Pâinea noastră cea de toată zilele

Din acest an, magazinele nu le mai oferă clienţilor pungi de plastic gratuite. S-a dat o lege care vizează protecţia mediului înconjurător. Mai puţine pungi gratuite înseamnă mai puţine pungi. Mai puţine pungi de plastic înseamnă un mediu ceva mai puţin poluat (deoarece şi pungile se aruncă în natură, nu-i aşa?). Măsura are o logică a ei care nu poate fi combătută.

Cu viitorul verde am rezolvat-o, aşadar. Rămâne problema prezentului. Iar prezentul îi face pe oameni să înjure inclusiv lucrurile bune, cum e legea anti-pungă.

O întâmplare banală. Intru într-un „magazin produse de panificatie” din cartier. Cer o pâine. Doamna vânzătoare întinde pâinea către mine. O rog să o pună într-o pungă, cum ştiu că făcea până acum. Mă priveşte stânjenită. „Stiţi, acum nu mai avem voie, trebuie să o plătiţi, costă un leu”, zice dintr-o răsuflare.

In seara aceea, am cumpărat o pungă de un leu. Câţi ar plăti, zi de zi, un leu şi cincizeci de bani pentru o pâine şi un leu pentru pungă?

O vreme, am văzut oameni plecând de la magazin cu pâinea în mână. Ploaie, ninsoare, noroi, soare, praf, intersecţie, lift. Mai nou, femeile mai nevoiaşe spală, ca pe vremuri, pungile de plastic şi le refolosesc. Vin cu ele de acasă şi îşi pun pâinea în ele. Treptat, s-au adapatat cu toţii. Cei care nu au pungă în buzunar, cumpără la repezeală una care costă cât pâinea şi înjură mărunt, în drum spre casă. Caz închis.

Pentru cei de la Protecţia consumatorului, lucrurile sunt simple: câtă vreme comerciantul nu e obligat să vândă pâinea în pungă, nu e nicio problemă. Cei de la Siguranţa Alimentelor sunt la fel de liniştiţi: legislaţia nu are prevederi stricte.

Ii aştept pe toţi marii apărători ai drepturilor consumatorului să-şi scoată dintre hârţoage figurile preocupate şi să să ceară pâine la orice magazin de cartier. Pot face acest lucru şi parlamentarii preocupaţi acum să-şi mai vâre câteo pilă prin ministere, agenţii, direcţii şi servicii. Apoi aştept o lege care să-i oblige pe comercianţi să ofere pâinea în ambalaje ecologice. De exemplu, în pungi de hârtie. România e pe locul trei în Europa la consumul de pâine. Presupun, deci, că nu vor pierde dacă vor propune un comerţ civilizat.

E un subiect minor? Oameni buni, e vorba despre pâinea noastră cea de toate zilele!

Nota. Mai multe amanunte gasiti intr-un articol publicat in pagina de Protectia Consumatorului din Evz.