Mă tentează o abordare uşor socialistă.
Mă intrigă ştirea că saudiţii de la Manchester City au pus pe masă 150 de milioane de euro pentru un jucător de fotbal (plus 15 milioane de euro pe an, leafa meseriaşului). În urmă cu câţiva ani, mă întrebam cât de mult vor creşte preţurile astea ale fotbaliştilor (întrebarea mi se părea mai fascinantă chiar decât cea despre cât de puţine vor fi secundele în care va alerga cineva suta de metri.)
Cică 120 milioane sunt pentru clubul lui Berlusconi şi 30 milio pentru impresarii lui Kaka (internaţionalul brazilian de la AC Milan pentru care s-a pus la bătaie suma aia).
Acum, că ni se spune din toate părţile că e criză, banii de Kaka mi se par cam mulţi. Nu ştiu de ce, dar mi s-ar fi părut la fel şi înainte de „criză”.
Dacă i-aş avea, i-aş da oare pentru un tip care o fi el bun în domeniul lui de activitate, dar nu e cel mai bun? Sau hai să zicem că e cel mai bun, nu ne costă nimic. Eu, zgarcitul, zic ca nu i-aş da.
Pentru că stau şi mă scarpin în chelie: bine, bine, dar ce poate face el pentru banii ăştia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu