România, condamnată într-un caz de protecţia mediului.

România a mai pierdut un proces la CEDO. De data asta, e vorba de folosirea cianurilor la extragerea aurului. Cazul „Tătar şi Tătar c. României” e legat de accidentul din anul 2000, cu deversarea în râul Tisa a apei contaminate cu cianuri din lacul de acumulare administrat de S.C. Transgold S.A Baia Mare - fostă S.C. Aurul S.A Baia Mare.

Este prima sentinţă în care România este condamnată de CEDO într-un caz legat de protecţia mediului. Prin urmare, consider că povestea e groasă şi că ar trebui să aiba oarecare impact. Impact asupra felului în care, în viitor, autorităţile române vor veghea, cum se spune, şi la binele oamenilor. Sunt naiv, nu? Dar nu vreau să mă tratez, na!

Revenind la cazul „Tătar şi Tătar c. României”, iată cateva citate din comunicatul pe care l-am primit adineauri de la APADOR-CH:

„Curtea europeană a decis în unanimitate că dreptul celor doi reclamanţi la un mediu sănătos şi protejat a fost încălcat de către România.
Reclamanţii, tată şi fiu, locuitori ai oraşului Baia Mare (...) s-au plâns că autorităţile române nu au reglementat de manieră eficace folosirea cianurii şi a altor substanţe toxice de către în procesul tehnologic de extragere a aurului. Ca urmare a acestui proces tehnologic vieţile celor doi, care locuiau la 100 de metri de fabrica Aurul, au fost puse în pericol (...) CEDO a constatat că autorităţile române nu au impus societăţii Transgold condiţii de funcţionare apte să evite producerea unor prejudicii mediului şi sănătăţii umane, (...) au permis acestei societăţi să funcţioneze şi după accident, încălcând principiul precauţiei (...) Mai mult, concluziile studiilor de mediu (...) nu au fost niciodată aduse la cunoştinţa publicului, care nu a avut posibilitatea de a le contesta.
În concluzie, CEDO a apreciat că România nu şi-a respectat obligaţia de a analiza corespunzător riscurile pe care activitatea companiei miniere le presupunea şi de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura protejarea dreptului la un mediu sănătos şi protejat, care este garantat ca parte a dreptului la viaţă privată şi de familie.”

Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina de Internet a Curţii Europene.