joi, 18 august 2016

Linie de urgență pentru reclamat taximetriști

Șir de taximetre
Un taximetrist refuză să te ducă unde ai nevoie, deși e în timpul serviciului. În cel mai bun caz, condiționează drumul de plata unei sume pe care o stabilește el. De exemplu, ca bonus peste ceea ce indică aparatul de taxare. Sau pur și simplu fără pornirea aparatului. Vorbim despre taximetriștii nesimțiți. Îi știți și din trafic. Înjură, se bagă peste tine, merg pe linia de tramvai, forțează semaforul. Ăia cu levierul la îndemâna.


Sunt peste tot. În Piața Unirii, la stația de tramvai. În Piața Romană. Știu unul care „locuiește” în Rondul Baba Novac, lângă Poștă (nu cred că mai are clienți; înainte de a lua pe cineva, îl măsoară din cap până în picioare, îl descoase asupra destinației, apoi stabilește prețul, dacă nu îl refuză direct; tipul e un prototip).

Două întâmplări 


Ultima mea pățanie a fost în legătură cu un drum la Aeroportul Otopeni (să mă ierte Henri Coandă că îi zic așa). Tipul chemat prin centrală (după foarte multe încercări eșuate la alte centrale - „nu facem precomenzi de pe o zi pe alta”, „taximetriștii noștri refuză cursele la Otopeni că nu găsesc clienți la întoarcere” etc.), ne-a spus verde-n față: plătiți un bonu de 15 lei peste ceea ce arată aparatul, altfel nu vă duc. Scurt și simplu.

Nu i-am reținut indicativul, doar numărul de înmatriculare al mașinii. Colegul lui, venit după șase minute, s-a arătat șocat. Raportați, nu se poate așa ceva, ne-a spus. Era genul de taximetrist care-se-ține-bine, cu Radio Muzical la radio (am ascultat ceva ușor și plăcut, Mozart). Cultivat. Genul căruia îi pasă de statutul lui. Nu a sărit de pe o bandă pe cealaltă, nu a claxonat.

Penultima pățanie a fost într-un miez de noapte în care fusese un concert în Piața Constituției și erau mulți pietoni. Taximetrișii opreau, întrebau, iar dacă nu le convenea destinația sau nu agreeau prețul, spuneau că se retrag. Și atunci a apărut un polițist care îi oprea pe toți cei care treceau pe lângă Hanul lui Manuc și le recomanda călduros să ia clienți și să-i transporte unde doresc.

Toată lumea are povești cu taximetriști. Unele amuzante, altele nu prea.

Soluția de pe Facebook


Despre cele nu prea am vrut să vorbesc azi. Despre povestea cu Aeroportul Otopeni am scris ceva pe Facebook. A fost o postare destul de răspândită și de comentată. Oameni indignați. S-a desprins o idee: Trebuie creat un număr unic de reclamații, „pentru că amploarea acestor mizerii a crescut incredibil de mult”.

Militez pentru. Dacă vrea cineva să facă o petiție și crede că asta ajută, îl îndemn s-o facă. În toată lumea taximetriștii sunt de toate felurile. Dar în România în general, în București în special, sunt prea mulți care merg cam mult pe lângă reguli.

Așa că o linie telefonică de urgență pentru reclamat taximetriși ar putea fi o soluție. Nu propun începerea unui război. Mă gândesc și la abuzuri din partea „clienților”. Dar multe lucruri bune decurg, din păcate, din constrângeri, care nu-s întotdeauna rele. De gândit la.

3 comentarii:

  1. Weekend-ul acesta, in Galati, finii nostri au fost martori la un eveniment nefericit. S-au intors din drumul lor pentru o persoana care cerea ajutor. Era vorba de un sofer de taxi batut de niste...indivizi pentru ca nu a vrut sa faca liniute. Pe ei cine ii apara de nebuni?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Există nebuni peste tot. Oamenii buni trebuie apărați de vei ne-buni. Ceea ce spun eu în acest articol este despre altceva: despre respectarea unor reguli ale meseriei. Dacă ești brutar, faci pâine. Dacă ești chirurg, operezi. Dacă ești ciclist, pedalezi. Taximetriștii transportă oameni cu mașina. Buni și ne-buni. Faptul că unii sunt ne-buni, nu trebuie să îi afecteze pe cei buni. Așa cred eu.
    P.S. Îmi pare foarte rău pentru acel taximetrist. Mă rog pentru el.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca este o idee foarte buna acest numar pentru reclamatii. Noi am fost odata la un concert si nu am vrut sa luam un taxi catre casa la terminarea concertului pentru ca ne cereau cu nerusinare foarte multi bani. Am chemat un taxi prin telefon si a venit chiar sub nasul celor ne-buni. Soferul care ne-a luat ne-a recomandat sa chemam intotdeauna prin telefon un taxi si sa nu mai incercam sa-l luam din strada la astfel de evenimente pentru ca multi dintre cei care cer cu nerusinare bani nici nu sunt soferi de taxi cu adevarat la vreo firma. Intreb si eu: le-a verificat oare cineva numerele de inmatriculare si licenta? Daca s-ar face un astfel de control, odata pe saptamana, de exemplu la Gara de Nord cred ca ar diminua fenomenul (am mai citit de curand si un articol pe HotNews despre ne-taxiurile de la Gara de Nord).

    RăspundețiȘtergere

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters