În luna decembrie am cunoscut-o pe Liana. (Ne-a făcut cunoştinţă colega mea Diana; n-aş fi vrut să rimeze, dar asta e.) În memoria telefonului am scris Peru Liana. Făcusem cunoştintă fiindcă eu mă ocup, la ziar, şi de pagina de vacanţe şi Liana tocmai urma să plece într-o călătorie prin America de Sud. Singură, cu rucsacul. Deci, un potenţial supersubiect. 
Liana s-a întors din continentul dominat de Amazon în urmă cu vreo 2-3 săptămâni. Acum vreo zece zile mi-a trimis primele însemnări şi mi-a arătat primele fotografii. În ziarul de astăzi a publicat episodul-pilot al unui fascinant jurnal de călătorie. Dar cuvântul fascinant e prea moale, iar jurnal de călătorie e prea puţin spus.
Dacă aveţi poftă să citiţi literatură pură, să vă lăsaţi purtaţi pe plaiuri la care, probabil, doar cu gândul aţi gândit, urmăriţi povestea adevărată a unei românce (din Pantelimon) prin Sudamerica. Merită, zău!
P.S. Mi-ar plăcea să „împrietenesc” Amazonul Lianei cu Amazonul lui Alin Fumurescu.
NOTĂ. Am ales să public aceste rânduri pe ambele bloguri, PA-uri şi mirări, respectiv Naiv prin România fiindcă nu m-am decis pe care e mai bine să o fac. Le cer iertare, astfel, celor care s-ar putea rătăci prin ambele locuri. Sper însă că le va plăcea povestea Lianei, oriunde ar afla de ea. De citit, deocamdată, în Evz.
NOTĂ. Am ales să public aceste rânduri pe ambele bloguri, PA-uri şi mirări, respectiv Naiv prin România fiindcă nu m-am decis pe care e mai bine să o fac. Le cer iertare, astfel, celor care s-ar putea rătăci prin ambele locuri. Sper însă că le va plăcea povestea Lianei, oriunde ar afla de ea. De citit, deocamdată, în Evz. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu