Călătorie cu Regina

Regina Ana. RIP

Era prin 1995. Vrei să mergi la sărbătoarea Sfintei Parascheva? Vreau. Știam că se adună multă lume. Eram genul de reporter curios. Gata să facă teren. Pe vremea aia se făcea teren, nu exista Google. A existat o vreme fără Google. Cu oameni. Partea interesantă abia apoi a urmat: mergi împreună cu Regina Ana. Străbateți satele.

Îi mulțumesc și astăzi lui Adrian Pătrușcă. Era redactor-șef la Ziua. Eu lucram la Politic.

A fost o călătorie impresionantă. Pe vremea aceea, era aproape un eroism să vorbești despre rege, despre regină. Regimul Iliescu vedea în monarhie un pericol uriaș. Era. Pentru că monarhia venea cu principii serioase, solide, neclintite. Venea cu cultură adevărată, ceea ce comuniștilor le lipsea. Cu tradiție și cu acel ceva, care  mișcă, cum se spune, munți, dar niște inimi de oameni.

Am, fost marcat de întânirea cu Regele Mihai, la plecare, și de cele cu Regina, de-a lungul periplului. Nu îmi amintesc replici memorabile, ci o prezență curată, simplă, plăcută, înălțătoare. Nu spun vorbe goale. Așa am simțit. Așa simțeau oamenii în dreptul cărora ne opream. Nu știau ce e, dar simțeau că e ceva mai presus de ei. Ca o aură care se bucurau că îi învăluie.

Trebuie să caut reportajele scrise atunci.

Până când le găsesc, mărturisesc că am simțit o durere la aflarea veștii despre dispariția reginei. Mă bucur că am cunoscut-o. Că am avut acest noroc. A fost ceva aparte pentru sufletul meu. Ca o împlinire rară.

P.S. Și îmi aintesc acum de prima întâlnire cu regele...