Mi-e tot mai clar că avem, undeva prin ADN, ceva care ne împiedică să trăim. Ne multumim să supravietuim. De dragul generatiilor viitoare sau, pur si simplu, din lene sau din lipsă de îndrăzneală. Nu mai stim să facem lucruri care să ne priască, care să ne tihnească. Suntem răi.
Avem abia câteva oaze de tihnă, de exemplu Muzeul Satului, dar le ignorăm (norocul celor care nu le ignoră, că nu e buluc si acolo). Captivi show-urilor de prost gust de la televizor sau din jurul nostru, din care facem deseori parte, uităm că viata e în altă parte. Uităm să luăm câteo pauză, uităm că suntem trecători si ne pregătim bezmetic să ne fie bine niciodată.
Mai intai a fost cuvantul, ideea. "In alta parte" Restul vine de la sine.Succes!
RăspundețiȘtergereDa. Suntem o natie de oameni rai. Cel putin in Bucuresti sunt cumpliti oamenii. Te imping in timp ce astepti sa urci in autobuz ca sa nu le iei locul pe scaun; scuipa pe strada fara a se uita in stanga si-n dreapta, poate deranjeaza pe cineva; se bucura cand ai un necaz.
RăspundețiȘtergereDistractie inseamna zgomot si televizor.
Dragoste inseamna sex. Si multe, multe..suntem dezumanizati... :(
Citeam undeva ieri, azi, alaltaieri ca saracia ne-a indobitocit si ne-a inrait. gata, stiu unde, in Jurnalul National, la Tudor Octavian. Dar nu de scuze sau explicatii e vorba, ci de ne „extrage” cumva din aceasta stare.
RăspundețiȘtergere