Regele Mihai I de România |
"Viața noastră publică lasă încă de dorit, dar sper să găsim puterea de a îndrepta lucrurile. Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele."Tonul este blând şi tăios în acelaşi timp. Dacă un preşedinte ar fi zis-o n-ar fi avut niciun impact (nu că aşa ar avea, la cât lasă de dorit viaţa publică din România). Unui preşedinte i-ai putea spune: "Dar dumneavoastră sunteţi un actor de seamă al acestei vieţi publice. Ce e asta, autocritică?".
Cuvintele Regelui sunt ca un duş rece. E o veste proastă pentru aceia care îşi imagiează că va curge lapte&miere după victoria covârşitoare în alegeri a USL, anihlirarea cvasitotală a PDL şi îngrădirea până la limitele Constituţiei a preşedintelui în exerciţiu. Regele mai spune ceva important: nimeni nu-şi asumă răsunderea în ţara laşilor, a şmecherilor, a ţeparilor şi a oamenilor mărunţi.
Mi-ar fi plăcut să vorbesc astăzi despre gândurile frumoase pe care Regele le nutreşte pentru soldaţii români, pentru profesori şi învăţători, pentru vârstinci. Sunt gânduri simple, frumoase, normale. Rostite de un om normal, de care România ar avea atâta nevoie. Încă.