Despre onoare, cinste, credinţă

N-am scris încă, aici, despre un demers jurnalistic necesar şi insuficient băgat în seamă. Este vorba despre seria de articole scrise de colegii mei Andrei Crăciun şi Vlad Stoicescu. Articolele despre supravieţuitorii români ai lagărelor ruseşti. Amintirile lor, poveştile lor adevărate despre onoare, cinste, credinţă.

Aici găsiti articolul despre Radu Mărculescu. Este cel care a explicat simplu mizeria din prezent: „A iesit lumea zăpăcită si turtită din comunism”.

Este cel care descrie o grozăvie totală în doar 250 de semne (ce PA fantastic!): „Când am intrat în Orhei, am mers la Postă. Am găsit acolo români omorâti de rusi si depozitati la subsol. Încă nu apucaseră să miroasă, erau recent împuscati. Sus, telefonam acasă, în Bucuresti, unde era totul linistit, iar jos erau grămezi de lesuri”

Aici găsiti primul episod despre Oleg Dombrovschi. Este cel care povesteste, simplu, despre ceea ce întelege el că înseamnă să fi fost un erou: "Lăsaţi-mă pe mine, dar scrieţi, vă rog, adevărul acesta: în zona Cetăţii Albe, locotenentul Epure s-a sinucis în faţa regimentului, împuşcându-se în cap. ‚Acest ordin (n.r. - ordinul retragerii trupelor române din Basarabia) nu-l pot executa!’ au fost ultimele lui cuvinte. El e un erou uitat.”


Aici găsiti episodul al doilea despre Dombrovschi si secventa incredibilă în care, în câteva vorbe (340 de semne, alt PA care n-a fost scris să fie PA!), descrie diferenta eternă dintre români si nemti (vizibilă inclusiv în lagăr): "Ne-am dat seama că nu suntem cu nimic datori ruşilor, aşa că am început să refuzăm munca. Când ne scoteau pe câmp, puneam câte o mână de tuberculi în fiecare groapă săpată. Nemţii se chinuiau să lucreze corect şi nu înţelegeau de ce terminăm tot timpul înaintea lor. Când era vremea recoltei, la nemţi ieşeau tufe de cartofi, la noi pădure".

Iar aici găsiti un citat* teribil care e, în ultimă instantă, despre încrederea pe care un om „cât secolul” o are, totusi, în semenii lui sau, măcar, în el însusi si în principiile care l-au tinut în viată.


*
Citatul cu pricina: "Nu-mi place felul în care arată România azi, dar ştiu că nu se putea altfel după 60 de ani de îndobitocire. Am fost mereu la vot, n-am lipsit niciodată, cum să lipsesc? Face parte din libertatea mea, generaţiile tinere trebuie să ştie că ăsta e un drept câştigat cu greu. Eu mă duc la vot, chiar dacă n-am cu cine vota. Altfel, n-aş îndrăzni să mă plâng după aia de unul sau de altul"

În fine, aici e un comentariu scris de colegul meu „de la sport”, Matei Udrea. (Nu e nimic despre sport aici, decât dacă acceptăm că sportul e despre viată)

NOTĂ. Îmi doresc să vă pot oferi, în curând, secvente din filmele lui Marius Herghelegiu, cel care a filmat ore bune cu câtiva din eroii nostri.