Arma perfectă: frumusețe și inimă de gheață

Arma perfectă: frumusețe și inimă de gheață. Pe Culmea Veche, București. Foto: Calin Hera

După noapte vine zi, după ploaie vine soarele, după ninsoare vine topirea zăpezii și vine mocirla. Asta dacă vrei să fii cârcotaș și să vezi jumătatea goală a paharului. Nu e cazul, dar nu strică, în aceste zile cu un cer albastru minunat, să aruncați câte o privire piezișă (nu lăsați privirea să fie verrticală, s-ar putea să devină, prea târziu!) înainte de a trece pe sub o streașină.



Pentru că țurțurii-stalactită asta așteaptă: să crească într-o noapte cât stalactitele adevărate, în peșterii, în mii și mii de ani, apoi, la momentul oportun, să se desprindă spectaculos și să săgeteze aerul, pentru a se sparge în mii de cioburi pe trotuar.

Vedere din București. Imagine de pe strada Curtea Veche, cu cer albastru. Foto: Calin Hera

Nu cred că țurțurii își propun ca finalul lor să fie în creștetul vreunui trecător sau în ochiul care privește vertical, nu pieziș. Dar se pot produce accidente. Asta voiam să vă spun. Țurțurii de gheață sunt arme perfecte.

UPDATE. Există mai multe seturi de fotografii din seria Iarna pe uliță:

• Iarna pe uliță. Scări aproape neîncepute în Pasajul Universității
• Iarna pe uliță. Intercontinental
• Iarna pe uliță. Calea Victoriei la vreme de zăpadă
• Iarna pe uliță. Deszăpezire în zona Universității
• Ia-mă de mână iarna asta!
• Iarna pe ulița din Muzeul satului
• Arma perfectă: frumusețe și inimă de gheață