Am publicat în Evz un editorial pornind de la impresia puternică pe care au avut-o asupra mea vorbele femeii care s-a bucurat atunci când foarte probabilul ucigaş al fiicei ei a fost omorât la rândul lui.
Iată vorbele cu pricina, despre care am pomenit prima oară pe blog:
„Toată familia mea, toată suferinţa noastră a fost răsplătită de Dumnezeu. S-a făcut cât de cât dreptate. Moarte pentru moarte. Să sufere şi mama lui cum suferim noi!”
Previzibil, discuţia a alunecat spre subiectul pedeapsa capitală (eu însumi am făcut această "deviere"). Cei mai mulţi cititori-comentatori ai articolelor despre povestea taximetristului-asasin omorât de falsificatorul-tâlhar sunt de părere că s-a făcut dreptate (cam cum zice mama fetei citată mai sus) şi mai toţi susţin reintroducerea pedepsei capitale.
M-a mirat Garfiled, unul din comentatorii constanţi ai articolelor din Evz, un comentator căruia i-am apreciat adeseori punctele de vedere echilibrate. De data aceasta, Garfield se plasează hotărât de partea celor care cred în pedeapsa cu moartea.
"Pedeapsa cu moartea ar trebui sa fie reintrodusa! Bineinteles, pt cazuri grave ca acesta cu fetele... societatea isi permite cu greu sa subventioneze gradinita si scoala copiilor, facultatea studentilor... pt profesori, iata, nu sunt bani... pt medici, nici atat... de pensionari, ce sa mai zic? Pt un viatas criminal consumam zilnic cat pt cinci prescolari sau cinci studenti. Gasesc ca nu e deloc just si ar trebui facut ceva", zice el.
1. Nu cred că spânzurarea criminalilor va rezolva problema salariilor în Sănătate sau în Educaţie.
2. Cred în principiul "mai bine scapă 9 vinovaţi decât să moară un nevinovat".
În fine, există suficient de multă literatură de specialitate cu argumente pro şi contra pedepsei capitale. Dezbaterea mi se pare necesară în sine. Chiar dacă nu ne duce la aceleaşi răspunsuri, pe toţi, ne face să ne punem întrebări importante, despre noi înşine. Ceea ce e util.
UPDATE. Mi s-a spus că abolirea pedepsei capitale în România e opera lui Iliescu si a celor din esalonul 2 care, după ce l-au omorât pe Ceausescu, au vrut să fie feriti de astfel de pedeapsă. Două corectii.
1) nu m-am referit la abolirea în România, ci la renuntarea în general la pedeapsa cu moartea, chestie la care au subscris cele mai multe tări din lume (apropo, toate din Europa, cu exceptia Belarus.)
2) Pedeapsa capitală a fost abolită în România prin Constituţia din 1866, confirmată de cea din 1923. A fost reintrodusă în 1938 si păstrată de comunisti, care au mai adăugat pe lista neagră si persoanele care aduc pagube statului de peste 100.000 de lei . Ca membru al UE, România e semnatară a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care spune negru pe alb: pedeapsa cu moartea este abolită (art. 2 privind dreptul la viaţă, Protocolul nr. 6, art. 1).
Nu cred nici eu că pedeapsa cu moartea este bine să existe, deoarece omul, cel care judecă, poate greşi, şi atunci...Şi mai e ceva, cu ce suntem noi mai buni dacă la rândul nostru facem acelaşi lucru, ucidem, chiar dacă în numele dreptăţii.
RăspundețiȘtergere