul despre Baba, omul lui Boc, pregătit să stea în coasta lui Blaga, în fruntea DGIPI. Cică ar fi doar un zvon de genul „pasărea mălai visează”, lansat de însusi Baba. O fi. Zvon-nezvon, Blaga nu se simte super-relaxat cu chestia asta.

Atât.

Servesc patria?

Speriat de bombe? Sau doar contrariat? Alegeti voi. Pe mine mă enervează sfidarea. Asta e, nu pot trece pe lângă ea ca si cum n-as observa-o. Sfidarea, acum, se numeste împărtirea banilor din bugetul de stat. Cum naiba-si fac parte serviciile secrete, mereu?

FMI-ul lui Ionut

„Am FMI-ul meu. Trebuie doar sa il folosesc pentru a iesi din "criza", nu pentru a o lungi...” Asa grăieste Ionut într-o autoanaliză la capătul căreia afli o analiză a societătii românesti. Pare vorbă mare. Dar nu-i decât un adevăr.

Boc pupă poala popii, popa nu pupă

Sunt naiv, dar tot mă intrigă enormitatea scoaterii cultelor de la Ministerul Culturii, numai fiindcă acolo e un ungur, neortodox, deci...
Mai puţin naiv sunt când văd cât bănet merge către BOR şi tot felul de edificii (de exemplu, un schit de pe Muntele Athos). Nu vreau să dau în populisme, dar deseori m-am contrazis cu unii, cu alţii, eu susţinând rolul social al BOR, instituiţie pe care, idealizând-o, o vedeam făcând tot felul de acţiuni sociale. Nu, capul Bisericii Ortodoxe are, în primul rând, planul imperiului media şi cel al imperiului imobiliar... Iar clasa politică e gata să se facă preş pentru că, nu-i aşa?, Patriarhul poate aduce voturi din zone în care Băse, Geoană, Crin ajung mai greu.
Colega mea, Ioana Lupea, a scris un editorial la al cărui titlu am avut şi eu o contribuţie.