Azi, Basescu a prezentat Raportul Comisiei Prezidentiale de Analiza a Regimului Politic si Constitutional din Romania (pentru consolidarea statului de drept). Pe scurt, propunerile lui de modificare a Constitutiei.
Colegul meu Horia Ghibutiu a avut o idee care mi-a placut: acesta este proiectul de „semi-republica prezidentiala”.
De ce cred ca aceasta gaselnita chiar are acoperire.
In primul rand, desi declara aproape fara sa fie intrebat (sic!), asa cum fac copiii cand neaga ca ei au spart paharul, desi tu nici nu stiai ca s-a spart, Traian Basescu vizeaza o republica prezidentiala. O forma de organizare, adica, in care presedintele sa aiba rolul principal (invocand indeosebi principiul reprezentativitatii celei mai mari fiindca, nu-i asa, este alesul cu cele mai multe voturi).
Raportul prezinta, mai intai, plusurile si minusurile pe care le vede „beneficiarul” in diferitele sisteme. Astfel, mi-am notat ca regimul prezidential e caracterizat prin „separatia stricta a puterilor in stat, cu imposibilitatea dizolvarii camerelor de catre seful de stat” si ca „publicul si media exercita o supraveghere directa a titularului puterii executive”. La sistemul parlamentar, atributiile sefului statului sunt de natura „strict ceremoniala si reprezentiva”. Cele doua sisteme beneficiaza, in raport, de un spatiu generos la capitolul dezavantaje.
In schimb, sistemul semiprezidential este prezentat pe larg, iar faptul ca e raspandit doar in estul Europei, Africa si Asia e menitonat doar in treacat. In schimb, e evidenta admiratie pentru regimul francez (nu e niciun secret ca Basescu e fan Sarkozy).
Dar sa vedem solutiile propuse, sa vedem ce poate face si ce i se poate face presedintelui, in varianta Basescu?
Intai, imunitatea presedintelui devine totala; el poate fi tras la raspundere (suspendare, punere sub acuzatie) doar pentru inalta tradare.
Daca totusi se poate vota suspendarea si „pentru fapte grave prin care se incalca Cosntitutia”, aceasta se va face doar prin votul majoritatii absolute a parlamentarilor si numai dupa consultarea Curtii Constitutionale.
Mai mult, daca suspendarea e respinsa prin referendum, Parlamentul e dizolvat.
Comentariul meu: Experienta arata ca, la referendum, nici macar nu se aduna cvorum, deci e extrem de putin probabil ca impotriva sefului statului sa se adune suficiente voturi ca sa fie suspendat. Schimbarea Constitutiei, pe varianta „ori suspendati pana la capat, ori crapati” inseamna, practic, aproape imposibilitatea folosirii acestui mecanism de control din partea Parlamentului.
In fine, o alta varianta este eliminarea totala a institutiei suspendarii din functie. In schimb, presedintele ar urma sa poata dizolva Parlamentul aproape oricand ar avea chef (e drept, daca o face de doua ori intr-un an, dar dupa a doua isi incheie mandatul). In cinci ani de mandat, insa, ar putea sa sparga cinci parlamente, ceea ce l-ar face un fel de Voinic-cu-7-vieti. „Dreptul de dizolvare nu intareste autoritatea presedintelui, ci acorda un element suplimentar de raspundere in sarcina acestuia”, se arata, candid, in textul Raportului.
Cred ca regimul vizat de Basescu poate fi calificat ca semi-republican pentru ca, daca ar avea parte de aceste modificari (si altele, despre care voi vorbi maine), ar fi aproape ca un monarh.
P.S. Exista deja aparatori ai presedintelui care spun ca aceia care vad in aceste modificari o Lege Suprema (a)servita lui Traian Basescu sunt rau intentionati. Fiindca lui Basescu tocmai i se termina un mandat si mai are la dispozitie doar unul (si, oricum, modificarile si intrarea in vigoare implica proceduri de durata). Sa fim seriosi, si trei ani daca ar avea la indemana butoanele pe care si le doreste si i-ar fi indeajuns actualului presedinte!
P.S. Amicul meu Ovidiu Voicu a fost de fata la prezentarea Raportului si face, pe blogul "La coltul strazii" o relatare care nu trebuie ratata!
Hm, deja mă încurc în blogurile tale! :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru reclamă, dar eu sunt cu critica. La chestiunea cu dizolvarea Parlamentului raportul zice puţin altfel: la a doua dizolvare în acelaşi mandat de preşedinte, acesta e la randul lui demis şi nu are voie să se prezinte la alegerile imediat următoare. E o limitare serioasă.
Dar, ca idee, sunt de acord că Băsescu se uită cu invidie spre sistemul francez, cu un preşedinte puternic (a propos, tot semi-prezidential e şi în Franţa). Dar nu cred că va ajunge vreodata acolo.
@Ovidiu: Nu ştiu de ce, dar abia acum am văzut comentariul tău. Probabil că pe vremuri, când abia începeam blogăreala, nu ştiam unde să mă uit.
RăspundețiȘtergere