Trei sunt lucrurile care m-au intrigat în interviul acordat de Crin Antonescu pentru Evz
1) Apropierea de Dan Voiculescu
„PC este, după părerea mea, dintre cele mai onorabile care sunt în Parlamentul României.
Nu PC este vinovat de marile rele ale României, pe ultimii doi ani, pe ultimii şapte ani, pe ultimii 20 de ani. PC are nişte oameni, unde-s şi puţini, după părerea mea de calitate, iar transformarea domnului Voiculescu anume într-un fel de om rău al României este o parte destul de plicticoasă deja din povestea lui Traian Băsescu despre politica din România...”
2) Insinuarea dictaturii Băsescu (eu l-as fi rugat să aprofundeze ideea; asa, rămâi intrigat: a făcut o glumă, probabil, dar dacă a vrut să zică si altceva?)
„Nu e deloc sigură o candidatură a mea la alegerile prezidenţiale, dacă ele vor mai avea loc vreodată, şi presupun că nici în cazul domnului Ponta nu este aceasta o opţiune sigură.”
3) „Clasicizarea” formulei guvernamentale PSD-PNL-UDMR (în urmă cu un an sau doi, celor mai multi ni se strepezeau dintii la ideea coalitiei PNL-PSD; în opinia mea, nu e o formulă „clasică”, ci doar o conjunctură nefericită si, din păcate, necesară)
„... o discuţie foarte clară despre un guvern care să fie sprijinit de PNL, PSD, UDMR - iată o formulă clasică - un asemenea guvern nu poate avea în mod rezonabil decât un prim-ministru independent”
Am retinut si ideea despre suspendarea presedintelui, pe care o împărtăsesc:
„Suspendarea unui preşedinte, fie el şi "simpaticul", între ghilimele, Traian Băsescu nu se face decât atunci când nu se poate altfel. Aşa cred. Când s-au întâmplat fapte, de netrecut, de încălcare a Constituţiei sau când, tot cu încălcarea Constituţiei, preşedintele împiedică o soluţie politică de care ţara are nevoie. Dacă nu ne aflăm într-una din aceste două situaţii, noi nu suntem interesaţi de suspendare.”
Întregul interviu din EVZ, aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu