Despre chemarea unioniștilor la o întâlnire simbolică în Piața Universității

Câteva sute de tineri basarabeni au plecat din Chișinău spre București cu un mesaj unionist. Sursa: Facebook

În urmă cu 25 de ani participam la Podul de Flori de peste Prut. Eram emoționat și nu mi-e rușine să recunosc asta, deși între timp s-a făcut multă miștocăreală pe seama acestui eveniment. Situația geopolitică de pe ambele maluri ale Prutului a fost mereu, bineînțeles, foarte complexă. Azi, a vorbi despre unire e dovadă fie de naivitate, fie de spirit aventurier. Să nu tulburăm apele. Să ne vedem de ale noastre. E complicat. Nu ne ajungem cu sărăcia noastră, ce ne mai trebuie și sărăcia lor. Îți dai seama ce-ar ieși să aduci o comunitate importantă de vorbitori de limbă rusă? Rusia. Până la urmă, nu e vorba despre sărăcie, ci despre Rusia. Frica de Rusia. Care poate fi afișată fățiș sau ascunsă îndărătul unui chip care face cu ochiul, chipurile înțelept.


De la Podul de Flori încoace, am stat mereu cu ochii dincolo. M-am uitat în gura lui Iurie Roșca, am făcut interviuri cu Mihai Druc, m-am bucurat și m-am întristat. Am fost și în Transnistria, la război, am fost și la Chișinău, la nuntă. Am avut grijă să am corepondent basarabean în vremea în care aveam cea mai tare echipă de corespondenți din presa din România, la Evenimentul zilei. Am observat, ca toată lumea, inscripția „Basarabia e România”, care e peste tot, am urmărit cu interes mișcările unioniste din ultimii ani.

... Iar în urmă cu câteva zile am primit un mesaj de la Mădălina Hrițuleac, de la Acțiunea 2012, care m-a rugat să scriu despre Marșul unionist început la Chișinău, direcția București. O fac cu plăcere. Mă impresionează efortul lor și entuziasmul. E o călătorie așa cum eu nu am apucat să fac în tinerețe; n-am avut ocazia, deși mi-ar fi plăcut. E ceva suficient de nebunesc, de spectaculos, încât să atragă atenția.

Afișul prin care unioniștii basarabeni cheamă bucureștenii în Piața Universității. Sursa: Facebook

Sunt 428 de kilometri. Nu-i de colo. Fotografiile culese de pe pagina de Facebook a Mădălinei sunt, cum am zis, impresionante. La fel, sunt convins că veți găsi sumedenie de povești faine. Cum este povestea Elisabetei Lupu şi a fiului ei Ştefan. Ea împarte fluturaşi în Piaţa Universităţii, ca să anunţe că el, împreună cu câteva sute de prieteni, vine pe jos de la Chişinău, purtând mesajul. Sau povestea mersului prin furtună.

Imagine din timpul marșului unionist, pe ploaie. Sursa: Facebook

Unioniştii vor sosi în Bucureşti duminică, 12 iulie, ca să aducă acest mesaj: că vor Unirea. La orele 14:00 vor fi în Piaţa Universităţii. Cred că nici chiar ei nu cred că o Unire se poate face atât de simplu (deși nu-i de colo, cum am zis, să mergi pe jos peste patru sute de kilometri), dar gestul lor va rămâne marcat undeva, acolo, la fel ca Podul de Flori. Până la urmă, e tot ceva simbolic. Atât că tinerii de acum sunt ceva mai pragmatici decât tinerii care eram în vremea Podului de Flori. O fi bine, o fi rău? Vom vedea. Până una-alta, mi-ar plăcea ca duminică să fie în Piața Universității foarte-foarte mulți români. M-aș bucura să fie printre ei și mulți cititori ai acestui blog.