Acei bărbati minunati si jertfele lor eroice

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine aproape că m-a amuzat momentul depunerii motiunilor PDL. Atâta morgă..., pentru ce? Rămân la părerea că documentele cu pricina nici măcar nu merită să fie citite (recunosc, le-am citit) pentru că nimănui nu-i pasă de ele. Faceti-i un semn lui Emil Boc si va recita până când i se va usca cerul gurii. (Am scris un editorial în Evz despre asta, m-as bucura să-l cititi).

În context, prestatia lui Theo Paleologu a devenit ironică (nu stiu dacă omul si-a propus să facă misto de PDL, dar i-a iesit!). Totusi, cum e motiunea pe care am citit-o cu cea mai mare atentie, pot mărturisi că se află în ea câteva idei bune pe care le-am întâlnit rareori în documente politice cu pretentii. De exemplu, „alegerile primare pentru desemnarea candidaţilor în competiţiile electorale la nivel local, parlamentar şi europarlamentar, cu excepţia candidatului la preşedinţie” (de ce nu si prezidentiabilul?).


NOTĂ ASUPRA TITLULUI.
Editorialul despre care vorbeam mai sus avea, la un moment dat, titlul pe care l-am dat acestei postări. Putea să i se potrivească, putea să nu i se. Aici e cam ca nuca în perete, recunosc. Ca să-l salvez, ar trebui să spun că Emil Boc (mai ales) pozează în salvatorul natiunii, cel care s-a sacrificat „într-un moment dificil pentru tară”, că Vasile Blaga pozează în omul care a muncit 20 de ani pentru partid (care e ca „familia lui”), tară si popor si care aduce schimbarea în PDL (fără să arate cam ce schimbare poate aduce unul care e la decizie de peste zece ani). În fine, al treilea bărbat de stat care se sacrifică e personajul Theodor Paleologu, care depune motiunea „ca să destindă atmosfera”. Deci, sunt minunati.